Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1429/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1429/ Dosar nr-
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Anca
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtaSC SA B,împotriva sentinței civile nr. 1145 din data de 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 13.11.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1145/M/09.07.2009, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5960 Ron reprezentând 8 salarii medii nete realizate în ultimele trei luni anterior concedierii.
A obligat pârâta să plătească reclamantului sumele de 217,8 lei reprezentând prima de C pentru anul 2006 si suma de 217,8 lei reprezentând prima de Paști pentru anul 2007.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor menționate mai sus actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2009, calculate de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.99/21.11.2007 a SC SA s-a decis încetarea contractului de munca al reclamantului începând cu data de 19.12.2007, potrivit art.65-67. muncii. S-a menționat in cuprinsul deciziei că restructurarea activitatii societatii in vederea eficientizarii acesteia, impune desfiintarea postului reclamantului.
Potrivit Acordului social anexa la contractul de vanzare-cumparare al pachetului majoritar de actiuni detinut de AVAS B la SC SA B, incheiat la data de 13.12.2004, cap.E, salariatii disponibilizati ca urmare a restructurarii sau reorganizarii societatii beneficiaza, o singura data, de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni inainte de disponibilizare. Acest acord social a fost modificat la data de 29.03.2005, in sensul ca prevederea anterioara a fost inlocuita cu plata celor 8 salarii medii nete realizate de persoana disponibilizata pe ultimele 3 luni inainte de disponibilizare, in situatia incetarii contractului de munca datorata disponibilizarii colective.
Acest acord social a fost incheiat de catre, in calitate de cumparator al pachetului majoritar de actiuni detinut de AVAS la societatea parata si Sindicatul Independent -Forta din SC SA
Chiar daca in decizia de concediere a reclamantului s-a mentionat ca aceasta are caracter individual, fata de motivele care au determinat desfiintarea postului, respectiv necesitatea restructurarii activitatii, nu se poate retine desfiintarea doar a postului reclamantului sau a unui numar atat de redus ce nu ar putea atrage caracterul colectiv. De asemenea, pârâta nu a făcut dovezi că nu a fost o concediere colectivă, în sensul articolului 68 din Codul Muncii, deși sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform art.287 din Codul Muncii.
Instanța de fond a respins apărarea societății pârâte în conformitate cu care acordul social din data de 13.12.2004 nu-și produce efectele față de aceasta, deoarece a fost încheiat cu acționarul majoritar, anterior cumpărării pachetului de acțiuni, fiindcă acest acord social nu a fost desființat de către părțile contractante si nu a fost anulat în justiție.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii introductive.
1. În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că în mod greșit prima instanță a considerat că disponibilizarea intimatului reclamant G corespunde unei disponibilizări colective, căreia i se aplică prevederile Acordului Social, în realitate, potrivit Deciziei de concediere nr. 99/21.11.2007, operând o disponibilizare individuală, ale cărei efecte nu vizează clauzele menționatului Acord. În argumentarea susținerii naturii individuale a disponibilizării, recurenta se prevalează de lista salariaților disponibilizați în perioada concedierii reclamantului, arătând că din totalul de 430 salariați încadrați în societate în luna noiembrie 2007, nu s-au realizat disponibilizări colective. Drept consecință, în opinia recurentei, nu sunt îndeplinite cerințele art. 68 alin. 1 lit. c din Codul Muncii relative la concedierea colectivă.
2. O altă critică adusă în recurs are în vedere stabilirea greșită de către prima instanță a cuantumului sumei de 5.960 lei, reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate de reclamant în ultimele 3 luni înainte de încetarea contractului de muncă. Susține pe această cale recurenta că, în calculul salariului net urmează a fi incluse și prima de vacanță de 290 lei aferentă anului 2007, acordată în luna noiembrie, precum și suma de 363 lei reprezentând 50% din salariul de bază acordată ca salariu compensatoriu, respectiv suma de 96 lei contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, acordate în luna decembrie 2007, toate acestea urmând a fi deduse din valoarea salariului net. În felul acesta, în opinia recurentei, cuantumul contravalorii celor 8 salarii medii nete realizate în ultimele 3 luni este de 4.547 lei, corespunzător salariilor încasate - 624 lei, octombrie 2007; 642 lei, noiembrie 2007; 439 lei, decembrie 2007.
3. În fine, sentința este criticată pentru actualizarea sumei recunoscute reclamantului atât cu indicele de inflație cât și cu dobânda legală, acreditându-se teza potrivit căreia repararea integrală a prejudiciului ca urmare a neexecutării obligațiilor bănești trebuie să cuprindă doar dobânda legală.
Pentru dovedirea motivelor de recurs, pârâta recurentă a depus în calea de atac înscrisuri, respectiv adresa nr. 28819/21.08.2009 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, tabelul disponibilizărilor realizate de societate în intervalul 2005 - 2009.
Intimatul reclamant G, prin reprezentant convențional, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului exercitat de pârâtă.
Se arată în cuprinsul mijlocului de apărare, în esență, că în mod temeinic și legal tribunalul a admis pretențiile reclamate, acestea fiind cuprinse în Acordul Social încheiat între deținătorul pachetului majoritar de acțiuni la și Sindicatul Independent " - Forța" din unitate.
