Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 123
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C "" SA T împotriva sentinței civile nr. 2173/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -/2007, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-recurente, cu împuternicire avocațială, lipsă reclamantul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 24.01.2008 reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare, împuternicirea avocațială și chitanța nr. 0286/28.01.2008 în cuantum de 150 lei, reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea civilă, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care acesta din urmă să fie obligat la plata sumei de 5.630 lei, reactualizată, reactualizată, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, drepturile solicitate constând în supliment salarial de Paști și de C pe perioada 2004-2006, sumă calculată, defalcată pe fiecare an, susținând că a fost angajatul pârâtei până la 15.12.2006 fără a primi aceste drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin sentința civilă nr. 2173 din 25 octombrie 2007 Tribunalul Timișa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității, ca neîntemeiate invocate de pârâta C SA B; a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta C SA; a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de prime de Paști și de C în cuantum de 5.630 lei pe perioada 2004-2006; a respins în rest acțiunea reclamantului.
Tribunalul pronunțându-se conform art. 137 Cod de procedură civilă asupra excepțiilor invocate de pârâtă a reținut:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, arătând ca temei de drept art. 283(1) Codul muncii, instanța a respins-o pentru următoarele motive:
Art. 283(1) lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Art. 166 Codul muncii prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Referitor la cazul în speță, aceste dispoziții legale menționate anterior sunt incidente, raportat la data introducerii acțiunii, cât și la natura obiectului în litigiu (drepturi salariale restante și neachitate).
În ce privește cea de a doua excepție a prematurității invocată de pârâtă, și aceasta fiind neîntemeiată, instanța a respins-
Art. 109(2) Cod de procedură civilă prevede că sesizarea instanței competente în anume cazuri se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege. În speță, nu există o dispoziție legală care să prevadă o anume procedură prealabilă în situația sesizării instanței, așa cum în speță sesizarea a fost făcută de către reclamant. Comisia Paritară de care vorbește pârâtul, nu este îndrituită a face referiri la o anume procedură în cadrul obiectului litigiului, mai cu seamă că această decizie a Comisiei Paritare a intervenit la 31 august 2007, respectiv în preajma promovării acțiunii de către reclamant.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede la art. 168(1):"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații P SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA".Această dispoziție ce reprezintă voința părților semnatare, respectiv a intimatului și a reprezentanților salariaților, s-a menținut și în continuare pe anii următori. Pârâta arată că prin demersurile făcute de către Comisa Paritară pentru anul 2003, suplimentările de alin. 1 ale art. 168, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. De amintit faptul că, Comisia Paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31.08.2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, deci a dat un caracter retroactiv art. 168(1) din contractele colective de muncă.
Din modul de formulare al Comisiei Paritare cu referire la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006, rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor sporuri pe anii 2004-2006, pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
Pe de altă parte, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de muncă pe unitate pe anii 2004-2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168(1) din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006, se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul muncii.
În altă ordine de idei, instanța a respins susținerea apărării pârâtei prin aceea că reclamantul nu a făcut corect calculul drepturilor salariale restante și neachitate pe perioada solicitată, deoarece nu au oferit instanței un contracalcul al acestor drepturi salariale și nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în cauză.
În concluzie, pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului este întemeiată potrivit art. 283 alin. 1 Codul muncii, art. 155 Codul muncii și art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind admisă în sensul obligării pârâtei să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de prime de Paști și de C în cuantum de 5.630 lei pe perioada 2004-2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că reclamantul și instanța de fond au dat o interpretare greșită prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă, încălcând dispozițiile art. 977 Cod civil, deoarece în anul 2003 primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, iar această creștere salarială a fost menținută în anii 2004 - 2006. Pentru acest motiv, în contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2006, art. 168 alin. 2 fost redactat într-o altă formă. Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 se arată: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază", iar în contractul colectiv de muncă din anii următori se prevede: "în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază ".
S-a mai susținut că nu s-a avut în vedere decizia nr. 5140/18.06.2007 a Comisiei paritare care a dat o interpretare a prevederilor contractului colectiv de muncă, obligatorie pentru părți.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, acțiunea derivând din neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă și pretențiile puteau fi solicitate în termenul de 6 luni.
Sentința a mai fost criticată și pentru greșita respingere a excepției prematurității acțiunii susținându-se că nu au avut loc negocieri între patronat și reprezentanții salariaților pentru stabilirea cuantumului primelor de Paști și C, ori lipsa acestor negocieri dovedește că primele în discuție au fost introduse în salariul de bază.
S-a criticat sentința sub aspectul temeiniciei, susținându-se că sumele solicitate au fost acordate într-un cuantum greșit fără să se facă deosebirea între salariul mediu brut pe și salariul de bază mediu brut la nivel de, valorile fiind diferite, respectiv calculul depus de reclamant fiind diferit de cel depus de pârâtă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
În același timp această adresă a fost emisă în anul 2007 și nu poate produce efecte pentru anii anteriori raportat la care sunt pretinse aceste drepturi salariale.
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Nici criticile cu privire la greșita respingere a excepțiilor nu sunt fondate.
Dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii și din interpretarea lor unitară rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani conform art. 283 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit.
Plata drepturilor salariale este o obligație care derivă din contractul individual de muncă și este de esența executării acestuia și pretinzând dreptul de natură salarială, reclamantul nu solicită executarea unei clauze din contractul colectiv de muncă chiar dacă aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
În ce privește excepția prematurității, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă.
Așa cum a reținut tribunalul, nu există nicio dispoziție legală care să facă trimitere la dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă și nicio prevedere în contractul colectiv de muncă în același sens.
Faptul că nu au avut loc negocieri pentru a da eficiență sau a pune în executare o obligație prevăzută în contractul colectiv de muncă (art. 168 alin. 1) nu poate fi interpretat în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune așa cum pretinde pârâta.
Nici în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, susținerile pârâtei recurente nu sunt fondate, aceasta nefăcând dovada susținerilor sale, respectiv nu a dovedit că adresele depuse de reclamant în care se menționează salariul mediu brut de 9.800.000 lei și de 14.000.000 lei au în vedere salariul mediu și nu salariul de bază mediu, ori sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 Codul muncii, cum corect s-a reținut.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta-recurentă la cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA T împotriva sentinței civile nr. 2173/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâta recurentă la 150 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
pentru, aflat în concediu medical,
semnează vicepreședintele instanței,
GREFIER,
Red. /17.03. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./17.03. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Ioan
