Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1521/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1521/R-CM
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul și pârâtul ORAȘUL împotriva sentinței civile nr. 521 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică răspuns recurentul-pârât ORAȘUL prin secretar G, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul- reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului- pârât a depus la dosar xerocopie de pe decizia civilă nr. 972/R-CM, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr- și Hotărârea nr.16, emisă de CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
Reprezentantul recurentului- pârât susține că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentului- pârât, având cuvântul susține pe larg recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea sentinței, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în sensul respingerii capetelor de cerere referitoare la obligarea unității la plata celui de-al 13-lea salariu pentru anul 2008 și suma de 1000 lei cu titlul de daune morale.
Cu privire la recursul declarat de reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 2 aprilie 2009, la Tribunalul Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Orașul Berbești - prin Primar, pentru a fi obligat la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de concediu de odihnă pe anul 2007, conform Legii nr.448/2006, al 13 - lea salariu pe anul 2008 și daune morale în valoare de 5000 RON, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este încadrat ca asistent personal cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, de la 1 martie 2005, ca urmare a obținerii certificatului de handicap cu gradul grav, al fiului său, în cadrul Primăriei orașului Berbești.
Reclamantul a precizat că reprezentanții primăriei au refuzat să-i acorde drepturile bănești reprezentând și al-13-lea salariu, conform Legii nr.448/2006 și Codul muncii.
Totodată, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.358/18 aprilie 2008 Tribunalului Vâlcea și decizia nr.472/R-CM a Curții de APEL PITEȘTI, pronunțate în dosarul nr- i-au fost acordate sporul de vechime restant și al-13-lea salariu pe anii 2005, 2006 și 2007.
A mai precizat că în luna martie 2009 fost acordat al 13-lea salariu, de care a beneficiat doar o parte din angajații primăriei, asistenții personali nu au fost luați în calcul cu toate că aparțin sistemului bugetar și sunt contribuabili ai Primăriei orașului Berbești.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr.448/2006 și art.281 și urm. din Codul muncii.
Pârâtul Orașul Berbești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art.7 alin.4 lit.b din Legea nr.388/2007 pentru aprobarea bugetului local pe anul 2008, sumele defalcate din TVA prevăzute la art.6 lit.b sunt destinate finanțării drepturilor asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav.
Drepturile salariale ale asistenților personali se plătesc prin decizia directorului Direcției Finanțelor Publice V din cota defalcată de TVA.
Orașul Berbești nu are obligația să plătească din veniturile proprii ale bugetului local drepturile salariale ale asistenților personali.
Prin adresa nr.3016/08.04.2009, Primăria Berbești a solicitat Consiliului Județean V fonduri suplimentare pentru indemnizații ale persoanelor cu handicap grav, respectiv pe semestrul I suma de 25.000 lei, în această sumă fiind propuse și sume pentru premiul anual.
Prin urmare, s-a arătat că cererea privind premiul anual a fost greșit îndreptată față de orașul Berbești și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Cu privire la cererea având ca obiect plata indemnizației de concediu de odihnă pe anul 2007, s-a arătat că este netemeinică și nelegală după cum urmează:
În data de 08.02.2008, prin cererea nr.1150, reclamantul a solicitat indemnizația de concediu de odihnă pe anul 2007, începând cu data de 12.02.2008.
În conformitate cu prevederile art.23 din OG 10/2007, dacă pentru anul în curs nu s-a acordat concediul de odihnă cu acordul persoanei în cauză angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor.
Prin dispoziția primarului nr.67/11.02.2008, reclamantului i s-a acordat efectuarea concediului de odihnă și plata indemnizației corespunzătoare, privind actele doveditoare.
De asemenea, pârâtul a solicitat respingerea cererii privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.521 din 12 mai 2009, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Berbești și a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând al 13-lea salariu pe anul 2008 și suma de 1000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost respins capătul de cerere referitor la indemnizația de concediu de odihnă pe anul 2007, precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de reclamant, ca nedovedită.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu privire la excepția invocată de pârât, că este neîntemeiată în raport cu prevederile Legii nr.215/2001.
