Drepturi salariale (banesti). Decizia 1553/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR 1553
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1129 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantele, -, -, toate cu domiciliul ales la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, Consiliul Național Pentru Combaterea, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Ploiești, intimatele-reclamante, -, -, intimații-pîrâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Dâmbovița, Consiliul Național Pentru Combaterea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantele, -, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Statul
Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se înlăture discriminarea la care au fost supuși ca urmare a neacordării a majorărilor salariale prevăzute de OUG nr.10/ 2007, pârâții să fie obligați să le plătească prejudiciul cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor menționate începând cu data de 01.01.2007, să le acorde dobânda legală și indexarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă, precum și obligarea la efectuarea mențiunilor referitoare la majorările salariale în carnetele de muncă și plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt cererea reclamanții au arătat că prin OG nr.10/2007 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului ( demnitarii, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Inaltei Curții de Casație și Justiție, cu 5 % începând cu data de 01.01.2007, cu 2 % de la data de 01.04.2007 și cu 11% de la data de 01.10.2007, că prin OG nr.16/2007 au fost majorate drepturile bănești ale personalului E, iar prin OG nr.27/2007 s-au majorat și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Au mai arătat reclamatele, că nici prin Legea nr.232/ 06.07.2007, de aprobare a OG nr.6/2007 nu s-a prevăzut acordarea majorărilor salariale și pentru consilieri de probațiune, iar aceasta constituie o discriminare a acestei categorii de personal în raport cu alte categorii de salariații ai statului.
In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.137/2000 și ale Constituției României.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, în primul rând pentru că acordarea drepturilor solicitate excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare întrucât legiuitorul a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege sau alte acte normative de natură discriminatorie, așa cum este reglementată aceasta prin art.1 și 2 din OG nr.137/2000, fără posibilitatea examinării modului de aplicare a unor soluții legislative alese de către legiuitor.
Pârâtul a mai arătat că drepturile salariale cuvenite reclamanților sunt prevăzute prin Legea nr.327/2006 privind salarizarea și altor drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, precum și prin art.57 din Legea nr.123/2006 privind statutul personalului de probațiune, că prin art.3 alin.2 și art.22 alin.1 din Legea nr.327/2006 s-a prevăzut modul de stabilire a salariilor personalului din serviciile de probațiune, respectiv de acordare a altor drepturi prevăzute de legislația din domeniul muncii și asigurărilor sociale, că în lipsa unei reglementări exprese nu pot fi acordate majorările salariale prevăzute a se acorda începând cu 01.01.2007 altor categorii socio-profesionale.
De asemenea, pârâtul a susținut că drepturile solicitate nu pot fi acordate pentru că nu au fost prevăzute în bugetul de stat, iar aceasta este o opțiune a legiuitorului, care nu poate constitui tratament discriminatoriu, că din punct de vedere al salarizării, al măsurilor de protecție socială, magistrații consilieri de probațiune și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar nu se află în situații similare sau comparabile.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că drepturile solicitate de reclamanții izvorăsc din raporturile de muncă ale acestora, în care părți nu pot fi decât persoanele prevăzute de art.282 din Codul muncii, ori pârâtul este terț față de raporturile de muncă ale reclamanților.
Pârâtul a mai precizat că în conformitate cu prevederile art.34,48 și 55 din Legea nr.500/ 2002 privind finanțele publice are doar atribuții de a examina proiectele de buget și situația virărilor de credite bugetare și de a monitoriza execuția bugetară.
La cererea instanței a fost depus tabelul funcțiilor ocupate de reclamanți și data angajării în cadrul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1129 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a admis acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților majorările salariale prevăzute de OG nr.10/ 2007, începând cu data de 01.01.2007, actualizate în raport de rata inflației de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, precum și plata in viitor, după pronunțarea hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, că este justificată întrucât drepturile solicitate de reclamanții izvorăsc din raporturile de muncă ale acestora, în care părți, nu pot fi decât persoanele prevăzute de art.282 din Codul muncii, ori pârâtul este terț față de raporturile de muncă ale reclamanților, iar în conformitate cu prevederile art.34,48 și 55 din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice are doar atribuții de a examina proiectele de buget și situația virărilor de credite bugetare și de a monitoriza execuția bugetară.
A mai reținut instanța de fond, că reclamanții au solicitat înlăturarea discriminării față de alte categorii socio-profesionale, constând în neacordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr.10/2007,începând cu data de 01.01.2007 și plata unei despăgubiri reprezentând majorările neacordate ca efect al discriminării, motivând că prin neacordarea majorărilor salariale prevăzute pentru alte categorii socio-profesionale se creează o diferențiere nejustificată, discriminatorie.
De asemenea, instanța de fond a reținut că potrivit art.2 alin.1 din OG. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice ".
A apreciat instanța de fond, că pentru a se stabili dacă reclamanții au fost discriminați este necesar să fie evidențiate și comparate reglementările prin care s-au acordat majorări salariale în anul 2007.
Astfel, a reținut instanța de fond, că prin art.1 din OG.nr.10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salariat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoana care ocupă funcții de demnitate publică s-au prevăzut majorări cu 5% de la 01.01.2007, 2% de la 01.04.2007 și 11 % de la 01.10.2007.
Prin art.1 din OUG nr.16 /31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004 privind salarizarea și altor drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate s-au acordat majorări de 2,5 % de la 01.01.2007, 2,5 % de la 01.04.2007 și 8% de la 01.10.2007.
