Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1195
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.109/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și ,cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.10.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.10.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 29.10.2009.
CURTEA:
Cererea de chemare în judecată
La data de 23.01.2008 reclamanele și au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la menținerea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13 pentru perioada 20.12.1993-31.03.2006 pentru, respectiv 15.07.1993-31.03.2006 pentru, iar începând cu 1.04.2006 să se procedeze la acordarea coeficientului de multiplicare 17, la care să se adauge sporurile legale cuvenite.Au solicitat reclamanții să fie obligat pârâtul la plata diferențelor salariale corespunzătoare ținându-se seama și de sporurile legale cuvenite, actualizate.
În motivarea cererii au arătat reclamantele că au fost judecători financiari în cadrul Curții de Conturi a României și au fost salarizate conf.Legii 50/1996 și OUG 177/2002 cu coeficienții de multiplicare corespunzători judecătorilor de C de Apel, respectiv, coeficientul de multiplicare 13.
Prin OUG nr.117/2003 judecătorii financiari au fost preluați de instanțele de judecată și susțin reclamantele salarizarea le-a fost diminuată prin acordarea începând cu 1.12.2003 a unui coeficient de multiplicare inferior celui avut, de 12,5 cu încălcarea dispoz.art.164, 169.muncii.
Având în vedere noțiunea de "preluare" utilizată de legiuitor în OUG nr.117/2003 noțiune fără corespondent în dreptul muncii, nu poate fi interpretată, în concepția reclamantelor, decât prin analogie cu instituția transferului întreprinderii, titlul IV, cap.V muncii.
În lipsa unor norme speciale care să reglementeze toate drepturile și obligațiile ce fac parte din conținutul raportului juridic născut cu ocazia preluării judecătorilor financiari de către Ministerul Justiției devin aplicabile conf.art.169 muncii, în sensul că, în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către alt angajator, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor potrivit legii, toate drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, fiind transferate integral către cesionar.
Aceste dispoziții sunt conforme cu Directiva nr.77/187/ din 14.02.1977 care prevede la art.3 Sect.a II-a menținerea drepturilor salariaților în cazul transferului de întreprinderi sau unități, actul normativ comunitar fiind incident în cauză.
La data preluării judecătorilor financiari de către Ministerul Justiției, numărul de posturi pentru instanțele judecătorești a fost suplimentat cu numărul de posturi preluate, fiind majorat corespunzător și bugetul Ministerului Justiției pentru asigurarea cheltuielilor de personal, cu sumele cu care s-a diminuat bugetul Curții de Conturi a României, fiind abilitate prin OUG nr.117/2003 cele două instituții, precum și Ministerul Finanțelor, să introducă modificările corespunzătoare în structura posturilor și a cheltuielilor cu salariile.
Pârâtul, Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat următoarele aspecte:
-excepția necompetenței materiale conf.art.42 din OUG nr.117/2003 și art.36 din OG 27/2006.
-excepția tardivității dreptului la acțiune în raport de art.42 din OUG nr.177/2002 termenul de contestare a drepturilor salariale fiind de 5 zile
-excepția inadmisibilității. Conf.art.36 din OUG nr.27/2006 persoanele nemulțumite de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face contestație la organele de conducere ale Ministerului Justiției, iar împotriva hotărârilor date în acest sens se poate face plângere în termen de 30 de zile la Curtea de Apel București.
Cu privire la fondul cauzei pârâta a arătat următoarele:
Preluarea judecătorilor financiari în cadrul instanțelor nu a operat în baza unui transfer care să permită menținerea drepturilor lor salariale, aceștia fiind numiți, în temeiul dispozițiilor legale.
La stabilirea coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele Ordinului Ministrului Justiției nr.554/2004 s-au avut în vedere dispozițiile OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților:
1. Magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură,
2. de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților sunt prevăzuți la cap.A al anexei nr.1
Așadar, în temeiul dispozițiilor legale citate mai sus, reclamantele, fiind numite judecători în cadrul Tribunalului Vrancea, li s-au stabilit drepturile salariale corespunzătoare unui judecător la nivel de tribunal și li s-a acordat coeficientul corespunzător acestei instanțe.
Susținerile reclamantelor în sensul că, ar fi trebuit să beneficieze de același coeficient de multiplicare pe care aceștia l-au avut în perioada în care au funcționat ca judecători în cadrul Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi V nu pot fi primite, întrucât aceștia, așa cum s-a mai arătat, nu au fost transferate, ci au fost numite judecători în cadrul Tribunalului Vrancea, prin decret al Președintelui României.
