Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1245/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(7020/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1245/
Ședința publică din 27.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 3: Scrob
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.5215 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37150/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata - membru Grup, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar nr.26426/26.02.2009, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat, depune întâmpinare, pe care o califică note scrise la constatarea curții că nu a fost depusă în termenul legal, prevăzut de dispozițiile art.1141pr.civ.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5215 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37150/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă, aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit ca în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Această prevedere a fost menținută și prin clauzele din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anii 2004 - 2007.
Prin acțiune, reclamanta a precizat că are calitatea de salariată a societății pârâte din anul 1998, situație față de care s-a constatat că în salariul său de bază au fost incluse, în anul 2003, sumele reprezentând drepturi salariale de Paște și de Acesta fiind un drept câștigat, a fost menținut și pe parcursul anilor următori, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004 - 2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamantă în anul 2003.
Ulterior anului 2003, negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă, în care erau incluse și suplimentările de Paște și de
Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă, a interpretat clauza art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă.
S-a considerat că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține de către reclamantă că i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care avea dreptul în anii 2004 -2007, suplimentările de Paște și de C solicitate prin acțiune.
Prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alineatul 2 al articolului 168, stabilindu-se că pentru anul 2003 suplimentările de drepturi salarale prevăzute la alineatul 1 să fe introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarale, iar în alineatul 2 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază.
În contractele colective încheiate în anii următori 2005, 2006, 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alineatul 2 al acestui articol s-a precizat că în anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază a fiecărui salariat.
Aceleași prevederi se regăsesc și în actul adițional pentru anul 2008 la Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivelul SC SA B, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B sub numărul 1090/22.02.2008 și potrivit cărora dispozițiile art.168 (2) "pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paște și de C au fost incluse în salariu lunar de bază al angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarală) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paște și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la care SA și vor conveni în mod expres altfel".
Concluzionând, prima instanță a constatat că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și prevederile art.983 Cod civil, motiv pentru care s-a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentin e a declarat recurs motivat, reclamanta.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea dedusă judecății, considerând că hotărârea Comisiei Paritare est obligatorie pentru toți salariații și că reclamanta a beneficiat de drepturile bănești solicitate în prezenta cauză.
Astfel, recurenta a susținut că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât această interpretare reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale, ceea ce contravine însuși scopului și esenței interpretării.
Sub același aspect, s-a susținut că nu poate fi reținută argumentația folosită de comisia Paritară în decizia nr.5140/2007, în sensul că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă au devenit parte a salariului de bază și nu ar trebui individualizate, întrucât, pe de o parte, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale, și, pe de altă parte, modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au, singura legătură existentă între drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constând în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
Dacă părțile ar fi urmărit includerea drepturilor de mai sus în salariul de bază, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzei contractuale.
Ele însă au păstrat formularea art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă neschimbată, iar interpretarea dată de Comisia Paritară nu poate fi reținută de instanță, câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți.
De asemenea, recurenta a susținut că negocierile prevăzute de teza a II-a alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă, nu au avut loc niciodată și că nu există nicio dovadă că drepturile salariale pretinse au fost achitate, din adresa nr.2022/4.09.2007, rezultând doar care este salariul de bază mediu la nivelul SC SA. Majorarea salariului de bază mediu reprezintă o problemă distinctă neputându-se prezuma că s-a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. art.3041pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurenta-reclamantă, în calitate de fostă salariată a intimatei pârâte, s-a solicitat obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, pentru anii 2004,2005, 2006, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că, în speță, nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați, au fost incluse în salariile recurentei, după cum reține prima instanță prin hotărârea atacată.
Împrejurarea că prin decizia Comisiei Paritare, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului (semnatarii contractului colectiv de muncă și ai actelor adiționale la acesta) a fost interpretată clauza neclară, în sensul că "în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a faptului că intimata pârâtă a pus efectiv în practică această modalitate de acordare a suplimentărilor salariale, incluzându-le efectiv în salariul de bază acordat recurentei-reclamante.
Curtea apreciază că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate recurentei, sens în care se impunea efectuarea unei expertize contabile, probă relevantă pentru stabilirea corectă a situației de fapt și pentru soluționarea cauzei cu care instanța a fost învestită.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii, dispunând, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.
Curtea reține necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantei, în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu salariatei.
Față de dispozițiile art.305 pr.civ. proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de, împotriva sentinței civile nr.5215 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37150/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata - membru Grup.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
17.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Ceaușescu Maria, Scrob