În conformitate cu dispozițiile acestei legi, pârâtul are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât reclamantul este încadrat ca asistent social, în baza unui contract individual de muncă încheiat cu Primăria orașului Berbești și cum aceasta nu are personalitate juridică, ci unitatea administrativ-teritorială, care în speță este orașul Berbești.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
eclamantul face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar nr.OUG24/2000, care reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru acest personal, consacră prin dispozițiile art.1 existența alături de salariul de bază stabilit potrivit anexelor I-V și a celorlalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Potrivit dispozițiilor art.32 alin.(1) din nr.OUG102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, sistentul personal al persoanei cu handicap este salarizat în raport cu dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant, cu studii medii, din unitățile bugetare.
Când face trimitere la salarizarea asistentului social debutant, cu studii medii din unitățile bugetare, legiuitorul are în vedere stabilirea salariului de bază al asistentului personal al persoanei cu handicap.
Chiar dacă s-ar interpreta în sens contrar, așa cum se precizează și în Normele metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap aprobate prin nr.HG626/2000, asistentul personal are dreptul, pentru activitatea desfășurată pe baza contractului individual de muncă la un salariu lunar stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar. În anexele nr.OUG24/2000 este prevăzut salariul de încadrare sau salariul de bază al asistentului social debutant cu studii medii, la acesta adăugându-se celelalte drepturi salariale reglementate de dispozițiile legale.
Premiul anual de până la un salariu mediu lunar realizat în anul pentru care se face plata este prevăzut și de dispozițiile art.18 din Legea nr.40/1991, republicată, care reglementează și salarizarea personalului cu funcții de execuție din aparatul propriu al consiliilor locale.
Conform prevederilor alin.1 al acestui articol, entru p. activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata.
De asemenea, potrivit alin.2, premiul anual poate fi redus sau anulat în cazul salariaților care în cursul anului au desfășurat o activitate profesională slabă sau necorespunzătoare sau au avut abateri pentru care au fost sancționați disciplinar.
Utilizarea termenului "beneficiază" nu transformă dreptul la premiul anual într-o posibilitate sau un simplu beneficiu. Acordarea acestui premiu anual este imperativă, având în vedere și modalitatea în care este reglementată plata, respectiv după stabilirea în mod limitativ a cazurilor de excepție în care se anulează ori se reduce premiul anual.
Ori pentru drepturile salariale reglementate de lege ordonatorul de credite nu poate invoca lipsa surselor financiare, depășirea surselor bugetare fiind interzisă numai pentru drepturile salariale negociate peste limitele minime prevăzute de lege,fapt ce rezultă din interpretarea "per a contrario" a prevederilor art.26 din Legea nr.40/1991, republicată.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la premiul anual, respectiv cel de-al 13-lea salariu.
De altfel, reclamantului i-a mai fost recunoscut dreptul la premiul anual, în contradictoriu cu același pârât, respectiv Orașul Berbești, prin sentința civilă nr.358/18.04.2008 a Tribunalului Vâlcea, fiindu-i acordat pentru anii anteriori,respectiv 2005,2006 și 2007.
Cu privire la indemnizația de concediu de odihnă pe anul 2007, instanța reține că potrivit disp.art.23 din OG10/2007, privind salarizarea bugetarilor, dacă pentru anul în curs nu s-a acordat concediul de odihnă, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor.
Prin dispoziția nr. 67 din 11 februarie 2008, Primarului Orașului Berbești, s-a aprobat reclamantului efectuarea concediului de odihnă pe anul 2007, începând cu data de 12 februarie 2008 și plata indemnizației de concediu corespunzătoare. De asemenea, conform tabelului depus la fila 37 din dosar, pentru anul 2008, reclamantul a fost planificat să efectueze concediul în luna aprilie.