Sentința civilă nr.109/7.02.2008 a Tribunalului Vrancea
Prin sentința civilă nr.109/7.02.2008 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea civilă, a dispus menținerea îndemnizației de încadrare brută lunară aferentă coeficientului de multiplicare 13 pentru perioada 20 decembrie 2003- 31.03.2006 pentru și 15.07.2003-31.03.2006 pentru și obligă pârâtul la plata diferențelor de salariu pentru perioada 28.03.2004-31.03.2006 actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâtul să procedeze începând cu data de 01.04.2006 la salarizarea reclamantelor conform anexei A pct.19 din OUG nr.27/2006 prin acordarea îndemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului 17 și a sporurilor cuvenite pe perioada 01.04.2006-07.02.2008, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantele au fost judecători financiari în cadrul Curții de Conturi a României, repartizate să-și desfășoare activitatea în cadrul Colegiului Jurisdicțional V și au fost salarizate conform Legii nr.50/1996 și OUG nr.177/2002 cu îndemnizația de încadrare prevăzută pentru judecătorii curților de apel având coeficientul de multiplicare 13.
În urma revizuirii Constituției, atribuțiile jurisdicționale din competența Curții de Conturi a României fiind eliminate, litigiile rezultate din activitatea acesteia au fost date spre soluționare, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, instanțelor judecătorești ordinare, cadrul legislativ care a reglementat în ansamblu preluarea activității jurisdicționale fiind OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești.
În lipsa unor norme speciale care să reglementeze drepturile și obligațiile ce fac parte din conținutul raportului juridic născut cu ocazia preluării judecătorilor financiari de către Ministerul Justiției devin aplicabile regulile de drept comun cuprinse în art.169 din codul muncii, potrivit cărora salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, toate drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului urmând a fi transferate integral cesionarului.
După preluarea reclamantelor (20 decembrie 2003 pentru și 15.07.2003 pentru ) acestora le-au fost diminuate drepturile salariale prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5 iar începând cu data de 01 aprilie 2006, prin acordarea coeficientului de multiplicare 16 cât este prevăzut pentru judecătorii de tribunale, deși drepturile lor salariale trebuiau menținute ca urmare a transferului lor la tribunal respectiv 13 pentru perioada până la 01.04.2006 iar de la această dată 17, în raport de care urma să fie stabilită îndemnizația de încadrare brută lunară majorată cu sporurile legale cuvenite după vechime în funcția de judecător a fiecăreia.
Pentru aceste considerente, apărarea pârâtului că preluarea judecătorilor financiari în cadrul instanțelor nu a operat în baza unui transfer, nu a fost reținută, astfel că, acțiunea apare ca întemeiată fiind admisă ca atare și s-a dispus menținerea îndemnizației de încadrare brută lunară aferentă coeficientului de multiplicare 13 pentru perioada până la 01.04.2006 și obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
De asemenea a fost obligat pârâtul să procedeze cu începere de la 01.04.2006 la salarizarea reclamantelor prin acordarea îndemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului 17 și a sporurilor cuvenite, sume care de asemenea, vor fi reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Cât privește plata diferențelor de salariu sub acest aspect cererea a fost admisă în parte având în vedere disp.art.283 pct.1 lit.c codul muncii potrivit cărora cererile în vederea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției aducând următoarele critici soluției instanței de fond:
-Instanța de fond a ignorat dispozițiile legale, art.36 din OUG nr. 27/2006 care reglementează o procedură specială.
-Nu sunt aplicabile dispozițiile art.169 din Legea 53/2003 în cauză.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică conf.art.304 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantele au solicitat menținerea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13, iar începând cu 1 aprilie 2006 coeficientul de multiplicare 17 la care să se adauge sporurile legale cuvenite.
Acțiunea reclamantelor s-a întemeiat pe menținerea drepturilor câștigate conform indemnizației transferului, conf.art.169 muncii.
Nu împărțim opinia instanței de fond conform căreia soluția "preluării" aleasă de legiuitor să poată fi verificată, controlată și cenzurată de instanța de judecată.
Soluția aleasă de legiuitor, chiar în eventualitatea în care ar contraveni principiilor esențiale de dreptul muncii, respectiv ar fi contrare dispozițiilor legale de la transfer, nu poate fi reinterpretată de către instanța de judecată.
Dispozițiile legale în materie nu sunt interpretabile.
