Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 147
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC -, prin reprezentant și Asociații cu sediul în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 2358 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat de, nr. 143, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că, prin intermediul serviciului registratură, s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de recurenta -, însoțite de acte, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de; adresa nr. 46/01.04.2008 emisă de; adresa nr. 938/1.04.2008 emisă de SC -, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificat de înregistrare mențiuni eliberat la 4.04.2008; încheierea nr. 28702 pronunțată în ședința din data de 02.04.2008, precum și întâmpinare formulată de intimatul-reclamant.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta fosta ( SC -), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salarile rezultate ca urmare a salarizării sub nivelul prevăzut în contractul colectiv de muncă, recalcularea sporurilor, drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, plata diferenței primele de vacanță achitate si cele cuvenite, tichete de masă, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că salariul pe care l-a încasat a fost sub salariul prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de societate și pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate referitoare la primele de Paște si
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.128 că salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2358 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC - (fostă SC - B), a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma actualizată de 5672,60 lei reprezentand drepturile salariale cuvenite și neachitate calculate conform raportului de expertiză și totodată, a fost obligată pârâta să plateasca reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expertiză și avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit contractului colectiv de muncă pe unitate, anexa 3 cu II, nivelul minim de salarizare pentru funcția de tractorist este C, iar limita minimă de salarizare pentru muncitori calificați nivel de salarizare C este 1,35, iar la art.168 prevede că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP service, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004,2005,2006,2007 au menținut dispozițiile referitoare la salariu și primele de Paște și
In aceste condiții, instanța de fond a apreciat că se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu precum și dacă salariul reclamantului corespunde cu indicele prevăzut în art 128,129 din CCM, experta urmând să determine și c/val tichetelor de masă.
A mai reținut instanța de fond, că din concluziile raportului de expertiză normare salarizare, efectuat în cauză, rezultă că unitatea nu a achitat reclamantului drepturile salariale corespunzătoare contractului colectiv de muncă, astfel că drepturile salariale cuvenite și neachitate reclamantului se ridică la suma netă actualizată de 5672, 60 lei care cuprinde diferența salarială dintre salariul minim și cel prevăzut de CCM, c/val primelor de Paște și C, c/val tichetelor de masă, sume din care s-au reținut impozit 16%, CASS 6,5% și CAS 9,5%.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamantului salariul corespunzător CCM și suplimentările salariale, instanța de fond a admis acțiunea după cum s-a arătat mai.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât, pe de o parte sumele pretinse au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003, iar pe de altă parte, în mod greșit prima instanță a obligat societatea la plata diferenței dintre salariul minim și cel prevăzut de CCM, prin neluarea în considerare a apărărilor referitoare la nivelul drepturilor salariale acordate în societate. Astfel, începând cu anul 2003 salariile de bază au fost stabilite conform art.129 alin.4 din CCM și protocoalelor încheiate, prin care s-au stabilit cuantumurile care se folosesc pentru stabilirea sumelor ce se acordă cu ocazia unor evenimente deosebite
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a critcilor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
A pretins recurenta-pârâtă că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantului este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a avut în vedere disp. art.168 CCM dispunând plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului în raport cu salariul de bază mediu pe unitate.
Totodată, în mod corect s-a constatat că unitatea nu a achitat reclamantului drepturile salariale corespunzătoare CCM, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, constată că recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să-l respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recusul declarat de pârâta - (fostă SC -) prin reprezentant ȘI cu sediul în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 2358 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat de, nr. 143, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./04.02.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
