Expropriere. Speță. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Brătuianu Cătălina
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă MUNTENIA împotriva sentinței civile nr.902 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI, ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, CONSILIUL LOCAL SECTOR.1 B PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL SECTOR.6 PRIN PRIMAR și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă MUNTENIA prin avocați și cu împuternicire avocațială aflată la fila 15 dosar, intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL SECTOR.6 PRIN PRIMAR prin consilier juridic, cu delegația la dosar, intimatul-pârâtul CONSILIUL LOCAL SECTOR.1 B PRIN PRIMAR prin consilier juridic, ce depune delegația la dosar, lipsind intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI, ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimatului-pârât Consiliul Local Sector.1 prin Primar, depune la dosarul cauzei note scrise în cadrul cărora înțelege să invoce excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local Sector.1.prin Primar, excepție admisă deja de către instanța de fond. De asemenea, în susținerea excepției precizează instanței că prin motivele de apel, apelanta-reclamantă nu a criticat această soluție a instanței de fond astfel încât se impune admiterea excepției și scoaterea din cauză a Consiliului Local Sector.1.B.
Reprezentanții apelantei-reclamante MUNTENIA, arată că nu se opune admiterii excepției și scoaterii din cauză a intimatului-pârât Consiliul Local Sector.1.B întrucât imobilul în litigiu se află pe raza sectorului 6 De asemenea, precizează că prin motivele de apel nu au formulat critici cu privire la acest aspect, respectiv admiterea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector.1. B prin Primar.
Curtea, deliberând, dispune scoaterea din cauză a intimatului-pârât Consiliul Local Sector.1 B prin Primar, față de faptul că apelul de față privește alte aspecte decât cele privind admiterea la fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului- pârât Consiliul Local Sector.1.B.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Reprezentanții apelantei-reclamante MUNTENIA, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia solicită încuviințarea emiterii unei adrese către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a ni se comunica dacă reclamanta MUNTENIA a formulat sau nu vreo solicitare de restituire iar în cazul în care o astfel de cerere a fost formulată să ni se comunice care este decizia pe care a primit-o apelanta.Totodată, solicită și încuviințarea emiterii unei adrese către Fondul Proprietatea. Precizează că, solicită aceste adrese întrucât le consideră absolut necesare soluționării apelului, față de motivarea instanței de fond care și-a întemeiat hotărârea și pe Decizia nr. 1209 din 07.02.2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Cu privire la această decizie precizează că a fost emisă ca urmare a formulării cererii de restituire de către UNIUNEA DE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A și nicidecum ca urmare a cererii formulate de MUNTENIA.
Reprezentantul intimatului-pârât Consiliul Local Sector.6 B prin Primar, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată de apelanta-reclamantă.
Reprezentantul apelantei-reclamantei MUNTENIA, depune la dosarul cauzei copia planului clădirii în litigiu ce reprezintă un lăcaș de cult.
Curtea deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de apelanta-reclamantă urmează a respinge proba astfel cum a fost solicitată în raport de faptul că aspectul pentru care s-a solicitat emiterea celor două adrese poate fi apreciat de către instanță prin prisma conținutului deciziei nr.1209 din 07.02.2007, aflată la filele 147-148 dosar fond, fără a fi necesară emiterea unor adrese către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Fondul PROPRIETATEA.
Reprezentanții apelantei-reclamante MUNTENIA, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului-pârât CONSILIUL LOCAL SECTOR.6 PRIN PRIMAR învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe apelul declarat.