De altfel, această cerere privind indemnizația de concediu de odihnă pe anul 2007a fost respinsă prin hotărârea mai sus arătată, ca fiind neîntemeiată.
Față de cele arătate mai sus, cererea reclamantului privind acordarea drepturilor bănești reprezentând indemnizația de concediu pentru anul 2007 fost respinsă, existând autoritate de lucru judecat.
Având în vedere că, deși reclamantului i s-a recunoscut dreptul la premiul anual pe hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru anii anteriori, respectiv 2005, 2006 și 2007, pârâta a adoptat aceeași atitudine și în continuare, refuzând să-i acorde reclamantului cel de-al 13-lea salariu pe anul 2008, acesta fiind nevoit să formuleze din nou acțiune în justiție, instanța consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral de natură a fi reparat pe cale pecuniară, apreciind cuantumul daunelor morale la suma de 1000 lei.
Față de cele expuse mai sus, acțiunea a fost admisă în parte, respectiv a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând al 13-lea salariu pe anul 2008 și suma de 1000 lei, cu titlu de daune morale și a fost respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești reprezentând indemnizația de concediu pentru anul 2007.
De asemenea, a fost respinsă și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul.
Reclamantul a susținut că sentința este nelegală pentru că în mod greșit nu s-a admis acțiunea pentru acordarea indemnizației de concediu de odihnă pe anul 2007, conform Legii nr.448/2006 și pentru cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea zilelor pierdute cu depunerea acțiunii și susținerea acesteia, în sumă de 100 lei/zi.
De asemenea a solicitat majorarea daunelor morale, având în vedere abuzul săvârșit în ce privește refuzul de retribuire a drepturilor cuvenite.
Recurentul-pârât a susținut că sentința este nelegală în ceea ce privește obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând al 13-lea salariu pe anul 2008 și suma de 1000 lei daune morale, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat că acesta nu contestă drepturile asistenților personali, dar cererea reclamantului a fost greșit adresată acestuia pentru că orașul nu are obligația să plătească din veniturile proprii ale bugetului local drepturile salariale ale asistenților personali.
Sub acest aspect, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Orașului Berbești.
Se arată că în conformitate cu art.7 alin.4 lit.b din Legea nr.388/2007 pentru aprobarea bugetului local pe anul 2008, repartizarea sumelor defalcate din TVA, prevăzute la alin.4 pe comune, orașe, municipii, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie. Banii pentru plata salariului asistenților personali și pentru toată asistența socială vin din fondurile Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, nu din venituri proprii ale bugetelor locale.
Se mai arată că prin adresa nr.3016 din 8 aprilie 2009, Primăria Berbești a solicitat Consiliului Județean V fonduri suplimentare pentru indemnizații ale persoanelor cu handicap grav, pe semestrul I, astfel că acțiunea a fost greșit îndreptată împotriva Orașului Berbești.
De asemenea, în mod greșit acesta a fost obligat la daune morale în valoare de 1000 RON, deoarece acesta nu plătește salariile asistenților personali pentru persoanele cu handicap.
S-a mai arătat că în contractul individual de muncă al reclamantului sunt prevăzute drepturile salariale ale acestuia, constând în salariul de bază și spor de vechime, plus concediu anual de odihnă plătit și că angajatorul a respectat clauzele contractuale, neputând fi obligat la plata altor drepturi neprevăzute în contract.
În susținerea recursului s-a depus la dosar copie de pe Legea nr.388/2007 și de pe Legea nr.273/2006, precum și de pe Hotărârea nr.16 din 27 martie 2009 Consiliului Local a Orașului Berbești.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, în raport de actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de reclamant este nefondat și urmează a fi respins, întrucât nu se constată că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală în ceea ce privește capetele de cerere formulate de către acesta.