De asemenea, și prin art.2 din OG nr.27/ 31.01.2007 privind creșterile ce se vor acorda controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi salarizați potrivit OUG nr. 160/2000, s-au prevăzut majorări de 5% de la 01.01.2007, 2% de la 01.04.2007 și 11% de la 01.11.2007.
Din analiza reglementărilor menționate, instanța de fond a apreciat că rezultă că cea mai mare parte din personalul contractual, precum și din alte categorii socio-profesionale, au beneficiat de creșterile salariale acordate în anul 2007 în scopul, pe de o parte, de a se acoperi inflația prognozată pentru acest an, pe de altă parte, pentru a se asigura creșterea veniturilor populației și nivelului de trai decent, în concordanță cu principiul constituțional prevăzut de art.47 ( 1).
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă discriminatorie trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: existența unui tratament diferențiat a unor situații analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situații diferite, necomparabile, existența unui criteriu de discriminare conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim.
Conform art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă,culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Și art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că " exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau oricare alte opinii origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ".
In interpretarea art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prin jurisprudența Curții s-a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție, este încălcat nu mai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile."
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile de discriminare cerute de art.2 alin.1 din OUG nr.137/2000 pentru că reclamanții, în calitate de personal contractual în cadrul serviciilor de probațiune, aflați în situație analoagă sau comparabilă cu a altor categorii de personal contractual, au fost supuși unui tratament diferit fără o justificare obiectivă sau rezonabilă.
A mai reținut instanța de fond că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea dată în cazul " Thlimmenos vs. " din 06.04.2000 s-a statuat că " dreptul de a nu fi discriminate, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile ".
Intrucât prin fapta de a nu li se plăti creșterile salariale acordate în anul 2007 altor categorii de personal contractual, reclamanții au fost discriminații, în temeiul art.21 din OUG nr.137/2000, instanța de fond a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Totodată, instanța de fond a respins cererile pentru dobânzi și înscrierea mențiunilor în cartea de muncă întrucât prin acordarea inflației se asigură despăgubirea integrală a reclamanților, iar înscrierea mențiunilor este o consecință a rămânerii irevocabile a hotărâri și poate fi efectuată de angajator după data când hotărârea a devenit irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Ploiești în baza art.304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției a învederat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât a legiferat peste legea existentă, consacrând un drept inexistent.
De asemenea, același recurent a învederat că hotărârea dată este lipsită de temei legal întrucât salarizarea personalului din serviciile de probațiune este reglementată de Legea 327/2006 și se efectuează ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea activității, pregătirea și competența profesională. Prevederile Legii 50/1996 nu se mai aplică personalului din serviciile de probațiune. Legea 327/2006 nu prevede sporurile solicitate de către reclamanți, iar actele normative reținute de instanță, respectiv Ordonanțele 10,16 și 27 din 31.10.2007 se referă la alte categorii socio-profesionale. De asemenea, OG16/2007 se referă la personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe, iar OG27/2007 reglementează creșterile salariale acordate în anul 2007 personalului din cadrul Curții de Conturi.
Ca atare, recurentul a conchis că indexările solicitate de consilierii de probațiune nu au nici un temei legal.
Despre problema discriminării din perspectiva OG137/2000, recurentul arată că examinarea discriminării nu conduce la modificarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Recurenta Curtea de Apel Ploieștia învederat că, prin trei Ordonanțe emise de Guvern, s-au dispus majorări salariale pentru anumite categorii de bugetari-
demnitari și funcționari publici- fiind excluși în mod expres magistrații judecători și procurori care nu au statut de demnitari.
Acordarea majorărilor salariale numai pentru anumite categorii de bugetari a fost justificată de elemente specifice activității acestora și reprezintă o problemă de legiferare în conformitate cu HG83/2005.
Or, a învederat aceeași recurentă, însăși Curtea Constituțională prin decizia 447/2005 a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumurilor indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, iar invocarea OG137/2000 nu poate conduce la modificarea soluțiilor legislative.
În recurs nu au fost administrate acte noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții îndeplinesc funcția de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă tribunalul Dâmbovița.
Deși prin trei Ordonanțe de Urgență adoptate de Guvern s-au indexat salariile tuturor bugetarilor- demnitari și funcționari publici, categoriile magistraților judecători și procurori au fost excluse în mod expres.
Nici categoria consilierilor de probațiune nu a fost avută în vedere prin aceste acte normative. Mai mult decât atât, reclamanții invocă netemeinic faptul că au fost discriminați în raport cu magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete atât timp cât nici aceste categorii nu au beneficiat de majorări salariale.
Prin decizia Curții Constituționale 447/2005 s-a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare ba cuantumurilor indemnizațiilor sau al salariilor, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază pentru salariații bugetari.
Decizia Curții Constituționale este obligatorie pentru viitor, urmând să fie avută în vedere de către C, care consideră că în mod eronat prima instanță a modificat soluțiile legislative, indiferent dacă acestea erau proaste sau bune, prevalându-se de OG137/2000.
Așa fiind, văzând și disp-art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită ambele recursuri, să modifice în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Va menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1129 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantele, -, -, toate cu domiciliul ales la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr.3, județul D, Consiliul Național Pentru Combaterea, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./28.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- G
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