Preluarea judecătorilor financiari în cadrul instanțelor nu a operat în baza unui transfer, care să permită menținerea drepturilor lor salariale, aceștia fiind numiți, în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, prin Decret al Președintelui României.
La stabilirea coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele Ordinului Ministrului Justiției nr.554/2004 s-au avut în vedere dispozițiile OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților:
Magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură,
de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților sunt prevăzuți la cap.A al anexei nr.1
Așadar, în temeiul dispozițiilor legale citate mai sus, reclamantele, fiind numite judecători în cadrul Tribunalului Vrancea, li s-au stabilit drepturile salariale corespunzătoare unui judecător la nivel de tribunal și li s-a acordat coeficientul corespunzător acestei instanțe.
Conform deciziei 838/27 mai 2009 Curții Constituționale instanțele de judecată nu pot verifica, cenzura soluțiile legiuitorului, nu pot interpreta dispoziții legale.
Autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia să-și exercite competențele stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice.Prin urmare, nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele de judecată nu pot să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Față de această decizie a Curții Constituționale constatăm că acțiunea reclamantelor se întemeiază tocmai pe această teză, anume aceea că se solicită instanței de judecată a se verifica dacă soluția legiuitorului este corectă și dacă respectă dispozițiile legale de la instituția transferului.
Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților nr.1293/22.04.2009 nu echivalează cu recunoașterea dreptului pretins de reclamante, ci reprezintă executarea hotărârii judecătorești- sentința civilă nr.679/19.02.2009 a Curții de Apel București, executarea sentinței prin care pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat la emiterea ordinelor de salarizare pentru reclamante în sensul acordării indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de 17.
Obiectul acțiunii reclamantelor constă în menținerea unui sistem de salarizare preferat de reclamante ceea ce nu poate fi de conceput în raport cu decizia 838/2009 a Curții Constituționale.
Dincolo de acest considerent nu s-a făcut dovada de către reclamante că le-au fost diminuate salariile odată cu preluarea lor de către Ministerul Justiției și prin trecerea lor la un coeficient de multiplicare la altul, iar pe de altă parte veniturile nete ale reclamantelor nu au scăzut, chiar dacă coeficientul de multiplicare a scăzut întrucât acestea au beneficiat de alte sporuri după preluarea în sistemul de justiție.
Nu pot fi reținute ca aplicabile în prezenta cauză principiile nediscriminării având în vedere că în cererea de chemare în judecată ce a investit instanța reclamantele și-au delimitat cauza cererii lor de chemare în judecată respectiv, aplicabilitatea disp.art.169 muncii și teoria dreptului câștigat și nu a fost invocată vreo discriminare a reclamantelor în raport de altă categorie profesională sau alte persoane.
Faptul că în practica judiciară din țară s-au pronunțat soluții de admitere a unor astfel de cereri nu poate avea vreo înrâurire în prezenta cauză, ci eventual, în viitor ar putea duce la promovarea unui recurs în interesul legii.
Așa cum am arătat mai sus nu apreciem aplicabile dispozițiile art.169 muncii referitoare la transfer, astfel că nu ne vom raporta la actul comunitar invocat de reclamante, Directiva 77/187/ din 14.02.1977.
Față de aceste considerente, conf.312 pr.civ. urmează a se admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva soluției instanței de fond, apreciind ca fiind întemeiate criticile aduse de recurent și ca fiind nelegală și netemeinică soluția instanței de fond.
Se va modifica în tot sentința civilă nr.109/2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Se va respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 27.03.2004 având în vedere dat introducerii acțiunii și disp.art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 muncii.
Se va respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada ulterioară datei de 28.03.2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.109/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.109/2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 27.03.2004.
Respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada ulterioară datei de 28.03.2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR
- -
Grefier
-
Red./7.12.2009
Dact.R/5 ex/16.12.2009
FOND: -
Asis.jud.-
OPINIE SEPARATĂ
În sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, a admiterii recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu consecința modificării în parte sentinței civile nr.109/2008 a Tribunalului Vrancea, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, am apreciat-o ca nefondată raportat la primul capăt al cererii de chemare în judecată formulată de intimatele- reclamante - și, privind obligarea pârâtului la menținerea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzător coeficientului de multiplicare 13 pentru perioadele 20.12.2003-31.03.2006, respectiv 15.07.2003-31.03.2006.
Întrucât un asemenea capăt de cerere are ca obiect constatarea existenței unui drept de care intimatele-reclamante nu au mai beneficiat din momentul preluării acestora în funcțiile de judecători în cadrul Tribunalului Vrancea, l-am apreciat ca având caracter imprescriptibil.
Celălalt capăt de cerere vizând plata diferențelor salariale corespunzătoare coeficientului de multiplicare invocat, cu acordarea sporurilor legale cuvenite, are caracter prescriptibil în condițiile art.283 al.1 lit.c muncii.
Prima instanță s-a pronunțat deja asupra prescriptibilității unor asemenea pretenții, aspect ce rezultă din considerentele sentinței civile, acordându-le doar începând cu data de 28.03.2004.
Pe fondul cauzei, am apreciat întemeiate în fapt și în drept cererile intimatelor-reclamante vizând constatarea existenței dreptului la indemnizația de încadrare brută lunară prin aplicarea coeficientului de multiplicare 13 pentru perioadele 20.12.2003-31.03.2006 pentru și respectiv 15.07.2003-31.03.2006 pentru și acordarea diferențelor salariale cuvenite potrivit acestui coeficient de multiplicare, cu sporurile legale cuvenite pe perioada 28.03.2004-31.03.2006 actualizate în raport de rata inflației la data plății.
Prin dispozițiile art.39 al.2 din OUG nr.177/2002 s-a prevăzut pentru judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, salarizarea cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap.A al anexei 1 pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și al parchetelor de pe lângă aceste instanțe, respectiv 13,000 la o valoare de referință sectorială de 1.833.754 lei.
Întrucât preluarea intimatelor-reclamante prin numirea acestora în funcțiile de judecători în cadrul Tribunalului Vrancea realizată în baza OUG nr.117/2003 a avut, în lipsa altor dispoziții speciale, natura juridică a unui transfer în condițiile dreptului comun( art.169 muncii), acestea au beneficiat de protecția drepturilor lor în ceea ce privește menținerea coeficientului de multiplicare 13,000 corespunzător funcției similare deținută la momentul preluării.
De menționat că, potrivit art.5 al.1 coroborate cu art.2 al.1 lit.a din OUG nr.117/2003 numirea în funcția de judecători a intimatelor-reclamante s-a realizat la nivel de tribunal iar dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi au fost preluate de tribunale, în vederea soluționării de secțiile sau, după caz, de completele de contencios administrativ.
Dispozițiile aplicabile salarizării intimatelor-reclamante prevăzute de art.39 al.2 din OUG nr.177/2002 cu trimitere la cap.A al anexei 1, au supraviețuit până la data de 31.03.2006 odată cu adoptarea OUG nr.27/2006 care a intrat în vigoare începând cu data de 01.04.2006.
Prin dispozițiile art.41 lit.a din OUG nr.27/2006 au fost abrogate în mod expres dispozițiile OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.347/203, cu modificările și completările ulterioare.
Deci, începând cu data de 01.04.2006 salarizarea intimatelor-reclamante care la data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006 ocupau funcția de judecători în cadrul Tribunalului Vrancea, s-a realizat pe baza unui coeficient de multiplicare 15,000 și pentru o valoare de referință sectorială de 257 lei RON.
Pretențiile intimatelor-reclamante de acordare a unui coeficient de multiplicare 17,000 începând cu data de 01.04.2006 le-am apreciat ca neîntemeiate față de prevederile art.3 al.1 din OUG nr.27/2006 care stabilesc o indemnizație de încadrare brută lunară în raport cu nivelul instanței și funcția deținută coroborate cu dispozițiile înscrise în anexa 1 pct.19, un asemenea coeficient de multiplicare fiind prevăzut în mod strict pentru funcția de judecător în cadrul curții de apel.
Potrivit art.37 din OUG nr.27/2006 coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă se aplică în mod corespunzător și altor categorii de personal care au fost salarizate în baza OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.347/2003 cu modificări și completările ulterioare, cum este categoria judecătorilor financiari din care au făcut parte și intimatele-reclamante.
De altfel, drepturile salariale acordate intimatelor-reclamante începând cu data de 1.04.2006 au fost superioare celor pe care ar fi trebuit să le primească ca efect al transferului până la data de 31.03.2006, în mod logic și rațional întemeindu-se pe un coeficient de multiplicare superior de 15,000 în loc de 13,000 la o valoare de referință sectorială de 257 lei RON în loc de 1.833.754 lei.
Deci, din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al reglementărilor legale enunțate, începând cu data de 1.04.2006 nu mai subzistă concluzia unei atingeri adusă protecției drepturilor salariale cuvenite intimatelor-reclamante, ca efect al preluării activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești.
Judecător
-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
