Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1378/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1378/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții Primarul municipiului S și Consiliul local S, ambii cu sediul în S, P-ța.-, nr.7, județul M, împotriva sentinței civile nr.175 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarate în termen legal și este scutit de plata taxei de timbru, s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că recursul este în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 175 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Primarului municipiului S și a Consiliului Local al municipiului S; s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar M, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar de Industrie Ușoară S, Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului S, Consiliul Local al municipiului S, obligând pârâții în solidar la plata în favoarea reclamanților a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007-20 iulie 2007, sume ce se vor actualiza în funcție de rata inflației la data plăți efective a debitului.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin. 2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art. 15 alin. 1 și art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin HG nr. 2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin. 1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic în învățământul preuniversitar, având grad didactic
Prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitare, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Deci, Legea nr. 220/2007 nu retroactivează, contrar dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece nu intervine în mecanismele unor raporturi juridice executate și stinse anterior (raporturile salariale ale cadrelor didactice pentru perioada ianuarie 2007 - iulie 2007), prin instituirea unor obligații salariale cu scadențe retroactive. Dimpotrivă, legiuitorul instituie o majorare salarială, recunoscând debite salariale pentru perioade anterioare, însă a căror scadență este situată în timp doar după intrarea în vigoare a acestei legi.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune nici sub acest aspect. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Primarul municipiului S și Consiliul Local al municipiului S și a solicitat modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii civile formulată de reclamanți, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar M, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că deși coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar au fost stabiliți prin anexa 2 la OG nr. 11/2007, act normativ care la art. 9 prevăzut data de la care se aplică prevederile acestuia și anume ianuarie 2007, această anexă a fost modificată prin Legea nr. 220/2007, în sensul măririi coeficientului în baza căruia se calculează salariul cadrelor didactice. Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 478 din 17 iulie 2007, fără a se menționa data de la care intră în vigoare. În aceste condiții, s-a susținut că în conformitate cu dispozițiile art. 78 din Constituția României prevederile acestei legi se vor aplica la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Recurenții au mai susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece nu a ținut cont de principiul neretroactivității legii, consacrat de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României. Deși prin Legea nr. 220/2007 s-a mărit coeficientul în baza căruia se calculează salariile cadrelor didactice, această mărire nu operează retroactiv.
S-a arătat, de asemenea, că potrivit art. 39 alin. 1 din Hotărârea nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, proiectele de buget elaborate de unitățile de învățământ se prezintă autorității administrației publice locale în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale, iar potrivit art. 8 lit. e din același act normativ, elaborarea proiectului de buget al unității de învățământ este o atribuție care incumbă directorului unității de învățământ, acesta fiind direct răspunzător de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unității de învățământ.
Recurenții au invocat, totodată, faptul că potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitare de stat funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, iar conform dispozițiilor HG nr. 281/1993 salarizarea personalului din unitățile bugetare este finanțată de la bugetul public național și nu de la bugetul local.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
Pe de altă parte, nu se poate susține că recurenții nu sunt răspunzători de asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți, din moment ce finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. În plus, față de dispozițiile art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001 cei doi recurenți sunt implicați în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autorități administrative, cu organe proprii de conducere, au și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamanți a plății diferențelor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond.
Față de cele ce preced, neregăsind în cauză motivele de nelegalitate invocate de recurenți și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va respinge ca nefondate recursurile deduse judecății, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul municipiului S și Consiliul Local al municipiului S ambii cu sediul în S, P-ța -, nr.7, județul M, împotriva sentinței civile nr.175 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind
plecat din instanță, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
pentru,fiind
în concediu de odihnă, semnează
Prim grefier,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:;
-8.07.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
