Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1557/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1557
Ședința publică din data de 08 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier C -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1072 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Local al comunei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare cu privire la recursul formulat în cauză.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al comunei, județul B, solicitând obligarea acestuia la plata premiilor anuale pentru perioada iunie 2004 - 19 iunie 2008, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că deși în perioada indicată a îndeplinit funcția de viceprimar al Comunei, nu a beneficiat însă de premiile anuale prevăzute de legislația în vigoare la acea dată.
Or, potrivit art. 66 alin. 1, art. 281 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 66 din Legea nr. 215/2001 coroborat cu Anexa II /1 din Legea nr. 154/1998, funcția de viceprimar este o funcție de demnitate publică aleasă iar persoanele care ocupă o asemenea funcție beneficiază de dispozițiile Legii nr. 40/1991 și ale Legii nr. 154/1998. printre care ar fi și cele privind premiile anuale.
Prin sentința civilă nr.1072 din 23 septembrie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la plata actualizată a premiilor anuale pentru anii 2004 și 2005 și pe cale de consecință le-a respins ca prescrise.
A admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Consiliul local al comunei să-i plătească reclamantului premiile anuale pentru anii 2006 - 2007, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect plata actualizată a premiului anual pentru perioada 1.01.2008 - 19.06.2008, prima instanță l-a respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă instanța a soluționat cu prioritate excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru anii 2004 și 2005, pe care a admis-o întrucât în baza disp. art. 1 și 3 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiunea având ca obiect drepturi patrimoniale se prescrie în termen de 3 ani de la nașterea acestuia.
Prin urmare, pretențiile reclamantului pentru intervalul sus enunțat vor fi respinse ca fiind prescrise.
Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, în perioada supusă dezbaterii reclamantul îndeplinit funcția de vice primar al Comunei, judetul.
Or, aceasta este o funcție de demnitate publică aleasă, persoanele ce exercită această funcție desfășurându-și activitatea în temeiul unei forme (categorii ) raportului juridic de muncă deosebită de cea a salariaților, funcționarilor publici sau altor categorii profesionale, aspect ce rezultă din disp. art. 66 din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 3 și Anexa II/1 din Legea nr. 154/1998 modificată, salariul pentru munca prestată fiind denumit îndemnizație lunară.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 154/1998, îndemnizația reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și, totodată, reprezintă bază de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor, care se determină în raport cu venitul salarial.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale, rezultă că remunerarea persoanelor care ocupă o funcție de demnitate publică se face prin calcularea îndemnizației conform art. 20 alin. 2, din Legea 154/98, suma obținută reprezentând la rândul său baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale care includ și premiul anual reglementat de art. 18 al. 1 din Legea 40/1991, aceste dispoziții ale Legii 40/1991nefiind abrogate expresde legiuitor prin Legea 154/1998.
În conformitate cu art. 61 din Legea nr. 215/2001, primarii și viceprimarii primesc pe toată durata exercitării mandatatului o îndemnizație stabilită în condițiile legii, în cazul de față în baza Legii 154/1998.
Prin art.2 din Ordonanța de Urgență nr. 108/14.07.2005,privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din administrația publică locală,s- stabilit că pentru aceste categorii de persoane indemnizațiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare activității corespunzătoare funcției, și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În continuare, acest articol prevede că "La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege".
Prevederile acestei ordonanțe de urgență au intrat în vigoare la data de 1 septembrie 2005, astfel încât începând cu această dată, reclamantul nu mai era îndreptățit să primească sporul de vechime sau alte sporuri.
Întrucât, însă, premiul anual solicitat de reclamant nu reprezintă un "spor" în sensul prevederilor legale menționate, tribunalul a apreciat că aceasta îi poate fi acordat, dar numai până la data de 31.12.2007.
Aceasta întrucât prin art. 3 alin. 5 din OG nr. 10/2008 s-a prevăzut în mod expres că, începând cu 1 ianuarie 2008, "persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive, recurentul arată că pretențiile sale trebuiau admise în întregime pentru toată perioada menționată în acțiune, întrucât prin alte hotărâri pronunțate s-a dat câștig de cauză în întregime unor persoane aflate într-o situație identică cu a sa, în acest sens fiind pronunțată sentința civilă nr.479 din 15 aprilie 2009 de către Tribunalul Botoșani.
Recursul nu a fost motivat în drept.
În dovedirea pretențiilor sale, recurentul a depus în copie sentința civilă mai sus-menționată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat.
În primul rând, în mod corect prin hotărârea recurată s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile aferente anilor 2004 și 2005 și s-au respins ca prescrise aceste pretenții.
Acțiunea reclamantului recurent este incontestabil una cu caracter patrimonial.
Ca atare, în cazul său sunt pe deplin aplicabile prevederile Decretului nr.168/1958, mai precis cele ale art.1, art.3 și art.7 din interpretarea cărora rezultă că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii sale.
Aceasta înseamnă că pretențiile anterioare unui termen de 3 ani de la data introducerii acțiunii, adică cele aferente anilor 2004 - 2005 sunt prescrise extinctiv, cum just le-a socotit și prima instanță.
Cât privește plata premiului anual pentru perioada 01.01.2008 - 19.06.2008, Curtea apreciază că o astfel de pretenție a reclamantului recurent este lipsită de temei legal, întrucât din dispozițiile art.3 alin.5 din OG nr.10/2008 rezultă că "persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Pe de altă parte, Curtea reține că pronunțarea unor soluții diferite în spețe similare nu prezintă relevanță în cauză, întrucât jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1072 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Tehnodact.
2 ex 30.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
