Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.125/
Ședința publică din 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECTIA JUDETEANA DE STATISTICĂ V, cu sediul în F,- A, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 692/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, domiciliată în F,-,. 31, domiciliată în, str. -, - 1,. 13, domiciliat în F,-, domiciliată în F,-, - 4,.75, domiciliată în F,-,. 13, domiciliată în F,-4, - 1,. 20, domiciliat în F,-,. 14, domiciliată în F,-,. 9 și, domiciliată în F,-,.3, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații - reclamanți avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 34 dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a înaintat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior; intimații - reclamanți au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Apărătorul intimaților - reclamanți, întrebat fiind, arată că reclamanții sunt funcționari publici și au avut această calitate pe toată perioada vizată în acțiune.
Curtea, față de relațiile înaintate de recurenta - pârâtă și de precizările aduse în instanță de către apărătorul intimaților - reclamanți, invocă excepția necompetenței materiale a instanței de fond, având în vedere prevederile Legii funcționarului public.
Apărătorul intimaților -reclamanți consideră că, în cauza de față, competența aparține secției civile și nu secției de contencios administrativ, sens în care depune practică judiciară și solicită respingerea excepției.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 692/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, a fost admisă acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârât a Direcția Județeană de Statistică
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 19.11.2004 - 19.11.2007 pentru, perioadei 14.05.2007 - 19.11.2007 pentru și 18.04.2007 - 19.11.2007 pentru, drepturi bănești reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective și acordarea în continuare a tichetelor de masă.
A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 3544/91/19 noiembrie 2007, reclamanții, au solicitat obligarea pârâtei Direcția Județeană de Statistică V la plata contravalorii tichetelor de masă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și acordarea în viitor a acestor tichete de masă.
Reclamanții au motivat că sunt salariații pârâtei calitate care le dă dreptul să beneficieze de prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 cu aplicarea art. 5 Codul Muncii care statuează principiul egalității de tratament, față de toți salariații și art. 41 alin.2 din Constituție privind dreptul la protecție socială, drept la care nu pot renunța potrivit art. 38 Codul Muncii.
Pârâta prin reprezentant legal nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 287 Codul Muncii sub sancțiunea prevăzută de art. 288 din același act normativ.
Examinând acțiunea în raport cu actele dosarului și normele juridice incidente în cauză, instanța a constatat următoarele:
Pe fondul cauzei, oricare prevedere legală adoptată în interesul și pentru respectarea principiilor de dreptul muncii consacrate prin Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune respectarea fără nici un fel de restricție ulterioară ori succesivă după caz pentru simplul motiv că orice abatere de la lege încalcă un principiu de drept consacrat în ambele sensuri deduse.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/09.07.1998, salariații din cadrul societății comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral, pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In baza art. 41 al.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de muncă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamantul nu are dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
In context, trebuie relevat faptul că atâta timp cât reclamanții se înscriu în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă (medici, diferiți funcționari publici, etc.) acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin.2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin.3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorului bugetar.
Totodată, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
Posibilitatea acordării tichetelor în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pur și simplu este lăsat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariului, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Statistică V, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- nelegala citare pentru termenul de judecată din data de 29.11.2007, citația fiind emisă la data de 21.11.2007 și comunicată la data de 22.11.2007;
A apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind lovită de nulitate absolută solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța nici nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare pentru lipsă de apărare depusă la data de 23.11.2007, judecând cererea reclamanților la primul termen de judecată.
- pe fond, a apreciat acțiunea ca nefondată, acordarea tichetelor de masă, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, reprezentând o vocație realizabilă doar în condițiile alocării fondurilor necesare prin legile bugetare.
Un asemenea drept nu constituie o componentă a dreptului la protecția socială a muncii, normele de protecție enumerate limitativ de dispozițiile art. 41 al. 2 din Constituția României nu cuprind și acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Reclamanții sunt funcționari publici, sistemul de salarizare pentru aceștia fiind prevăzut de prevederile OUG nr.245/2000 abrogate prin OUG nr. 33/2001.
Conform jurisprudenței Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității nu poate duce la uniformitate, în cazul unor situații diferite fiind posibil tratamentul juridic diferit, fără să se creeze astfel discriminare.
Instanța nu poate acorda contravaloarea tichetelor de masă, legea reglementând doar alocarea acestora pentru achitarea mesei sau achiziționarea de produse alimentare.
Actualizarea sumelor ar putea opera cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată, valoarea tichetelor de masă fiind actualizată succesiv, în funcție de rata inflației, prin grija legiuitorului, ceea ce ar reprezenta o dublă actualizare.
În privința cheltuielilor de judecată nu se poate imputa neexecutarea obligației, neexistând temei legal pentru includerea sumelor de buget și virarea fondurilor necesare de către autoritatea centrală Institutul Național de Statistică.
A solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată.
Prin întâmpinare intimații - reclamanți au solicitat respingerea ca nefondat a recursului, considerând respectate normele derogatorii privind procedura de judecată în materia litigiilor de muncă și față de situația discriminatorie creată prin neacordarea tichetelor de masă.
Examinând astfel recursul declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Din motivarea recursului rezultă că intimații - reclamanți au calitatea de funcționari publici, salarizarea acestora realizându-se în baza dispozițiilor speciale prevăzute de OUG nr. 33/2001.
Conform adresei nr. 153/11.02.2008 emisă de recurenta - pârâtă Direcția Județeană de Statistică V rezultând că intimații - reclamanți, și, au calitatea de funcționari publici.
Drept urmare, curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a instanței de fond, avându-se în vedere dispozițiile legale speciale în materie.
Apărătorul intimaților - reclamanți a confirmat faptul că aceștia sunt funcționari publici și au avut această calitate pe toată perioada indicată în acțiune.
A solicitat respingerea excepției apreciind asupra competenței de soluționare în favoarea secției civile și nu secției de contencios administrativ.
Însă, regimul juridic general al raporturilor de serviciu privindu-i pe funcționarii publici este reglementat de prevederile Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În conținutul raporturilor de serviciu se află și modalitatea de salarizare stabilită prin lege și care reprezintă consecința exercitării atribuțiilor și responsabilităților în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și administrațiile administrative autonome (art.31 din Legea nr. 181/1999).
Pe baza prevederilor art. 109 din Legea nr.188/1999, curtea reține existența unei plenitudini de competență a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, incluzând modalitatea de stabilire a drepturilor salariale cuvenite urmare exercitării funcției.
În consecință, soluționarea litigiului de față de către secția civilă a Tribunalului Vrancea în compunerea prevăzută de art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 s-a realizat cu încălcarea normelor de competență funcțională, fiind reținut motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 312 al. 6 Cod procedură civilă hotărârea instanței de fond urmează a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea.
Față de caracterul peremptoriu al excepției de necompetență materială se constată că nu mai pot fi analizate motivele de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.315 al. 3 Cod procedură civilă instanța de fond fiind obligată să judece din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECTIA JUDETEANA DE STATISTICĂ V, cu sediul în F,- A, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 692/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr. 692/19.11.2007 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea - Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /16.04.2008
: DC/ 2 ex/17.04.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
