Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1561/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - drepturi salariale justiție -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr.1561

Ședința publică din data de 08 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Dicu Aurel

JUDECĂTOR 2: Maierean Ana

JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia

Grefier C -

Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, județul S, împotriva sentinței civile nr.1017 din data de 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru reclamantul recurent și consilier juridic, pentru pârâții intimați Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, lipsă fiind reprezentantul pârâtului și chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri:

Avocat, pentru recurent, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, considerând că în mod greșit prima instanță a reținut că funcția pe care o deține reclamantul, respectiv cea de șofer, nu se regăsește în categoriile de personal prevăzute la anexa 1 Legii nr.50/1996.

A mai arătat faptul că reclamantul beneficiază încă din luna martie de sporul în cauză, depunând în acest sens înscrisuri la dosar.

Consilier juridic, pentru pârâții intimați Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. În subsidiar, în cazul admiterii recursului formulat de reclamant, a solicitat instanței acordarea sporului solicitat doar până la data de 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare a legii unice de salarizare.

Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare cu privire la recursul formulat în cauză.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea adresată Curții de APEL SUCEAVA înregistrată sub nr.535/- din 17.10.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 precum și în continuare. A mai solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.

Motivând acțiunea, a arătat că are calitatea de șofer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, iar potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, în forma republicată în Monitorul Oficial nr.563 din 18 noiembrie 1999, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

La data stabilirii acestui drept legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Totodată a mai precizat că funcția de șofer este conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.

În drept, acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/2006, astfel cum au fost interpretate prin decizia XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamantul nu este îndreptățit la plata acestui spor întrucât el este salarizat potrivit nr.OG8/2007.

Totodată a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, acesta să fie obligat la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.

Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamantul nu este îndreptățit la plata acestui spor întrucât el este salarizat potrivit nr.OG8/2007, act normativ prin care au fost abrogate dispozițiile Legii nr.50/1996. A mai arătat că reclamantul face parte din categoria personalului conex și nu a personalului auxiliar de specialitate.

Legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentința civilă nr.80 din data de 10.02.2009, Curtea de APEL SUCEAVA având în vedere Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. II, pct.2 din nr.OUG75/2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

La Tribunalul Suceava dosarul a fost înregistrat sub nr- din 16.03.2009.

Prin sentința civilă nr.1017 din 05 mai 2009, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondate, acțiunea formulată de reclamant și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

Prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea, alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.

Cum în capitolul 3 din Anexa 1 la Legea nr.50/1996 sunt enumerate categoriile care alcătuiesc personalul auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, enumerare în care nu se regăsesc și conducătorii auto, instanța a constatat că pretențiile reclamantului nu sunt justificate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că greșit instanța de fond a reținut că nu se regăsește în categoria personalului auxiliar de specialitate prevăzută de anexa 1 Legii nr.50/1996, cât timp art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată prin Legea nr.17/2006, prevede că sunt conexe personalului auxiliar funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.

Mai mult, începând cu luna martie 2009 i se acordă sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică, fapt dovedit cu înscrisul depus la dosar.

A mai arătat că ceilalți conducători auto din raza Tribunalului Suceava au obținut aceste drepturi salariale prin hotărâri judecătorești.

Prin întâmpinări, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat respingerea recursului întrucât reclamantul, în calitatea sa de șofer, a intrat în categoria personalului auxiliar de specialitate începând cu data de 03 februarie 2007 conform Legii nr.17/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, dar de la aceeași dată, în baza dispozițiilor art.30 lit.a din OG nr.8/2007 au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996 care în art.47 prevedeau acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.

În consecință, cât timp, la data la care reclamantul a dobândit calitatea de personal conex exista o altă lege de salarizare, care nu prevedea posibilitatea acordării sporului menționat, nu este îndreptățit la plata acestuia.

Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este întemeiat, din următoarele motive:

Potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr.17/2006, "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".

Așadar, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.17/2006, reclamantul face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din sistemul justiției.

Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.

Prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 a fost abrogat expres.

Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe și cum potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, cu modificările ulterioare, reclamantul face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, acțiunea acestuia este întemeiată.

Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 este respinsă de pârâți, care susțin că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat. Chiar dacă decizia dată în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, pârâții invocă abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data de 1 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr.8/2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invocă a fi operat abrogarea.

Pe de altă parte, reține Curtea că art. 73 alin. 3 lit. l din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.

Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).

De asemenea, reține Curtea că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normativ, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.

Or prin art. 30 din OG nr. 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică, iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum mai sus s-a arătat.

În consecință, decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind ulterioară apariției OG nr.8/2007 dar și Legii nr.17/2006 care include reclamantul în categoria personalului auxiliar de specialitate, în mod evident cele statuate de instanța supremă privitor la drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate sunt valabile și pentru reclamant.

Că acesta este îndreptățit la plata sporului solicitat, rezultă și din faptul că începând cu data de 01 martie 2009 beneficiază de sporul de 50% aspect ce rezultă din decizia nr.18/4.03.2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, decizie dată în temeiul dispozițiilor Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea și OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. Acest fapt infirmă susținerile pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, conform cărora, după intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 (care nu prevede sporul de 50%) reclamantul nu este îndreptățit la plata acestui spor.

Pentru acoperirea integrală a prejudiciului se va dispune plata actualizată a sumelor datorate cu acest titlu în raport de indicele de inflație la data plății, dispozițiile art.161 alin.4 din Codul Muncii prevăzând expres că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la daune interese.

În temeiul art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava va fi obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.

Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că în condițiile în care sumele necesare plății despăgubirilor cuvenite reclamantului nu au fost înscrise în bugetul ordonatorului de credite, se impune aplicarea în cauză a art.60 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce în scopul menționat resursele bugetare necesare, răspunzând astfel proiectului de rectificare a bugetului ce va fi promovat de ordonatorul principal de credite.

Față de cele reținute, Curtea, constatând că recursul este întemeiat, îl va admite, în temeiul dispozițiilor art.312 alin1-3 Cod procedură civilă și modificând în parte sentința atacată va obliga pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să-i plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 01 februarie 2007 și până la data când se mențin condițiile de acordare a acestui spor și anume 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare a legii unice de salarizare nr.330/2009, actualizat în funcție de indicele de inflație la data plății.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava va efectua mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului iar Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale menționate urmare a admiterii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1017 din data de 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința sus-menționată, în sensul că:

Admite în parte cererea.

Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art.47 din Legea nr.50/1996 începând cu 1.02.2007 și până la 12.11.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.

Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Obligă chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale mai sus-menționate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2009.

Președinte Judecători Grefier

Pentru jud.

plecat la altă instanță

Red.

Thred.

2 ex.08.01.2010

Jud.fond

Președinte:Dicu Aurel
Judecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1561/2009. Curtea de Apel Suceava