Reprezentanții apelantei-reclamante MUNTENIA, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea hotărârii atacate și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. De asemenea, își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate. În dovedirea apelului precizează că instanța de fond greșit a apreciat că reclamanta a fost deja despăgubită în baza OUG nr.94/2002, prin Decizia nr.1209 din 07.02.2007 prin acordarea de despăgubiri. Cu privire la Decizia nr.1209/2007 arată că aceasta a fost contestată chiar în fața comisiei care a emis-o întrucât reclamanta nu a dorit niciodată despăgubiri în echivalent, comisia necomunicând reclamantei nimic cu privire la restituirea în natură. De asemenea, cu privire la Decretul prezidențial nr.129 din 04.06.1986 arată că acesta a fost dat cu încălcarea gravă a dreptului proprietății precum și faptul că acest decret niciodată nu a fost aprobat de Marea Adunare Națională, încălcând chiar și dispozițiile art. 30 din Constituuția România. Solicită totodată, amânarea pronunțării cauzei pentru a putea depune și concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului-pârât CONSILIUL LOCAL SECTOR.6 PRIN PRIMAR pune concluzii de respingere a apelului astfel cum a fost formulat și motivat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 03.03.2009 în cauza ce are ca obiect apelul declarat de apelanta-reclamantă MUNTENIA împotriva sentinței civile nr.902 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI, ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, CONSILIUL LOCAL SECTOR.1 B PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL SECTOR.6 PRIN PRIMAR și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Dată în ședința publică de azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
--- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 52.
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă MUNTENIA împotriva sentinței civile nr. 902 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI, ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 B prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 prin PRIMAR și MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 03.03.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Princerereaînregistrată la data de 18.06.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamanta Muntenia a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Președintele României, Administrația Prezidențială, Municipiul B prin Primarul General și Consiliul Local al Sectorului 1 prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispunăconstatarea nulității absolute a decretului prezidențial nr. 129/04.06.1986.
În motivarea cererii, reclamanta a solicitat să se constate că decretul nr. 129/04.06.1986, nu a fost publicat în Buletinul Oficial și nu a fost comunicat niciodată reclamantei, fiind nul și neconstituțional potrivit prevederilor art. 53, 57, 64, 69, 75, 79 din Constituția din 1965; nepublicarea decretului atrage inexistenta actului normativ.
S-a mai arătat că prin decretul sus-menționat, s-a încălcat regimul proprietății private, protejat de Constituția din 1965, terenul fiind și astăzi neocupat de investiția invocată de regimul comunist, în realitate nefiind urmărită satisfacerea unei cauze de utilitate publică. Totodată, decretul nu a fost aprobat de Marea Adunare Națională, conform legislației în vigoare la acel moment, iar președintele nu avea puterea de a legifera.
S-a susținut că prin decretul sus-menționat s-a încălcat și regimul exproprierii, definit de actele normative în vigoare la data respectivă si anume decretul nr. 545/1958, orice altă modalitate de expropriere, fiind un act abuziv, lovit de nulitate.
Decretul a fost adoptat cu fraudarea dispozițiilor legale în materia proprietății private, prin adoptarea lui încălcându-se libertatea conștiinței și a cultelor religioase, deoarece s-a urmărit doar demolarea bisericii.
Un alt motiv de nulitate a decretului, îl constituie faptul că acesta a fost contrar angajamentele internaționale ale Statului R ( si ), care protejau drepturile fundamentale ale persoanei.
Reclamanta a arătat că prin decret au fost expropriate abuziv următoarele bunuri proprietatea Adventist: teren în suprafață de 352 mp și clădiri situate în B, sectorul 6,-, astăzi- și terenul în suprafața de 320 mp si clădiri, situate in B, sectorul 6,- (fost nr. 9), bunurile expropriate fiind proprietatea Adventist, iar acțiunea de expropriere și demolare fiind îndreptată în principal împotriva acestuia.
Pârâta Administrația Prezidențială a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta Consiliul Local al Sectorului 1 depusîntâmpinareinvocând excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes a introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
La data de 16.10.2007, reclamanta și-acompletat acțiuneasolicitând citarea în cauză a Consiliului Local Sector 6 prin Primar, în calitate de pârât. Prin aceeași cerere completatoare reclamanta a formulat cerere derevendicarea imobilului teren în suprafață de 352 mp situat în B str. - (fost -) nr. 25 sector 6 și a imobilului teren în suprafață de 320 mp situat în B- (fost nr. 9), sector 6.
Instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză.
Prinsentința civilă nr. 902/13.05.2008pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Administrația Prezidențială, Consiliul Local Sector 1 prin Primar și Consiliul Local al Sectorului 6 prin Primar. Au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, precum și excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea nulității Decretului.
Capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Decretului nr. 129/04.06.1986, a fost respins ca fiind lipsit de interes. Capătul de cerere privind revendicarea în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar General, a fost respins ca inadmisibil.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta este un cult religios recunoscut în România. Imobilul teren în suprafață de 320 mp situat în B- (fost nr. 9), sector 6 fost cumpărat de Comunitatea Școlară a de Ziua a din B, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19590/27.10.1937. Imobilul teren în suprafață de 352 mp situat în B str. - (fost -) nr. 25 sector 6 fost cumpărat de către societatea anonimă Cuvântul, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14784/06.02.1936.
Reclamata a formulat cererea de retrocedare nr. 6672/28.02.2003 și cererea de retrocedare nr. -/C/23.11.2005 în temeiul prevederilor nr. OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, acestea fiind soluționate prin decizia nr. 1209/07.02.2007, prin care s-a respins cererea de restituire privind compensarea în natură cu un alt imobil, întrucât această măsură reparatorie nu e prevăzută de OUG nr. 94/2000. De asemenea prin decizia menționată, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei de a beneficia de prevederile OUG nr. 94/2000, în ceea ce privește terenurile revendicate în prezenta cauză. În consecință, prin decizie s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei în condițiile titlului nr. 7 din Legea nr. 247/2005. Decizia menționată putea fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ în a cărei circumscripție este situat imobilul solicitat la retrocedare.
Față de cele arătate și ținând seama de capetele de cerere ale acțiunii precizate (acțiune în constatare nulitate absolută decret nr. 129/04.06.1986 și acțiune în revendicare imobiliară), Tribunalul a constatat că Statul Român prin Ministerul Finanțelor, arecalitate procesuală pasivă, deoarece exproprierea a fost în favoarea statului român. În schimb, Tribunalul a constatat că pârâții Președintele României, Administrația Prezidențială, Consiliul Local al Sectorului 1 prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 6 B prin Primar nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu sunt posesori ai imobilelor revendicate și nu au expropriat, respectiv nu au beneficiat de exproprierea acelorași imobile. autorităților statului comunist care au emis decretul de expropriere este Statul Român prin Ministerul Finanțelor a cărui calitate procesuală pasivă a fost reținută. Statul român este răspunzător pentru eventualele acte abuzive ale instituțiilor și autorităților din perioada regimului comunist, după cum rezultă din dispozițiile OUG nr. 94/2000 și Legii nr. 213/1998.
S-a reținut că pârâtul Municipiul B prin Primar General are calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind revendicarea, date fiind dispozițiile Legii Administrației publice locale și ale aceleiași Legi nr. 213/1998.
Excepția inadmisibilitățiiacțiunii în constatarea nulității decretului, a fost reținută ca neîntemeiată, deoarece acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic, poate fi introdusă de către persoanele ce se consideră vătămate de respectivul act și nu există nici un text de lege care să interzică introducerea unei astfel de cereri.
Cu toate acestea, relativ la primul capăt de cerere Tribunalul a găsit întemeiată excepția lipsei de interes, deoarece din eventuala admitere, reclamanta nu ar obține nici un folos practic. De altfel, caracterul abuziv al exproprierii și nelegalitatea titlului statului (implicit nulitatea decretului nr. 129/04.06.1986) sunt recunoscute și reținute ca atare, în decizia nr. 1209/07.02.2007, ceea ce înseamnă că este inutil a se constata încă o dată acest lucru. Mai mult, chiar dacă s-ar constata nulitatea decretului, dreptul de proprietate asupra bunului expropriat, nu ar intra în patrimoniul reclamantei decât urmare a prevederilor OUG nr. 94/2000.
