Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1448/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1448
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Xxxx
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 11 martie 2008 privind recursurile declarate de reclamanții, -, G, -a, a, (), -, -a, -a, Mari, și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.1146 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 11 martie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 18.03.2008.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față;
Prin sentința civilă nr. 1146 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-,a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții:, cu domiciliul ales la Judecătoria Slatina, în S,-, județul O, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Craiova, cu sediul în C, str. -, nr. 5, județul D, Tribunalul O l t, cu sediul în S,-, județul O, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1 și obligă pârâții la plata primei de 1700 lei către fiecare dintre reclamant magistrat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație din momentul executării hotărârii.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanți - personal auxiliar, -, -a, a, ( ), -, -, -a, -a, Mari, cu domiciliul ales la Judecătoria Slatina, în S,-, jud.O, ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția și constatată lipsa calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în-, sector 5,.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, personalului public și contractual, în sumă de 1700 lei. În fapt pârâtul Ministerul Justiției a făcut o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale cu ocazia sărbătorilor de iarnă din decembrie 2005, considerând prioritar criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor. Acest criteriu discriminatoriu a fost folosit doar în cazul judecătorilor, deoarece ceilalți beneficiari ai drepturilor acordate, respectiv consilierii de reintegrare, funcționarii publici și personalul contractual, nu au avut drept criteriu vechimea în funcție.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.155 și art.40 alin.2 lit.c) din Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri
Astfel salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principală - salariul de bază, ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Se apreciază astfel că avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției,Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Olt să plătească reclamanților magistrați câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanții magistrați, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
Cu privire la reclamanții ce au calitatea de personal auxiliar sa apreciat că atâta timp cât statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești - legea nr.567/2004, constituie o reglementare distinctă față de alte categorii profesionale, nereglementarea anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG l37/2000. Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar, demnitari, funcționari publici astfel încât urmează a fi respinsă cererea formulată de reclamanții - personal auxiliar, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia motivat de faptul că nu are raporturi de muncă cu reclamanții și nici calitatea de ordonator de credite al acestora, calitate ce revine Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, -, G, -a, a, (), -, -a, -a, Mari, cât și pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului reclamanții au arătat în esență că acțiunea trebuia admisă având în vedere principiul egalității de tratament și nediscriminării, reglementat de Carta drepturilor și libertăților fundamentale, precum și art. 1 alin.2 și art. 295 alin. 1 din codul muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă, ca și dispozițiile OG nr. 137/2000.
Ministerul justiției în recursul formulat a arătat că prin acordarea stimulentelor nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG 137/2000, sau a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea de tratament deoarece este vorba de un drept de a fi premiat, și anume a unei posibilități recunoscute de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulante, neexistând nici un act normativ care să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul de justiție.
A mai arătat recurentul că la momentul acordării stimulentelor, acordarea acestora depindea de o multitudine de factori, dintre care ar fi existența unor sume în fondul destinat acestora, numărul de personal, calitatea activității desfășurate de acesta, criterii de performanță și altele.
Astfel nu toți judecătorii cu o vechime de între 0 și 3 ani au beneficiat de aceste stimulente, și deci nu se poate reține că vechimea a fost un criteriu discriminatoriu.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente;
În ceea ce privește recursul reclamanților, -, G, -a, a, (), -, -a, -a, Mari, instanța reține că întradevăr actele normative enumerate în motivele de recurs reglementează fiecare în parte interzicerea discriminării în raporturile dintre cetățeni, în general și în raporturile de muncă în special, dar pentru a fi vorba de o discriminare trebuie să fim în situații comparabile, așa cum a reținut de altfel și instanța de fond.
Ori în speță nu poate fi vorba de o situație comparabilă între personalul auxiliar al instanțelor și magistrați, aceștia având așa cum se știe și cum a arătat și instanța de fond, atribuții diferite, legi de salarizare diferite, și statut diferit.
Ca atare faptul că unele categorii de magistrați au beneficiat de acele stimulente iar personalul auxiliar nu a beneficiat de aceste stimulente, nu constituie o discriminare, așa cum susțin recurenți, nefiind astfel încălcate dispozițiile invocate de recurenți privitoare la discriminare.
Cât privește recursul Ministerului Justiției, acesta este neîntemeiat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, prin ordinul ministrului de cordare a acestor stimulente, s-a reținut ca și criteriu de acordare vechimea magistraților și anume cei ce au o vechime între 0 și 3 ani.
Acest criteriu nu este unul obiectiv, ci un criteriu aparent neutru ce dezavantajează magistrații cu o vechime mai mare de 3 ani, și care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale.
Susținerile recurentului că nu ar exista nici un act normativ care să garanteze dreptul de a primi stimulente, nu este exactă, legea însăși garantând acordarea acestor stimulente tuturor celor care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute pentru acordarea acestora.
Dealtfel însăși recurentul arată că normele interne ce reglementau acordarea acestor stimulente, prevedeau o serie de alte criterii obiective pe care evident le îndeplineau și alți magistrați care aveau o vechime mai mare de 3 ani.
Constatând deci că sentința atacată este una legală și temeinică, în baza art. 312 cod proc. Civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, -, G, -a, a, (), -, -a, -a, Mari, și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.1146 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2/MP/29.03.2008
Jud.fond.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
