Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1233/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1233/
Ședința publică din 22 august 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții Consiliul local al municipiului R și Primarul municipiului R, împotriva sentinței civile nr.892 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că prin încheierea nr.176/CR din 22 august 2008 s-a admis cererea de abținere formulată de dl. JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în raport de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 892 din 7 mai 2008 Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Primarului municipiului R și a Consiliului local R; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul " " Tg-M, în contradictoriu cu Grădinița cu Program prelungit nr.5- " " R, Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului R, Consiliul local al municipiului R; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr.220/2007, pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
S-a mai reținut că pârâtul, Consiliul local, are calitate procesual pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea 273/2006, art.13 alin.1 din OUG nr.32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG 2192/2004 și art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Primarul pârât dispune de calitate procesual pasivă, conform art.68 alin.1 lit.c și alin.4 din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și alin.4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadre didactice în învățământul preuniversitar, având grad didactic
Prin anexa nr.2 a nr.OG11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitare, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs pârâții Consiliul local R și Primarul municipiului
În drept recurenții au invocat prev. art.304 pct.9 și art.312 ind.1, alin.3 teza a doua pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a relevat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
În altă ordine de idei, s-a arătat că finanțarea învățământului preuniversitar de stat se realizează din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, de la bugetul de stat precum și din alte surse, fonduri care includ și cheltuielile de personal. Ca atare, în opinia recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor este entitatea care coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar, astfel în cât consiliul local precum și primarul nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Recursul dedus judecății este nefondat pentru considerentele ce succed:
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive instanța de fond a soluționat această excepție reținând în mod întemeiat că pârâtul Consiliul local are calitate procesual pasivă întrucât potrivit art.15 alin.1 și art.16 din OUG 45/2003, art.13 alin.1 din OUG 32/2001, art.18 din HG 538/2001 și art.167 alin.3 din Legea 84/1995, acest pârât asigură și aprobă la bugetul local sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Primarul localității are calitate procesual pasivă întrucât acesta are funcția de ordonator principal de credite potrivit disp.art.68 alin.1 lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și 4 din legea nr.500/2003.
Având în vedere cele de mai sus, criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate, calitatea de "intermediar" a primăriei (a primarului) este o simplă afirmație contrazisă de dispozițiile legale.
Pe fondul cauzei instanța de recurs reține următoarele:
Reclamanții fac parte din cadrele didactice din învățământul preuniversitar cu gradul didactic Se constată că instanța de fond a făcut o justă aplicare a OG 11/2007 prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar începând cu luna ianuarie 2007.
Este indiscutabil faptul că legea civilă nu retroactivează dar legiuitorul a instituit o majorare salarială recunoscând pentru o perioadă anterioară drepturi salariale pentru reclamanți a căror scadență este situată în timp doar după intrarea în vigoare a acestei legi.
Instanța apreciază că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că Legea 220/2007 menține perioade de aplicare în tranșe de timp a valorii coeficientului de multiplicare salarială începând cu luna ianuarie 2007.
Întrucât pârâții nu au aplicat prevederile Legii 220/2007 începând cu luna ianuarie 2007 s-a cauzat reclamanților un prejudiciu salarial conform art.269 Codul muncii care urmează a fi recuperat.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârâți este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții Consiliul local R și Primarul municipiului R, cu sediul în R, P-ța - - nr.41, județul M, împotriva sentinței civile nr.892 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 august 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./07.11.2008
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
