Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1252/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.917/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - pârât COLEGIUL TEHNIC, cu sediul în G,-, intimații - reclamanți, G, prin reprezentant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,-, și intimații - chemați în garanție GUVERNUL ROMÂNIEI -PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B,--30, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; intimatul - chemat în garanție solicită comunicarea motivelor de recurs; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea invocă excepția lipsei calității procesuale a Primarului municipiului G, întrucât nu a fost parte în dosarul de fond și rămâne în pronunțare asupra excepției precum și asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 7942/121/8.12.2008 reclamanții, G, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G și Colegiul Tehnic - G plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50 al.1, 2 din Legea nr. 128/1997.
Prin sentința civilă nr. 917/5.06.2009 a Tribunalului Galația fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G și Colegiul Tehnic și chemații în garanție Guvernul României prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației, Cercetării și TBp rin Inspectoratul Școlar Județean
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata tranșelor suplimentare de vechime, acordate la 30, 35 și la peste 40 de ani activitate în învățământ iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, începând cu data de 08.12.2005 la zi, drepturi ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a perioadei efectiv lucrate și a vechimii corespunzătoare în învățământ.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata diferențelor de drepturi rezultate ca urmare a acordării drepturilor mai sus menționate și cele efectiv încasate.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean G și respinsă cererea de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean G pentru acest considerent.
În motivare instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 08.12.2008, reclamanții, G, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G au solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL G și Colegiul Tehnic - plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997,pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, nu le-au fost acordate aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50al 1,2 din Legea nr-128/1997.
Pârâtul Consiliul Local a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât într-un litigiu de muncă pârât nu poate fi decât unitatea care utilizează munca prestată de salariat, că este culpa reclamanților că nu au îndeplinit procedurile instituite de lege în ceea ce privește propunerile de buget.
A formulat și cerere de chemare în garanție a Guvernului României și a Ministerului Educației, Cercetării și T prin Inspectoratul Școlar Județean G, pentru ca, în situația în care va cădea în pretenții aceste instituții să fie obligate să îl despăgubească cu fondurile necesare pentru plata sumelor solicitate de reclamanți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere disp. Art. 137 din pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local.
Potrivit art. 167din legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților și nici dacă participă sau nu la negociere, dacă acest drept a fost solicitat pe cale administrativă sau direct în instanță.
Pe fondul cauzei, se constată următoarele:
Reclamanții - membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G - sunt salariați ai școlii pârâte și au o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din tabelul aflat la fila 3.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr-128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, fiecare unitate de învățământ în care sunt încadrați și reclamanții, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani( în funcție de situația concretă a fiecărui reclamant ) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanții au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din legea 128/1997.
Este adevărat că prin OG 15/2008privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ s-a prevăzut în art. 5 al. (2)că în coeficienții de multiplicare cuprinși înanexele nr. 2,2ași înanexele nr. 1.1bși1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute laart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, însă nu s-a făcut nicio dovadă a aplicării acestui din urmă act normativ, la fel ca și în situația art. 50 din legea 128/1997.
Prin urmare, nu se poate verifica modul de calcul al salariilor după apariția OG 15/2008 pentru a se stabili că s-a ținut seama de procentele indicate în cele două acte normative. Față de pasivitatea manifestată de angajator, instanța nu poate face aplicarea nici unei prezumții, de vreme ce reclamanții susțin, în continuare că nu li s-au plătit aceste drepturi.
Față de aceste considerente, a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, începând cu data de 08.12.2005 la zi. În concret, fiecare angajator, va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamanții la data de 08.12.2005 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35, respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 08.12.2005 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Referitor la cererile de chemare în garanție, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul Consiliul Local a formulat cereri de chemare în garanție cu un conținut juridic ilogic, în sensul că, deși a solicitat chemarea în garanție a Guvernului României, respectiv Ministerului Educației, Cercetării și T, a solicitat să fie reprezentat deMinisterul Finanțelor Publice, de Direcția -ă a Finanțelor Publice, respectiv de Inspectoratul Școlar, deși acestea nu au calitatea de reprezentant legal în procese al instituțiilor chemate în garanție.
Cererea de chemare in garanție a Ministerului Educației a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art 167 alin 17 din legea 84/1995, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special:
a) componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;
b) bursele pentru elevii din Republica M, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
c) organizarea evaluărilor, simulărilor și examenelor naționale;
d) perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare, precum și organizarea examenelor naționale de ocupare a posturilor didactice;
e) manualele școlare pentru învățământul obligatoriu și pentru elevii cu dificultăți materiale din învățământul liceal și de arte și meserii;
f) finanțarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, modernizare și dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor publice de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări;
g) finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice;
h) finanțarea privind organizarea, pentru elevi, de concursuri pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ.
Având in vedere aceste aspecte, precum si dispozițiile alin 3-6 ale aceluiași articol, potrivit cărora finanțarea de baza, ce include si cheltuielile de personal, se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor local,iar Ministerul Educației și Cercetării are atribuții expres stabilite in ceea ce privește finanțarea cheltuielilor unităților din învățământul preuniversitar si care nu include si cheltuielile de personal, a fost respinsă cererea de chemare in garanție.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs Consiliul Local G și Primarul Municipiului G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, a considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituția recurentă nu are calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local Gi pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al jud. G, conform disp. art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995, și HG nr. 741/2003.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale, pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii cu consecința obligării doar a pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și T la plata fondurilor solicitate, invocând în drept, disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr. civilă.
La termenul din 16.11.2009 curtea din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale a Primarului Municipiului G, care nu a fost parte în dosarul de fond.
Analizând actele dosarului, raportat la excepția invocată, instanța reține următoarele:
Prezentul litigiu s-a desfășurat în fața instanței de fond între reclamanții, G, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar G și pârâții Consiliul Local G și Colegiul Tehnic -
Ca urmare, singurele persoane care au legitimare activă și interesul de a ataca hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați sunt părțile care au pierdut procesul, respectiv pârâții Consiliul Local G și Colegiul Tehnic -
În speță se constată că recursul a fost formulat de pârâtul Consiliul Local G și Primarul Municipiului G, care nu a fost parte în dosarul de fond.
În consecință instanța va constata că este lipsită de calitate procesuală exercitarea recursului de către un terț față de proces și va respinge astfel recursul declarat de Primarul Municipiului
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.
În speță, obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimatelor- reclamante de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30,35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada solicitată în forma actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico - financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurentului Consiliul Local G îi revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 167 al.3 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În cadrul finanțării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal și care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuțiilor ce revin pârâtelor consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plății unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ.
De altfel și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli care nu privesc cauza de față.
În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin nr.HG 538/2001, nr.HG2192/2004 și nr.HG 174/2003.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G împotriva sentinței civile nr. 917/05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI G, pentru lipsa calității procesuale active a acestuia.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.917/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /24.12.2009
:DC/8 ex/28.12.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
