Drepturi salariale (banesti). Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1379/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, prin H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.751 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că ambele recursuri sunt declarate în termen legal și sunt scutite de plata taxei de timbru, s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța constată că recursurile sunt în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.751 din 8 mai 2008 Tribunalului Harghitaar espins excep ia lipsei calit ăț ii procesuale pasive, invocat de tul Ministerul Economiei i Finan elor, prin Direc ia General a Finan elor Publice
A respins excep ia prescrip iei dreptului la ac iune, invocat de âț ii Ministerul Justi iei i Ministerul Economiei i Finan elor, prin Direc ia Generală a Finan elor Publice
A admis ac iunea reclamantei, cu domiciliul ales n mun. G,-, cam. 23, jud. H, formulată mpotriva âț ilor: Ministerul Justi iei cu sediul n B,-, Sector 5, Tribunalul Harghita cu sediul n M C, str. -. - nr.6, jude ul H, Ministerul Economiei i Finan elor, cu sediul n B,-, sector 5 i Direc ia General a Finan elor Publice H, cu sediul n M C, str. -. din. nr. 20, jud.
A obligat âții n solidar pl teasc reclamantei sporul de vechime n munc neachitat, pentru perioada 01.11.2000 - 01.03.2003.
A obligat âții actualizeze aceste sume cu rata infla iei calculat ă la data pl ății efective.
A obligat tul Tribunalul Harghitas nscrie n carnetul de munc al reclamantei drepturile acordate prin prezenta hot re.
A obligat tul Ministerul Economiei i Finan elor aloce fondurile necesare n vederea efectu rii pl ăților solicitate de tre reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în numele Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atactaeși respingerea acțiunii.
În motivarea cererii s-a arătat că drepul la acțiune s-a prescris în termen de 3 ani de la data nașterii acestui drept potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, fiind incident și art.12 din Decretul nr.167/1958.
În al doilea rând, în cauză sunt incidente prev. art.1082 din Cod civil.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Has olicitat de asemenea admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii.
În motivraea ceereii s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, raportul de serviciu fiind stabilit între alte părți.
S-a invocat de asemenea excepția prescripției dreptului materiale la acțiune în temeiul prev. Decretului nr.167/1958, drepturile salariale fiind solicitate din anul 2000.
Pe fond, de asemenea s-a solicitat respingerea acțiunii, arătând că potrivit OG nr.83/2000 și Legea nr.50/1996, prevederile care reglementează acordarea sporului de vechime nu sunt aplicabile magistraților.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă instanța constată că recursurile declarate sunt fondate din următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă pe perioada 01.11.2000-01.03.2003 actualizat cu rata inflației calculată până la data plății efective.
Obiectul recursului în interesul legii și al deciziei pronunțate în acest sens obiectul recursului în interesul legii și al deciziei pronunțată în acest sens a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune reglementate de Decretul 167/1958.
Pe de altă parte, nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Decizia pronunțată în interesul legii este considerată unanim în doctrină și practica judiciară ca fiind un izvor secundar de drept prin prisma caracterului obligatoriu instituit de prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă. Caracterul obligatoriu, privind problemele de drept dezlegate, nu poate fi extrapolat și la alte aspecte incidentale ci trebuie rezumat și legat strict de aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale ce au constituitobiectulrecursului în interesul legii.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul 167/1958 cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
Drepturile solicitate de reclamanți vizează pe de o parte aplicarea discriminatorie a unor dispoziții legale și pe de altă parte vizează prestații cu caracter periodic privind drepturile salariale.
Instanța nu contestă calitatea de bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 al CEDO însă subliniază că dreptul la acțiune privind valorificarea acestui bun este și trebuie supus dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională. Reclamanții nu au invocat și instanța nu a reținut ce măsură a legiuitorului intern i-a împiedicat să-și exercitedreptul material laacțiune înlăuntrul termenuluidefipt de lege respectiv înlăuntrul celor 3 ani de la data nașterii acestui drept.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României problema priorității între reglementările internaționale și legile interne se pune doar acolo unde există neconcordanțe între acestea. Așa cum am arătat în speță nu există o astfel de situație valorificarea acestui "bun" putând fi făcută în condițiile și cu respectarea normelor de drept intern ce reglementează prescripția dreptului la acțiune.
Obligația debitorului după împlinirea termenului de prescripție devine una naturală, creditorul ne mai putând beneficia de existența unui titlu executoriu valid.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va admite excepția invocată de recurenți privind prescripția dreptului material la acțiune, va modifica în tot sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Față de cele expuse anterior curtea apreciază că analizarea celorlalte critici formulate prin memoriile de recurs nu se mai impune a fi făcută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 751 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei, domiciliată în,- județul H, pentru drepturi salariale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, pt., plecat din instanță, semnează, președintele instanței, | Judecător, |
Grefier, pt., aflată în concediu de odihnă, semnează, prim grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
22.07.2009
Jd.fd.
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
