Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 159/R-CM

Ședința publică din 03 Februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu

JUDECĂTOR 3: Laura G--

Judecător -

Grefier

S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, și de intervenienții, împotriva sentinței civile nr.1301/CM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți, în baza împuternicii avocațiale nr.1104/2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsind intimata-pârâtă

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.

Avocat pentru recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți, depune la dosar borderou cu acte.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul ca pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din omologând raportul de expertiză depus inițial de expertul. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

După dezbateri, s-a prezentat avocat pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Societate civilă de avocați- Baroul Argeș, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față,

Constată că, la data de 6.11.2007, reclamanții, G și au chemat în judecată pe pârâta A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2004 - 2007, pentru cei care mai sunt salariații pârâtei, respectiv, iar pentru reclamanta drepturile salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004 și 2005, precum și la plata celui de-al treisprezecelea salariu corespunzător anului 2005, pentru reclamantele și drepturile salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2004-iulie 2007, iar pentru reclamantul G drepturile salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada 2004-iulie 2006.

Aceștia solicită plata tuturor acestor drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.

La data de 9.01.2008 pârâta depune întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, arătând că upă intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.168 alin.2.

Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003 iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea", după negocierile purtate anual, textul art.168 din fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.

Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.(1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

S-a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din muncii, considerându-se că, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".

Promovarea prezentei acțiuni la momentul de față este nejustificată, prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.

La data de 9.01.2008 s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către numiții, și, prin care aceștia solicită, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite potrivit art.168 din CCM, pe anii 2005-2007 în ceea ce-i privește pe primii trei intervenienți, până în august 2005 pentru intervenientul și până în ianuarie 2007 pentru, actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

Motivarea cererii de intervenție în interes propriu a fost, în esență, aceeași cu motivarea acțiunii principale.

Cererea de intervenție în interes propriu a fost pusă în discuția părților și admisă în principiu la data de 13.02.2008.

La data de 26 martie 2003, tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare, reținându-se că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.

Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.

Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.

În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1301/CM din 17 noiembrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din, omologând completarea raportului de expertiză, întocmit de către expert, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cel de-al treisprezecelea salariu corespunzător anului 2005 în funcție de perioada efectiv lucrată, cât și să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 720 de lei.

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de, și și a fost obligată pârâta să plătească acestora drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din, omologând completarea raportului de expertiză, întocmit de către expert, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cât și cheltuieli de judecată în cuantum de 450 de lei.

S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că eclamanții și intervenienții sunt sau au fost salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.

Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește in cuprinsul art.168 alin.1 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "

La alin.2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2005 - 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.

Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.

Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.

La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.

Tribunalul a apreciat că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.

Pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, G, și intervenienții,.

Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a admis acțiunea reclamanților însă a fost indusă în eroare de pârâtă cu privire la salariul în raport de care trebuie să se calculeze contravaloarea primelor de Paște și S-a stabilit ca plata să facă în raport de adresele nr.830 și nr.831/2008 din care se vor face deducerile corespunzătoare prevederilor Codului fiscal, sens în care a fost omologată expertiza efectuată cu salariul de bază mediu din aceste adrese.

Nu s-a avut în vedere că salariile medii de bază din aceste adrese reprezintă valoarea netă și nu brută aflându-se în situația deducerii de două ori.

Nu s-a avut în vedere de instanța de fond că valorile salariilor de bază medii din adresele nr.830 și 831/2008 sunt apropiate valorii salariului mediu net rezultat din aplicarea cotelor de 9,5%, 5,5%, 0,5% și 16% impozitul pe venit la salariul mediu brut pe este cel transmis prin adresele din anii 2005-2008 pe care le vor depune.

Din compararea salariului mediu net după reducerea cotelor din salariul mediu brut și salariul de bază mediu din adresa nr.831/2008 se poate constata că salariile medii pe transmise prin această adresă sunt salarii nete la care nu se pot aplica a doua oară cotele de contribuții către stat și impozitul pe venit.

Față de motivul arătat se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul solicitat.

Recursul declarat de reclamanți este nefondat.

Reclamanții au solicitat prin acțiunea care formează obiectul dosarului de față obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paște și C pentru perioada 2004-2007.

În mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata către aceștia a drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art.168 alin.1 din

Din cuprinsul acestui text rezultă că suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C va fi "în cuantum de un salariu de bază mediu" pe

Atâta vreme cât părțile au stabilit în contractul colectiv de muncă componența drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea pentru aceste drepturi.

Ceea ce interesează în speță este de fapt cuantumul salariului de bază mediu care este menționat și în adresele nr.830/2008 și nr.831/2008.

Din moment ce părțile au convenit în acest cuantum al drepturilor salariale suplimentare, instanța de fond nu putea proceda la o modificare și la stabilirea altor sume decât acelea convenite de părți.

Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare ale a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168, așa cum a fost stabilit la un salariu de bază mediu pe

Cum acest salariu rezultă din adresele sus arătate, în mod corect instanța de fond a avut în vedere aceste adrese raportându-se la salariul mediu de bază din care a scăzut sumele reprezentând contribuții la asigurări sociale și impozitul și a omologat completarea raportului de expertiză întocmit de expert.

Sentința astfel pronunțată fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamanți împotriva acesteia este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, și de intervenienții, împotriva sentinței civile nr.1301/CM din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.02.2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

, Gh.,

Grefier,

Red./6.02.2009

GM/2 ex.

Jud.fond:

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe Sorescu, Laura

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Pitesti