Cât privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind revendicarea, Tribunalul a găsit-o întemeiată, deoarece reclamanta a obținut despăgubiri pentru imobilele ce fac obiectul prezentei cauze, în baza OUG nr. 94/2000, iar în cazul în care este nemulțumită de faptul că prin decizia nr. 1209/07.02.2007 a Comisiei Speciale de, imobilele nu i-au fost restituite în natură, are la îndemână posibilitatea atacării acesteia în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ; reclamanta a arătat că a atacat decizia, fără a depune înscrisuri din care să rezulte modul de soluționare a respectivei căi de atac.
Tribunalul a reținut că -din moment ce regimul juridic al imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze, este stabilit printr-o lege specială la care reclamanta a apelat și din moment ce potrivit respectivei legi, reclamantei i-au fost acordate despăgubiri, existând posibilitatea să obțină imobile în natură în situația în care instanța de contencios administrativ va modifica decizia nr. 1209/07.02.2007 -, introducerea acțiunii în revendicare pe dreptul comun, este inadmisibilă, atât potrivit principiului conform căruia legea specială derogă de la legea generală și se aplică cu prioritate, cât și potrivit principiului electa una non datur recursus ad alteram, conform căruia odată aleasă o cale pentru valorificarea unui drept, nu se mai poate apela la o altă cale pentru valorificarea aceluiași drept.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel în termen legal, solicitând să se constate admisibilitatea cererii, desființarea hotărârii atacate și, prin administrarea probelor, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat în esență, că:
1. La data acțiunii în justiție, nu mai era în vigoare OUG nr. 94/2000 care a creat o cale specială de restituire a imobilelor către cultele religioase. Despăgubirile prin echivalent acordate prin decizia nr. 1209/07.02.2007 a Comisiei Speciale de, au fost contestate fără răspuns cu privire la restituirea în natură, nefiind nici până la acest moment reale și efective, față de nefuncționalitatea Fondului Proprietatea.
2. OUG nr. 94/2000 nu era aplicabilă, deoarece imobilul (construcția și terenul aferent) au avut destinația de loc de rugăciune/lăcaș de cult.
3. În aceste condiții, neexistând un act normativ care să reglementeze regimul juridic al lăcașurilor de cult preluate abuziv, se aplică norma comună - Codul civil.
4. Principiulelecta una non datur recursus ad alteram, nu este aplicabil în speță, fiind specific răspunderii contractuale sau delictuale, fără a se putea extinde aplicarea prin extrapolare, pe cale de interpretare, acolo unde nici natura cauzei și nici cadrul juridic nu o permite. Cererea reclamantei nu este o acțiune în pretenții, ci o acțiune reală, astfel că acest principiu de drept nu este aplicabil în raportul juridic ce face obiectul prezentului dosar. Dreptul de proprietate este imuabil, statuat și garantat de Constituție, iar dreptul de proprietate al reclamantei nu a fost niciodată anulat, deoarece un abuz nu poate naște drepturi sau obligații, nu poate să afecteze în nici un fel dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
5. În același sens, este nelegală și netemeinică soluția instanței și în ceea ce privește lipsa de interes cu privire la cererea de constatare a caracterului abuziv al exproprierii și a nelegalității titlului Statului, ele fiind etape premergătoare restituirii. Nu numai dreptul de proprietate a fost încălcat, ci și dreptul la libertatea conștiinței și la libertatea de manifestare a cultului - câtă vreme locul de rugăciune al lăcașul de cult, este un element esențial pentru desfășurarea activității - o astfel de devastare a locului de rugăciune echivalând cu încercarea de desființare indirectă a, prin lipsirea de elementele absolut necesare manifestării sale rituale.
6. Asupra calității procesuale pasive a pârâților, s-a apreciat că aceștia au calitate, prin raportare la obiectul cererii și la finalitatea acesteia.
