Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1307/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1307
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4724 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent pârât REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, prin consilier juridic lipsind: intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea pune în discuția părții prezente excepția tardivității declarării recursului de către recurenta pârâtă
Nemaifiind cereri de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra excepției și a recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită respingerea excepției tardivității și pe fond solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 4724 din 17.09.2008 pronunțată în dosarul nr- admis acțiunea formulată de petentul A și a obligat intimata să plătească petentului drepturile bănești reprezentând contravaloarea a 4 salarii medii nete pe unitate cuvenite și neacordate la desfacerea contractului individual de muncă, reactualizate la data plății efective.
A obligat intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Atât planul social, cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și reprezentanții sindicatelor.
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.25 alin.1 din același act normativ, "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială sau a Municipiului B, după caz" și se aplică în continuare de la data înregistrării.
Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleași condiții ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.
În raport de dispozițiile legale de mai sus, instanța a considerat că atât planul social, cât și amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.130/1996.
Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005, la concediere, din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acesteia, o indemnizație minimă de concediere " în cazul petentului -peste 15 ani vechime- 4 salarii medii nete.
Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiași articol prevede, fără echivoc, că prevederile acestui articol se aplică și acestea.
În raport de prevederile art. 38 Codul Muncii, conform cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menționează că "prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însușit de părți, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea" rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din, și nicidecum nu se exclud, instanța urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din /2005.
Intimata nu și-a formulat apărarea și nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului contravaloarea salariilor cuvenite prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, aplicabil la data concedierii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA în temeiul dispozițiilor art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041cod pr.civilă.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata, considerând întemeiată cererea fostului salariat al SC SA de a-i fi acordata de doua oriindemnizația de concediere.Or, art. 50 alin (1) din CCM prevede in mod foarte clar faptul ca,la concedierile individuale, care nu țin de persoana salariatului, angajatorul ii plătește, o indemnizație minima de concediere,
Recursul este tardiv.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de pârât.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 103 cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că recurenta pârâtă a primit sentința la data de 09 octombrie 2008, conform dovezii de comunicare, astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de recurs împotriva acestei sentințe a expirat la 20 octombrie 2008.
Întrucât recursul a fost depus la data de 21 octombrie 2008, iar recurenta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa, instanța urmează să respingă ca tardiv recursul.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta reprezentant legal pentru SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4724 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant A, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.-
03.03.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
