Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (5763/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1299/
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.1351/05.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția litigii de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008 la dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția nulității hotărârii recurate pentru neindicarea completului de judecată în încheierea de dezbateri.
Reprezentantul avocat al recurentei-pârâte solicită admiterea excepției.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2007 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Civilă sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C pe anii 2004-2007 și neachitate, precum și a sumei de 533,52 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
Prin sentința civilă nr. 1351/05.03.2008, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis, în majoritate, acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005-2007 și de C pe anii 2004-2007, corespunzător cu timpul lucrat efectiv, în raport de salariul de bază mediu pe societate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că rt.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pentru anul 2003 întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 al.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu a confirmat susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Tribunalul a considerat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atât timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art.969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, adresa nr. 3793 din data de 18 iunie 2007 emisă de comisia paritară nu poate susține apărarea pârâtei întrucât, din examinarea acesteia, nu rezultă dacă persoanele semnatare ale acesteia au avut calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 al.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamantă la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C pe anii 2004 - 2007, iar conform art. 161 alin. 4 Codul muncii suma va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC SA a declarat recurs la data de 15.07.2008, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.07.2008, sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin cererea de recurs s-a făcut o prezentare a situației de fapt și a litigiului dedus judecății, recurenta arătând că drepturile salariale suplimentare de C și Paște prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au fost acordate tuturor salariaților SC SA începând cu anul 2003, fiind incluse în salariul de bază. În acest sens sunt atât clauzele contractului colectiv de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, cât și interpretarea dată de Comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, norme opozabile tuturor salariaților.
Criticile formulate împotriva hotărârii recurate vizează, în esență, greșita respingere a excepției de prematuritate, greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune și greșita soluționare a fondului cauzei pe motiv că pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele pretinse au fost incluse în salariile angajaților.
A arătat astfel recurenta-pârâtă că promovarea prezentei acțiuni este prematură deoarece dreptul de a formula cererea de față nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. În acest sens, sunt dispozițiile art.168 alin.1 teza finală din contractul colectiv de muncă nemodificat pe perioada 2003-2007.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii deoarece sumele în discuție nu au natură salarială, ci sunt exclusiv drepturi acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, s-a mai arătat că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat deoarece începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare. În plus, recurenta a mai susținut că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului brut la nivel de societate.
În fine, s-a mai arătat și faptul că instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați.
La data de 18.11.2008, intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția tardivității recursului (excepție care nu subzistă față de datele ce rezultă din dosar asupra comunicării hotărârii de fond și data înregistrării recursului), iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 03.03.2009, Curtea, din oficiu, în baza dreptului conferit de art.3041și art.306 al.2 Cod pr.civilă de a pune în discuția părților orice chestiune de ordine publică vizând judecata, a invocat excepția de nulitate a hotărârii recurate față de împrejurarea că în încheierea de dezbateri nu este menționat completul de judecată, excepție ce a fost analizată cu prioritate.
Curtea notează faptul că la soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale, completul de judecată se constituie, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004 republicată, din 2 judecători și 2 asistenți judiciari, aceștia din urmă participând la deliberări cu vot consultativ și semnând hotărârile pronunțate.
Or, din examinarea încheierii de dezbateri întocmite în dosarul de fond la fila 25 nu rezultă modul de constituire a completului de judecată, deși aceasta poartă semnăturile președintelui de complet, a celui de-al doilea judecător, precum și semnăturile asistenților judiciari și a grefierului, în dreptul unor inițiale. În practicaua sentinței civile pronunțate la 05.03.2008 este menționată componența completului de judecată.
Lipsa acestei mențiuni din încheierea de dezbateri care face parte integrantă din hotărârea judecătorească prin care se soluționează acțiunea este sancționată de dispozițiile art.261 al.1 Cod pr.civilă.
Potrivit art.261 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civilă, hotărârea se dă în numele legii și cuprinde arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată, etc. Deși legea de procedură civilă nu prevede sancțiunea nulității exprese pentru lipsa mențiunii numelor judecătorilor care au luat parte la judecată, nulitatea implicită intervine în acest caz ca o consecință a caracterului imperativ, ocrotind un interes public, al normelor citate anterior care reglementează organizarea instanței de judecată, dar și ca o garanție a respectării principiului continuității.
În acest sens, pentru legalitatea actului jurisdicțional este necesar ca judecătorii care chibzuiesc în secret la sfârșitul dezbaterilor și care întocmesc de îndată dispozitivul hotărârii pe care-l semnează, sub sancțiunea nulității, să fie menționați în practicauă și să semneze hotărârea după redactare. Absența numelor judecătorilor și a asistenților judiciari care au participat la deliberări califică hotărârea tribunalului ca fiind un act de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale ce pricinuiește părților o vătămare prezumată, conform art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă. Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, Curtea va admite excepția de nulitate a hotărârii de fond și, pe cale de consecință, va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre o nouă judecată.
La rejudecarea pricinii în primă instanță, tribunalul va analiza și calitatea procesuală pasivă în contextul în care este chemată în judecată în calitate de pârât SC service SA și SC SA, însă actele de procedură se îndeplinesc la sediul SC SA, reclamanta fiind însă fostă salariată a societății service SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității hotărârii și, în consecință:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.1351/05.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția litigii de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. / tehnored. /2 ex./ 02.04.2009
Tribunalul Teleorman
Judecători fond,
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
