Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.126
Ședința publică din data de 12.02.2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1305 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în, nr.654, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică din 14.01.2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de acte și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat, față de motivul nou de recurs invocat la termenul trecut, care este de ordine publică, solicită schimbarea în tot a sentinței atacate și anularea cererii de chemare în judecată ca nesemnată având în vedere prevederile art.112 Cod procedură civilă. Precizează că acest lucru putea fi complinit până la închiderea dezbaterilor, dar reclamantul nu s-a prezentat.
Dacă se trece peste acest motiv de recurs să se constate că acțiunea este prescrisă, sens în care se impune modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca prescrisă.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri să se observe că reclamantul ar fi avut dreptul la primă a C pe anul 2004 și de Paști pe 2005 în cuantum de 1649 lei - în sumă brută, iar potrivit Legii nr. 19/2000 din această sumă se fac rețineri la bugetul asigurărilor de stat, sens în care solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței în sensul celor susținute. Depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, în copie, sentința civilă nr. 1969/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, sentința civilă nr. 2069/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, sentința civilă nr. 1644/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecata pe parata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligata pârâta la plata sumei de 2782,92 lei reprezentând 2380,00 lei drepturi salariale restante cuvenite și neacordate in anii 2004 si 2005 si 402,92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei in raport cu rata inflație.
In motivarea acțiunii reclamantul a susținut ca in perioada de după 1989 si până la data de 14.11.2005 a fost salariatul SA in funcția de mecanic, având locul de muncă la punctul de lucru Baza de Aprovizionare -P, raporturile de muncă încetând ca urmarea disponibilizărilor colective din toamna anului 2005 prin decizia nr. 468/14.11.2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că, pe lângă salariul lunar era îndreptățită la o suplimentare salarială in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 si 2006, insă pârâta nu a acordat aceste drepturi in termenul cuvenit, datorând astfel si beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus următoarele acte: Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004, Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006, copia carnetului de muncă, decizia nr. 468/2005.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate si prevăzute in anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de munca preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui angajat conform modalității si in condițiile negociate de I.
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că in anul 2005 s-a încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 in sensul că in anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se si in Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentarii salariale prevăzută la alin.1 al art.168 in anul 2003 dar si in anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus înscrisuri.
SC SA a invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, la termenul din 5.10.2007, susținând că, potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamantă întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1305 din 15 octombrie 2007 a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul, obligând pârâta SC SA să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate reprezentând 980 lei prima de C pentru anul 2004 și 1400 lei prima de Paști pe anul 2005, sume ce vor actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora.
Pentru pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 283 lit. c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum si in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajat, sau in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin. 1 lit. c in cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori a unei clauze ale acestuia.
In speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate in anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute in Contractul Colectiv de Muncă astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul d e procedură Civilă referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, s-a constatat că acțiunea introdusă la data de 5.09.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004- 2005, fost promovată in cadrul termenului de 3 ani, motiv pentru care în baza art. 137.pr.civilă tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Examinând materialul probatoriu administrat in cauză, tribunalul a considerat acțiunea întemeiata potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamantul a fost încadrat la data de 14.11.2005 la SC SA, punctul de lucru - Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând ca urmare a disponibilizărilor colective, măsură dispusă prin decizia nr. 468/14.11.2005.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea in cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Paști si C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse in cauza, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate si aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004,2005,2006 au menținut disp. art. 168 alin. 1, alin. 2 al acestui articol fiind insă modificat în forma în anul 2003, suplimentărilor salariale de la alin. 1, sunt incluse in salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin. 2 al art. 168 al Contractul Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamantului in cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 si 2006, se poate aprecia ca părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004- 2005, suplimentările fiind introduse in salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C si Paști pentru anii 2004 si 2005, tribunalul a admis acțiunea.
Pe cale de consecință, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite si neachitate reprezentând 980 lei prima de C pentru anul 2004 si 1400 lei prima de Paști pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectiva a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul anulării cererii reclamantului pentru nesemnarea acesteia sau respingerea ei ca urmare a prescrierii dreptului de acțiune ori,în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
În principal,recurenta-pârâtă a invocat împrejurarea că acțiunea formulată de reclamant e afectată de nulitate relativă întrucât nu a fost semnată de reclamant.
A mai susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai apreciat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. În același sens a invocat și două note emis de Comisia Paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
De asemenea, recurenta-pârâtă a învederat că înțelege a nu mai susține motivul de recurs privind necesitatea casării cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării în cauză a unei expertize în specialitatea salarizare.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA, două rapoarte de expertiză extrajudiciară și copia unor precizări ale acțiunilor formulate de alți angajați ai acesteia având ca obiect aceleași sume pretinse de reclamant precum și copia unor hotărâri judecătorești.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA îndeplinind funcția de - mecanic la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând prin decizia nr.468/14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 și 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului din anul 2004 și cu prilejul în anul 2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON iar în luna aprilie 2005 de 850 RON. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de primă de C pe anul 2004 și primă de Paște pe anul 2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al recurentei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
Motivul de recurs prin care pârâta apreciază că în mod greșit prima instanță nu a dispus anularea cererii de chemare în judecată pentru nesemnarea acesteia de către reclamant urmează a nu fi reținut de către C în condițiile în care nerespectarea dispozițiilor procedurale civile referitoare la semnarea acțiunii sunt prevăzute sub sancțiunea nulității,nulitate expresă prev. de art. 133 proc.civ.(existența vătămării fiind prezumată de lege) și relativă(dispoziția fiind prevăzută pentru protejarea intereselor pârâtei și putând fi invocată numai de aceasta) ce poate fi invocată numai până la prima zi de înfățișare ce a urmat acestei neregularități și înainte de a pune concluzii în fond),acest incident procedural nefiind invocat în termenul prevăzut de lege,caz în care nulitatea se acoperă.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând drepturi salariale suplimentare restante neacordate în cuantum de un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor (decembrie 2004, aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 04.09.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.1305/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 799 lei primă de C pe anul 2004 și 850 lei primă de Paște pe anul 2005, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă a acesteia.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art. 274 proc. civ.raportat la culpa procesuală,va obliga pe intimatul-reclamant la 100 RON cheltuieli judiciare către recurenta-pârâtă, sumă reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA B, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1305 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în, nr.654, județul
Modifică în parte sentința în sensul că prima de C pe anul 2004 este de 799 Ron brut și prima de Paști pe anul 2005 este de 850 Ron brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul-reclamant la plata a 100 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./28.02.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
Președinte:Marilena Panait
Judecători:Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
