Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1620/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1620/
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții Consiliul local S și Primarul municipiului S, împotriva sentinței civile nr.1503 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar intimatul Inspectoratul Școlar Județean Mad epus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1503din 9 septembrie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului municipiului S; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar de Industrie Ușoară S, Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului S, Consiliul local al municipiului S, și drept consecință:
-a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant și intervenient a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 01.07.2007.
- a dispus ca despăgubirile mai sus menționate să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadre didactice în învățământul preuniversitar, având grad didactic I, iar prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs