Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1552/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR 1552
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1461 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantaU. -, domiciliată în P, str.- -,.34R1,.8, județul P și pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă - prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-reclamantă -, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având pentru intimata-reclamantă -, arată că recursul vizează doar aspectul acordării indicelui de inflație la suma datorată, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta - fosta angajata parchetului de pe langa Curtea de APEL PLOIEȘTI, in functia de grefier ( personal auxiliar de specialitate) a chemat in judecata pe paratii Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justiție, Parchetul de pe lânga Curtea de APEL PLOIEȘTI si Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor in solidar, la plata drepturilor banesti reprezentand sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat la salariul de baza brut lunar incepand cu 01.01.2003- data la care s- sistat plata acestuia si până la data de 1.01.2006 data la care s- pensionat din functia de prim grefier la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, astfel cum rezultă din copia Cărtii de muncă conform mențiunii de la nr.crt. 100, actualizarea conform indicelui de inflatie, de la data scadentei fiecarei sume si pana la plata efectiva.
În motivarea actiunii reclamanta aratat ca initial, in baza art.47 din 50/1996, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neurospihica ca si magistratii, insa, ulterior, dupa intrarea in vigoare a OUG nr.177/2002, aceste drepturi nu au mai fost acordate, in mod nelegal, desi dispozitiile art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate, iar in ceea ce priveste functionarii publici, acestia beneficiaza de aceleasi sporuri si drepturi salariale prevazute de legislatia specifica institutiei in care-si desfasoara activitatea, inclusiv de sporurile de 50% solicitate prin prezenta actiune, drept care de altfel a fost prevazut si prin OG 2/2006, OUG 92/2004, OUG 123/2003, OUG 192/2002.
Reclamanta a mai arătat ca un asemenea drept constând in plata sporului de 50% a fost prevăzut si pentru alte categorii de bugetari, creindu-se o situație discriminatorie intre aceștia din urma si toți reclamanții care-si prestează activitatea in cadrul instanțelor judecătorești, in aceleași condiții ca si ceilalți bugetari, măsura care nu este necesara intr-o societate democratica si este disproporționala.
La data de 9 mai 2008, reclamanta si- precizat actiunea in sensul că solicită obligarea paratilor in solidar la plata sumelor corespunzatoare sporului pentru risc si suprasolicitare de 50 % calculat la salariul de bază, pentru trecut, începând cu data de 01.10.2000 si nu cu 01.01.2003 ( cum din eroare s- trecut in actiune) si până la data de 1.01.2006 când s- pensionat. De asemenea, precizeaza că prind eiczia nr. 21/10.03.2008 pronuntata de Inalta de Casatie si Justitie- Sectiile Unite, s- admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta de Casatie si Justitie, iar in interpretarea unitara dispozitiilor art.47 din legea nr. 50/1996 s- stabilit că judecatorii, procurorii precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50 % pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizatia bruta lunara si după intrarea in vigoare a OG nr. 83/29.08.2000. Ca atare, întrucat sporul anterior mentionat s- constatat de Inalta de Casatie si Justitie la data de 10.03.2008, termenul de prescriptie de 3 ani a fost întrerupt până la această d ată. Astfel, arata reclamanta, fost privată începând cu data de 1.10.2000, dată de la care s- apreciat gresit abrogarea art.47 din legea nr. 50/1996 prin OG nr. 83/29.08.2000, cu aceasta dată urmând fi obligati paratii la plata contravalorii lor.
La data de 16.05.2008 paratul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, a formulat o intampinare prin care arătat că cea mai mare parte actiunii reclamantei este nefondată, arătând totodata că reclamanta introducand actiunea la tribunal la data de 21.04.2008 solicita se constata că eventualul său drept revendicat începând cu 01.10.2000 este prescris pâna la data de 21.04.2005.
În cuprinsul aceleiasi intâmpinări, pârâtul parchetul de pe lânga Curtea de Apel Ploiești arătat că, potrivit legilor de salarizare ale grefierilor si personalului auxiliar, reclamnta nu avut dreptul la spor de stres si suprasolicitare de 50 % cel puțin până la data publicării in Monitorul Oficial deciziei nr. 21 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție la 10.03.2008.
După examinarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1461 din 23 mai 2008 admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2000 - 21 aprilie 2005 și a respins acțiunea pentru aceasta perioadă ca fiind prescrisă.
Totodată a fost respinsă cererea de chemare in garanție formulata de paratul Ministerul Public chematului în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor si admite excepția lipsei calității procesuale pasive MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR - cu sediul în B,-, sector 5- respinge acțiunea față de acesta.
A fost admisă în parte acțiunea precizată și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare in cuantum de 50 % calculat din salariul de baza brut lunar pentru perioada 21.04.2005- 31.12.2005, sume ce urmează fi actualizate de la data scadentei până la plata efectivă - cu indicele de inflatie.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Conform actelor existente la dosar, reclamanta fost salariata Parchetului de pe lânga Curtea de APEL PLOIEȘTI, indeplinind functia de prim-grefier, insa, initial, dupa intrarea in vigoare a 50/1996, o perioada de timp, personalul auxiliar de specialitate a incasat alaturi de magistrati sporul de risc si suprasolicitare de 50% calculat la salariul de baza brut lunar.
Potrivit art.47 din 50/1996, magistratii si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat din salariul de baza brut lunar, dispozitii care au devenit neaplicabile prin intrarea in vigoare a OUG nr.177/2002.
Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicata, stipuleaza ca nu este posibila modificarea unei dispozitii dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioara.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din 53/2000, art.38, 41 din Constitutia Romaniei, art.5 Codul muncii, instituie principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii, astfel incat, orice salariat care presteaza o munca trebuie sa aiba dreptul la o plata egala pentru munca egala.
Totodata, in baza art.41 din OG 6/2007, functionarii publici beneficiaza si de sporurile sau alte drepturi salariale prevazute de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice in care-si desfasoara activitatea.
Insa, potrivit disp.art.3 din Decretul lege 167/1958, drepturile de creanta se prescriu in termen de 3 ani de la data nasterii acestora, in speta pentru perioada 1 octombrie 2000- 21.04.2005, luand in considerare data introducerii actiunii, 21 aprilie 2008, considerente fata de care va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru aceasta perioada.
Asadar, din analiza probelor administrate a rezultat ca reclamanta fost salariata Parchetului de pe lânga Curtii de APEL PLOIEȘTI îndeplinit functia de prim-grefier,functie in baza careia in peruiada 24.04.2005- 31.12.2005 nu incasat sporurile de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculate la salariul de baza brut lunar, desi toti acesti reclamanti isi desfasoara activitatea in cadrul instantelor judecatoresti si o parte dintre acestia, respectiv personalul auxiliar de specialitate, au incasat initial, in baza 50/1996, asemenea drepturi.
Ca atare, atat timp cat reclamanta care îndeplinit functia de prim-grefier in cadrul Parchetului de pe langă Curtea de Apel Ploiești, a incasat asemenea sporuri anterior intrarii in vigoare a OUG 177/2002, respectiv, in baza art.47 din 50/1996 facand parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, iar aceasta din urma dispozitie a fost abrogata printr-o ordonanta de urgenta emisa de Guvernul Romaniei, inseamna ca reclamantii care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, au dreptul la incasarea acestor sporuri incepand cu 01.09.2004 si in continuare, deoarece un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv 50/1996 nu poate fi inlaturat decat printr-un act normativ de acceasi valoare si eficienta juridica, respectiv printr-o lege si nicidecum printr-o orodonanta care constituie un act normativ cu eficienta juridica inferioara, caz in care paratii Ministerul Justitiei, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, au obligatia sa achite aceste sporuri reclamantilor care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Mai mult chiar, in conditiile in care reclamanta a desfasurat o anumita activitate specifica care implica un volum mare de munca, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihica, intrand in contact permanent cu diferite persoane ca si alte categorii de salariati, avand calitatea de functionari publici, demnitari (politisti, personal contractual din diferite domenii, functionari publici din cadrul Administratiei Penitenciarelor, etc.), inseamna ca in raport de aceste categorii de salariati din sistemul bugetar, tuturor reclamantilor li se aplica un tratament discriminatoriu, diferentiat deoarece, prin neacordarea sporurilor in discutie, pe de o parte, li se creeaza acestora o situatie nefavorabila, inferioara, iar pe de alta parte, li se incalca dreptul la o remuneratie egala constand in sporurile de risc si suprasolicitare pentru munca egala depusa ca si celelalte categorii de personal bugetar, constand in desfasurarea unei activitati ce necesita un volum mare de munca si un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihica.
De altfel, tratamentul aplicat reclamantei in calitate de personal auxiliar de specialitate, nu este justificat obiectiv de catre un scop legitim intrucat activitatea prestata de aceasta fost asemanatoare cu activitatea prestata de alte categorii de salariati din sistemul bugetar, respectiv politisti, functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, etc. in conditiile in care si reclamantii ca si celelalte categorii de personal bugetar sus-mentionati, desfasoara o munca ce vizeaza respectarea si aplicarea legilor si, respectiv, asigurarea in bune conditii a actului de justitie, necesitand un volum mare de munca cu un risc profesional si o suprasolicitare neuropsihica ridicate.
Apararile paratilor conform carora disp.art.47 din 50/1996 au fost abrogate si ca reclamanta nu se afla intr-o situatie discriminatorie sunt neintemeiate deoarece, pe de o parte, in conditiile in care disp.art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanta, aceasta din urma nu are ca efect inlaturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din 50/1996, iar pe de alta parte, instituirea in favoarea anumitor categorii de salariati din sectorul bugetar care desfasoara o munca ce necesita un grad ridicat de risc profesional si suprasolicitare neuropsihica ca si personalul auxiliar de specialitate, functionarii publici, personalul contractul, șoferii din cadrul instantelor, a sporurilor de risc si suprasolicitare creeaza o situatie discriminatorie in defavoarea tuturor reclamantilor care nu se justifica avand ca efect restrangerea exercitarii dreptului la plata egala, pentru munca egala.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut prin motivele de recurs a cărui admitere solicitat-o cu modificarea sentinței și respingerea acțiunii că în mod greșit au fost actualizate sumele acordate cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică care nu pot fi plătite întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, situație în care actualizarea sumelor în raport de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
De asemenea, a fost greșit respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în condițiile în care activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, situație în care subzistă un interes legitim pentru Ministerul Public, astfel că era necesară admiterea cererii de chemare în garanție.
Cu prilejul dezbaterilor, pârâtul-recurent a invocat și excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, față de adoptarea OUG nr. 75/11 iunie 2008 care a statuat că soluționează cauza în primă instanță Curtea de Apel și nu Tribunalul, excepție care nu va mai fi analizată deoarece ulterior s-a constatat neconstituționalitatea art. 1 și 2 din această ordonanță cu privire la competența în primă instanță a tribunalului și curții de apel.
Curtea, analizând cele două motive de recurs, sentința atacată și actele dosarului în raport de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este nefondat.
Pe fond, acțiunea a fost corect admisă de prima instanță față de dispozițiile obligatorii ale deciziei în interesul legii pronunțată în materie de către instanța supremă.
Actualizarea sumelor acordate pentru sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, în raport de inflație se impune a fi plătită reclamanților deoarece astfel de drepturi nu i-au fost plătite după nașterea lor, ci cu o mare întârziere din culpa pârâților, timp în care valoarea nominală a monedei s-a depreciat, iar prejudiciul creat se impune a fi suportat de către pârâți, neprezentând nici un fel de relevanță sursa financiară a sumelor ce vor fi plătite din momentul ce dreptul subzistă în condițiile legii.
Totodată, în mod corect cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă deoarece între reclamanți și acest minister nu există raporturi juridice astfel că acesta nu poate avea calitatea de parte în sensul disp.art. 282 din Codul muncii, iar ministerul respectiv nu poate fi ordonator principal de credite pentru un alt minister, referitor la plata unor credite bugetare, așa cum impun și art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pentru considerentele expuse, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică și nesubzistând cauze de nulitate ale acesteia în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1461 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în P, str.- -,.34R1,.8, județul P și pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
- - R
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
