Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1190/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1190/2009
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana
- - judecător
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 484/LM din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Întrucât domnul judecător a lipsit din instanță la termenul din 12.11.2009, inițial fiind desemnat în completul de judecată al prezentei ședințe, s-a procedat la suplinirea acestuia de către doamna judecător -, conform planificării de permanență a secției.
Procedura de citare este completă, fiind legal îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea formulată și ulterior precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta 3000, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2647,86 lei reprezentând drepturi salariale pentru munca prestata suplimentar in perioada iunie 2006 - aprilie 2007, actualizata cu rata inflației la data plății efective si obligarea paratei sa-i înscrie aceste drepturi in carnetul de munca. S-a mai solicitat si contravaloarea in lei a sumei 500 Euro, calculata in funcție de cursul BNR din ziua plătii, cu titlu de daune morale, precum și cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că în perioada iunie 2006 - aprilie 2007 fost salariata pârâtei pe postul de îngrijitor pasări, si in tot acest interval a prestat munca suplimentara in folosul pârâtei, fiind prezenta la locul de munca atât in zilele de repaus săptămânal cat si in zilele de sărbători legale, si pentru aceasta i-au fost acordate doar 5-6 zile libere in compensare deși avea dreptul la mai multe, si nici nu i s-a acordat contravaloarea in bani a prestațiilor efectuate suplimentar fata de programul normal de lucru.
Susține reclamanta că refuzul pârâtei de a-i compensa orele suplimentare i-a creat prejudicii prin neplata drepturilor salariale cuvenite, din culpa exclusiva a paratei, astfel ca raportat la prev. 998 Cod civil, este îndreptățită să solicite acordarea daunelor morale.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect evidențierea in carnetul de munca a drepturilor salariale solicitate cu titlu de munca suplimentara, s-a arătat ca este justificat fata de împrejurarea ca in cazul admiterii acțiunii, aceste venituri vor fi fi incluse in baza de calcul pensiei.
In drept au fost invocate prevederile 132 alin.5, art.120 alin.2 din Codul Muncii si art.998 Cod civil.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art.285 din Codul Muncii.
Pârâta 3000 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
In dezvoltarea motivelor se arata ca personalul angajat presta intr-adevăr munca suplimentara, conform programelor de organizare a activității întocmite de șefii se ferme, insa toți salariații care au efectuat ore suplimentare au beneficiat de zile libere plătite, prin rotație, așa cum rezulta din pontajele lunare.
Se susține ca si in cazul reclamantei s-a procedat la compensarea cu timp liber a orelor suplimentare lucrate in intervalul iunie 2006 - aprilie 2007, aceasta împrejurare rezultând in mod clar din evidentele cuprinse in pontajele întocmite de seful sau direct, astfel ca pretențiile ce fac obiectul acțiunii nu sunt cu nimic dovedite.
Prin sentința civilă nr.484/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta - împotriva pârâtei SC 3000 SA. A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut prin coroborarea disp. art. 119 și 120 Codul muncii cu fișele de pontaj din unitatea pârâtă, susținerile reclamantei și declarațiile martorilor că aceasta a efectuat ocazional ore suplimentare care i-au fost compensate cu ore libere plătite.
Nu s-a dovedit un alt număr de ore decât cel evidențiat ca atare în pontaje prin alte mijloace de probă cum ar fi susținerea existenței unui alt registru de prezență zilnică.
Ca efect al respingerii acțiunii s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în senul admiterii cererii sale.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive arată că hotărârea instanței de fond este în contradicție cu probatoriul administrat în cauză și anume: procesele verbale de verificare a instanței întocmite de H și declarațiile martorilor - și.
Mai arată faptul că declarația martorei este neconformă cu adevărul.
În drept, invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare ( 11-14), intimata SC 3000 SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 3041cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat urmând a-l respinge în temeiul art. 312 cod pr. civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art. 119 și 120 Codul muncii, munca suplimentară, în cazul în care a fost efectuată cu acordul angajatorului, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia, iar în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului.
Raportat la dispozițiile legale anterior menționate, la probatoriul administrat în cauză, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate.
Din procesele verbale de control nr.26154/9.01.2007(fila 81- 85) întocmite societății intimate de H - D, reiese într-adevăr faptul că programul de lucru în societate se desfășoară pe trei schimburi și că repausul săptămânal se acordă fie la sfârșit de săptămână, fie în cursul săptămânii.
Însă la rubrica "muncă suplimentară" se specifică " nu este cazul".
Drept urmare, nici chiar aceste procese verbale nu sunt un mijloc de probă în favoarea recurentei, pentru că trebuie să se facă distincție între orele suplimentare pe care susține că le-a efectuat și răspunsul săptămânal despre care se vorbește în înscrisurile invocate, cele două instituții fiind reglementate diferit în Codul muncii.
Apoi, faptul că martorele - și, a căror depoziție este consemnată în înscrisurile de la filele 98 și 99 dosar de fond, declară că programul de lucru se desfășoară în societate inclusiv sâmbăta și duminica, nu schimbă cu nimic situația reclamantei, întrucât tot din aceste declarații mai rezultă că angajații primeau zile libere, chiar dacă uneori și după aproape două luni și că acestea nu au fost în totalitate compensate.
Ceea ce însă este de esența acestui litigiu în a se dovedi reprezintă tocmai probare fără dubiu a numărului de ore suplimentare efectuate de recurentă și al celui de ore libere acordate în compensare pentru ca în final să poată determina dacă societatea mai datorează salariatei sume de bani reprezentând compensarea muncii suplimentare.
Ori ceea ce rezultă din probatoriul testimonial administrat nu poate conduce la nici o concluzie favorabilă angajatei, având în vedere totodată și fișele de pontaj aferentei perioadei despre care vorbim (iunie 2006 - aprilie 2007) și din care nu se desprinde dovada efectuării de ore suplimentare necompensate cu zile libere.
În legătură cu declarația martorei ( 96-97 dosar fond) este a se reține că aceasta nici nu a fost reținută sau menționată în considerentele hotărârii ca probă de bază ce a stat în formarea convingerii instanței că acțiunea este nefondată, ci a fost privită în ansamblul probelor, alături de declarațiile martorilor solicitate de patentă, declarații despre care se face vorbire în mod expres în conținutul hotărârii.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge.
Ca o consecință a respingerii recursului, în temeiul art. 274 cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 484/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Obligă recurenta să plătească intimatei 3000 suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. NV, 4 ex.IM
Jud.fond-,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Nicoleta Vesa, Ana
