Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(6951/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1242/
Ședința publică din 27.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 3: Scrob
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.932 din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal -Completul Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (6054/2007), în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar nr.26424/26.02.2009, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat, invocă excepția necompetenței teritoriale a primei instanțe, respectiv Tribunalul Teleorman.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul pe excepția invocată și în susținerea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a instanței ce a soluționat cauza la fond și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă civile nr.932 din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Completul Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (6054/2007), a fost admisă acțiunea față de reclamantul, împotriva pârâtei SA, și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite și neachitate cu ocazia sărbătorilor de Paște pe anul 2005,2006, 2007 și de C pe anii 2004, 2005 și 2006, calculate în raport de salariul de bază mediu pe unitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu timpul efectiv lucrat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este competentă teritorial să soluționeze acțiunea formulată de reclamantul, care are domiciliul în județul
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
S-a arătat că potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, s-a constatat că art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a apreciat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
S-a considerat că împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din data de 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu susțin apărarea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, s-a arătat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, adresa nr.3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară nu a putut susține apărarea pârâtei, deoarece nu s-a dovedit calitatea de reprezentant legal al părților și mandantul necesar pentru a semna.
Lipsa acestor date nu puteau susține decât concluzia că, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă, pentru perioada 2004 - 2007, nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea, conform articolului 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei s-a constatat că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport de data nașterii dreptului, excepție la soluționarea căreia a renunțat, cât și prescripția dreptului la acțiune, care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat, excepție respinsă de instanță.
De asemenea, s-a apreciat că prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii în susținerea excepției de prescripție a dreptului la acțiune, pârâta a recunoscut implicit că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se putea susține că acțiunea este prematur formulată.
Sub aspectul modalit ăț ii de stabilire a cuantumului drepturilor reprezent nd supliment ri salariale, instan a a constatat acesta se raporteaz la salariul de baz mediu pe unitate, iar nu la salariul brut pe unitate, n baza ruia au fost calculate sumele solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta SC SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că promovarea prezentei acțiuni este prematură deoarece dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu a avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, deoarece sumele în discuție nu au natură salarială ci sunt exclusiv drepturi acordate prin Contractul colectiv de muncă salariaților în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
S-a mai arătat că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat, deoarece începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
S-a mai arătat că, instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați.
Recurenta a mai susținut că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului brut la nivel de societate.
La termenul de judecată din data de 27.02.2009, recurenta și-a completat motivele de recurs, invocând și excepția de ordine publică privind necompetența teritorială a instanței de fond, excepție ce a fost pusă în discuție de C în aceeași ședință.
Examinând excepția sus menționată, Curtea nu poate reține susținerile recurentei sub acest aspect, deoarece instanța de fond a fost sesizată cu un litigiu de muncă, potrivit art.281 Codul muncii.
În temeiul art.284 Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adreseazăinstanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Așa cum rezultă din cererea reclamantului-intimat și din actul de identitate depus la dosarul de fond (fila 33), acesta are domiciliul în comuna, județul T, astfel încât instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Teleorman, în temeiul art.2 pct.1 lit.c pr.civ. și art.284 Codul muncii.
Dispozițiile Codului muncii au modificat implicit competența teritorială prevăzută de Legea nr.168/1999, Curtea reținând în acest sens și dispozițiile art.298 alin.2 teza finală din Codul muncii.
Față de aceste considerente, Curtea reține că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță competenta atât material, cât și teritorial.
Trecând la analiza celorlalte critici formulate, ținând seama și de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Critica referitoare la prematuritatea acțiunii va fi înlăturată, deoarece din dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă rezultă că dreptul salariaților de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual, născut, personal, fiecare reclamant având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă, indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit art.283 lit.c Codul muncii "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că, în speță, nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii 2004-2007, au fost incluse în salariile intimatului-reclamant, după cum susține recurenta.
Împrejurarea că prin decizia Comisiei Paritare, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului (semnatarii contractului colectiv de muncă și ai actelor adiționale la acesta) a fost interpretată clauza neclară, în sensul că "în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a faptului că recurenta pârâtă a pus efectiv în practică această modalitate de acordare a suplimentărilor salariale, incluzându-le efectiv în salariul de bază acordat intimatului-reclamant.
Curtea apreciază că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate intimatului, sens în care se impunea efectuarea unei expertize contabile, probă relevantă pentru stabilirea corectă a situației de fapt și pentru soluționarea cauzei cu care instanța a fost învestită.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii, dispunând, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.
Curtea reține necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantei, în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu salariatei.
Drept consecință, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge excepția necompetenței teritoriale, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței teritoriale.
Admite recursul declarat de recurenta "" - Membru GRUP, împotriva sentinței civile nr.932 din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Completul Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (6054/2007), în contradictoriu cu intimatul.
Casează hotărârea recurată.
Trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
17.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Ceaușescu Maria, Scrob