În această fază procesuală, au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Se observă că primele patru motive de apel, astfel cum au fost expuse de către reclamantă, vizează incidența pentru situația restituirii în natură a imobilelor în discuție, a dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 94/2000 (republicată) privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
În cazul imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, relațiile sociale în legătură cu dreptul de proprietate, născute sub imperiul legii vechi, ivesc conflictul între două categorii de norme juridice: dispozițiile cu caracter general ale art. 480-481 din Codul civil (dreptul comun) si dispozițiile cu caracter special ale OUG nr. 94/2000 (republicată potrivit Legii nr. 247/2005), care cuprinde reglementarea unei proceduri administrative.
Practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun, în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate, este înlăturată prin dispozițiile legii noi, care - pentru o rezolvare cât mai rapidă și eficientă a cererilor formulate de proprietarii deposedați abuziv, dar si pentru a crea un climat de stabilitate si securitate a raporturilor juridice referitoare la dreptul de proprietate asupra categoriilor de imobile la care acest act normativ special se referă -, impune o procedura a revendicării cu caracter administrativ prealabil, derogatorie, imperativă si obligatorie, subordonată controlului judecătoresc. Conform principiuluispecialia generalibus derogant(norma specială derogă de la norma generală), concursul dintre legea specială si legea generală, se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar în lipsa unei prevederi exprese în acest sens și chiar făcând abstracție de principiul la care prima instanță a făcut referire subsidiară ( electa una non datur recursus ad alteram).
Prin urmare, nu se poate considera, astfel cum susține apelanta-reclamantă, ca nefiind în vigoare la data introducerii acțiunii 18.08.2007, dispozițiile cu caracter special menționate în materia revendicării (care nu au fost abrogate), ori înlăturată prevalența lor față de dispozițiile de drept comun.
Pe de altă parte, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 94/2000, sunt imobile, în sensul ordonanței, construcțiile împreună cu anexele acestora și terenurile aferente lor, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții. Ca atare, conform specificării exprese a textului normativ, nu se poate face, pe cale de excepție, o altă distincție între imobile, potrivit destinației acestuia, astfel cum sugerează apelanta-reclamantă.
Cât privește soluționarea dată primului capăt de cerere, în sensul respingerii ca lipsită de interes, a solicitării de constatare a nulității absolute a decretului prezidențial, Curtea reține că atâta vreme cât există o recunoaștere cu caracter prealabil judecății, asupra caracterului abuziv al exproprierii și a nelegalității titlului Statului, prin efectul deciziei nr. 1209/07.02.2007 a Comisiei Speciale de, dată în procedura specială menționată și cu recunoașterea calității reclamantei de persoană îndreptățită la a beneficia de despăgubiri, nu se mai justifică o nouă constatare în același sens, chiar prin enunțarea unor drepturi suplimentare, posibil a fi încălcate, de vreme ce scopul cererii constă în valorificarea dreptului de proprietate imobiliară, cu reintrarea acestuia în patrimoniul reclamantei.
Nu se poate reține că pârâții a căror calitate procesuală pasivă a fost constatată ca inexistentă, ar putea justifica o identitate în raportul juridic dedus judecății, cu titularul obligației de restituire în discuție, pentru a fi primită susținerea finală a apelantei, de raportare a calității procesuale la obiectul și finalitatea judecății.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va constata că sentința pronunțată în cauză este legală și temeinică, apelul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul formulat de către apelanta-reclamantă MUNTENIA, cu sediul ales în B, str. - -, nr. 11,. 14, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 902/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B- sector 5, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI cu sediul în B,--3, sector 5, ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ cu sediul în B,--3, sector 5, CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 B prin PRIMAR cu sediul în B, sector 1,-, CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 prin PRIMAR cu sediul în B,--153, sector 6 și MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- - -
Red. / Tehnored. /9 ex
Judecător fond - Secția a V-a Civilă:
Președinte:Antonela Brătuianu CătălinaJudecători:Antonela Brătuianu Cătălina, Melania Stanciu