Prima susținere a recurentului, în sensul că în mod greșit nu i s-a admis acțiunea pentru acordarea indemnizației de concediu de odihnă pe anul 2007 în conformitate cu dispozițiile Legii nr.448/2006, este nejustificată în raport de dispozițiile art.23 din nr.OG10/2007 și dispoziția nr.67 din 11 februarie 2008 Primarului Orașului Berbești, de la fila 35 dosar fond.
Potrivit art.23 din nr.OG10/2007 privind salarizarea bugetarilor, dacă pentru anul în curs nu s-a acordat concediul de odihnă, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor.
În speță, prin dispoziția nr.67 din 11 februarie 2008, Primarul Orașului Berbești a aprobat reclamantului efectuarea concediului de odihnă pe anul 2007 începând cu data de 12 februarie 2008 și plata indemnizației de concediu corespunzătoare, acesta fiind planificat, conform tabelului depus la fila 37 dosar, să efectueze concediul în luna aprilie 2008.
Susținerea recurentului în sensul că prima instanță în mod greșit nu i-a acordat cheltuielile de judecată solicitate, este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât la dosar nu s-au depus dovezi în sensul că acestea au fost efectuate.
Referitor la critica care vizează cuantumul daunelor morale, Curtea constată de asemeni a fi nefondată pentru motivele care vor fi arătate în analiza recursului formulat de pârât.
Cu privire la recursul formulat de pârât, încadrat în art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Primul motiv prin care se susține că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia este nefondat și urmează a fi respins, întrucât corect a procedat prima instanță în raport de prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 și de contractul individual de muncă de la fila 46 dosar fond, la admiterea acțiunii împotriva acestuia.
S-a dovedit cu contractul individual de muncă că reclamantul este încadrat ca asistent social de Primăria Orașului Berbești și cum aceasta nu are personalitate juridică, ci potrivit legii sus-menționate unitatea administrativ-teritorială, respectiv Orașul Berbești, nu se impune modificarea soluției sub acest aspect.
Susținerile recurentului-pârât cu privire la faptul că banii pentru plata salariului asistenților personali, cât și pentru toată asistența socială, vin din fondurile Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, nu din venituri proprii ale bugetelor locale, reale fiind, nu conduc la modificarea soluției instanței de fond și înlăturarea obligației acestuia de a plăti reclamantului drepturile bănești reprezentând al 13-lea salariu pe anul 2008, din moment ce acesta este angajatorul, iar raportul juridic este stabilit între acesta și reclamant.
Critica formulată de pârât cu privire la nelegalitatea sentinței privind acordarea daunelor morale în valoare de 1.000 RON, este întemeiată și urmează a fi admisă în raport de situația de fapt rezultată din actele dosarului și având în vedere că în speță nu s-a dovedit în mod neechivoc pe calea unui probatoriu adecvat faptul că valorile morale ale reclamantului au fost lezate în mod grav.
Recurentul-pârât a dovedit cu actele de la dosar că a solicitat Consiliului Județean V fonduri suplimentare pentru indemnizații ale persoanelor cu handicap grav pe semestrul I cu adresa nr.3016 din 8 aprilie 2009 (fila 12 dosar fond), astfel că în lipsa fondurilor necesare nu se poate reține că acesta a acționat cu vinovăție în neplata celui de-al 13-lea salariu pe anul 2008.
Pentru a fi aplicabilă sancțiunea prevăzută de art.269 alin.1 din Codul muncii, respectiv angajatorul să fie obligat la daune morale, trebuie să se dovedească culpa angajatorului.
Poate fi angajată răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale numai în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive.
În speță, se constată că nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea cererii privind plata daunelor morale, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul formulat de pârât și drept consecință, se va casa în parte sentința în sensul că se va înlătura obligarea acestuia la plata daunelor morale, menținând în rest dispozițiile sentinței.
În conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul ORAȘUL, reprezentat prin Primar, cu sediul în localitatea Berbești,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.521 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Casează în parte sentința și înlătură obligarea acestuia la plata daunelor morale.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în orașul Berbești, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.6/20.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
