Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1556/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1556
Ședința publică din 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 1256/25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Școala Generală de M și Comuna de M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1256/25.08.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și, prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământul, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală de M și Primarul Comunei de M, pentru prime de vacanță pe anii 2004-2008, virare fonduri necesare plăților și efectuare mențiuni în carnetele de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, arătându-se că Legea nr. 128/1997 se aplică personalului didactic de predare, didactic auxiliar, precum și celorlalte categorii de personal didactic nominalizate în statut, iar dispozițiile legale în materia salarizării personalului din învățământ sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, fiind de strică interpretare și aplicare și neputând face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă, decât în măsura în care nu contravin legilor speciale de salarizare ale acestui personal.
Se susține că prima de vacanță nu contravine dispozițiilor speciale în materia salarizării personalului din învățământ, dar nu poate fi acordată decât în condițiile precis determinate de art. 35 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel județean și art. 37 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, potrivit cărora părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Astfel, se arată că prima de vacanță poate fi plătită numai în măsura în care fiecare angajator dispune de resursele necesare, fără să fie grevate în acest scop fondurile special alocate de la bugetul de stat și de la bugetul local.
Prima instanță a mai reținut că reclamanții nu au invocat și nici nu au dovedit că angajatorul lor ar dispune de asemenea venituri proprii care să poată acoperi plata primelor de vacanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământul, solicitând modificarea hotărârii supuse reformării în sensul admiterii acțiunii principale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 (1) și art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că hotărârea primei instanțe încalcă și interpretează greșit dispozițiile legale incidente în cauză: art. 241 și art. 243 alin. 1 Codul muncii, art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 30 alin. 1 și 2 cap. V din Legea nr. 130/1996, art. 37 alin. 1 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel național și la nivel de ramură învățământ, dispoziții legale ce au un caracter obligatoriu.
S-a mai arătat că lipsa fondurilor bănești sau prevederea lor în proiectele de buget este o problemă de executare a hotărârilor judecătorești care cade în sarcina angajatorului și nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor legale, în aceeași manieră acționând și Guvernul României prin emiterea OUG nr. 71/2009.
Pârâții intimați nu au depus la dosarul cauzei întâmpinări, deși au fost legal citați cu această mențiune.
Recursul este fondat.
Curtea reține faptul că pentru anii 2004-2005 dreptul material la acțiune s-a prescris, neputându-se reține apărarea reclamanților conform căreia pretențiile formulate în prezenta cauză au făcut și obiectul dosarului nr- al Tribunalului Arad, așa încât nu se poate pune problema prescripției pentru anul 2005. Astfel, instanța de recurs constată că în speță există prezumția perimării dosarului nr-, întrucât reclamanții nu au făcut dovada soluționării acestei cauze, fiind ce notorietate că instituția perimării nu reprezintă o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Prin contractul colectiv de muncă atât la nivelul Județului A pe anul 2004, în art. 35 lit. g se prevede ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. Conform art. 9 alin. 2 din acest contract, deoarece nici una din părți nu a denunțat acest contract, valabilitatea acestuia a fost prelungită. Aceeași dispoziție o constituie și art. 37 lit. g, din Contractul colectiv de Muncă Unic la nivel de Învățământ pentru anii 2007/2008, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de șanse cu nr. 596/15/12.11.2007.
Curtea nu poate reține argumentul instanței de fond de respingere a acțiunii reclamanților, cu privire la faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că angajatorul reclamanților ar dispune de venituri proprii care să poată acoperi plata primelor de vacanță și nici pârâtul angajator nu a susținut că are alocate fonduri proprii pentru acordarea acestor prime, astfel încât se impune cu necesitate concluzia că pretențiile reclamanților sunt nefondate, întrucât obligația de plată a primei de vacanță din venituri proprii există, actul normativ stabilind obligativitatea plății acesteia, iar daca s-ar accepta argumentul instanței de fond, ar însemna ca angajatorul să poată modifica unilateral contractul colectiv de muncă, eliminând prima de vacanță, prin simpla neincludere în buget a sumelor pentru polata acesteia. Obligația angajatorului de plată a primei de vacanță, există și în cazul în care nu a inclus în buget sumele necesare, fiind dublată de obligația de a obține fonduri proprii din care să-și execute obligația legală.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct 9 și art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamanților, și va modifica în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea și obligă pârâtul la plata către reclamanți a primelor de concediu pe anii 2006-2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1256/25.08.2009 dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă și în fond admite în parte acțiunea intentată de reclamanți.
Obligă pe pârâta Școala Generală de M să calculeze și să achite reclamanților primele de vacanță cuvenite pe perioada 2006 - 2008, precum și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale acestora, actualizate cu rata inflației până în momentul efectuării plății.
Obligă pe pârâtul Primarul com. de M să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /10.12. 2009
Tehnored / 10.12.2009/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Maria