Pe de altă parte, cuantumul sumei care constituie obiectul pretențiilor a fost temeinic determinat, media salariilor nete pe ultimele 3 luni fiind de 745 lei - 624 lei, octombrie; 846 lei, noiembrie; 765 lei, decembrie, care, înmulțite cu 8 conduc la suma stabilită de prima instanță, 5.960 lei. În mod corespunzător, soluția actualizării sumelor dispusă de instanța de fond corespunde principiului reparării integrale a prejudiciului încercat de reclamant.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază fondat în parte recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse.
1. Asupra naturii juridice a disponibilizării reclamantului, reținerea asupra căreia prima instanță a statuat, argumentând caracterul colectiv al acesteia, este întemeiată.
În sprijinul acestei susțineri pledează împrejurările de fapt ale motivelor care au determinat desființarea postului deținut de reclamant, dar și al altor posturi, cel al restructurării activității pe ansamblul producției societății pârâte, de unde se desprinde caracterul colectiv al disponibilizării, în pofida mențiunilor înscrise în decizia de concediere, care specifică natura individuală a măsurii.
Adresa depusă de recurentă în calea de atac, eliberată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, atestă că în perioada ianuarie 2005 - august 2009,. nu a transmis nicio notificare privind efectuarea de concedieri colective, însă,în același interval a fost înregistrat un număr de 178 de șomeri provenind de la această societate.
Cercetând tabelul nominal cu salariații disponibilizați de recurentă în anul 2007, în intervalul 21.11. - 27.11.2007 au fost date 18 dispoziții de concediere, acestea în prelungirea concedierilor din anii 2005 și 2006 și anterioare celor din 2008, dar, mai ales din anul 2009, frecvența măsurilor de concediere succesiunea zilelor în care s-au dispus dar și numărul personalului concediat evidențiind fără putință de tăgadătendința societății de disponibilizare colectivă, momentele emiterii deciziilor fiind calculate astfel încât unitatea să nu aducă atingere prevederilor art. 68 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cu alte cuvinte de a nu proceda la mai mult de 30 de concedieri într-o perioadă de 30 de zile.
Pe cale de consecință, urmează a respinge ca nefondate motivele de recurs purtând asupra naturii disponibilizării care l-a vizat pe reclamant.
2. Cât privește critica adusă în recurs cuantumului sumei acordate de prima instanță, aceasta se dovedește a fi fondată, însă pentru alte considerente decât cele formulate de recurentă. Cum însă acest cuantum urmează a fi diminuat, motivul invocat va fi analizat din perspectiva interesului procesual al titularului căii de atac.
Potrivit Acordului Social - Anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni încheiat la data de 13.12.2004, capitolul E,"Încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați, din motive neimputabile, se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, astfel:
- salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare."
Prin intervenit între părți la 13.12.2004, capitolul E al Acordului Social s-a modificat, în sensul că au fost recunoscute efectele măsurilor stabilite la încetarea contractului de muncă datorată disponibilizării colective.
Statuând asupra naturii colective a disponibilizării reclamantului, în mod greșit prima instanță a luat în calculul salariilor nete ale ultimelor 3 luni, luna decembrie 2007, din moment ce în data de 19.12.2007 a încetat contractul de muncă al reclamantului.
Procedând la interpretarea clauzelor acordului dintre părți, înțelesul dat voinței semnatarilor - salariile medii nete realizatepe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare- nu se poate restrânge decât la semnificația unei luni calendaristice pline, definită ca atare de art. 101 Cod procedură civilă, de 29, 30, respectiv 31 de zile. Or, este evident că în speță nu poate fi luată în calcul luna decembrie 2007, în care activitatea reclamantului a putut fi evaluată doar 19 zile.
Astfel fiind, în aplicarea prevederilor Acordului Social, se vor avea în vedere salariile medii nete încasate de reclamant pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, care corespunde lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2007.
În măsura recunoașterii salariilor nete pentru aceste luni - 635 lei, septembrie 2007; 624 lei, octombrie 2007 și 642 lei, noiembrie 2007 - rezultă o medie de 633,66 lei, sumă care înmulțită cu 8 înseamnă un total de 5.069 lei, cuantumul celor 8 salarii medii nete realizate de reclamant în ultimele 3 luni înainte de încetarea contractului de muncă.
În determinarea salariului net încasat de intimatul reclamant G în luna noiembrie 2007, de 846 lei - conform statului de plată pentru această lună - se va scădea suma de 290 lei, primită cu titlu de primă de vacanță aferentă anului 2007, fiind luat în considerare cuantumul net recunoscut de societatea recurentă în chiar recursul formulat, de 642 lei.
3. Relativ la soluția de actualizare a sumelor stabilită de prima instanță, aceasta corespunde dispozițiilor de principiu înscrise în prevederile art. 1075, art. 1081 Cod civil, privind repararea integrală a prejudiciului, fiind de notorietate caracterul inflaționist al monedei naționale, în raport de care se justifică aplicarea indicelui corespunzător.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul și a modifica în parte sentința atacată, sub aspectul cuantumului salariilor medii nete, menținând restul dispozițiilor hotărârii, care nu au făcut obiectul criticilor în recurs.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, se va constata că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta. B împotriva sentinței civile nr. 1145/M/09.07.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte.
Reduce cuantumul celor 8 salarii medii nete realizate de reclamantul G în ultimele trei luni anterior concedierii, de la 5.960 lei la 5.069 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /17.11.2009
Tehnoredact./25.11.2009/ 5 ex.
Jud. fond ,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Cristina Ștefăniță, Anca
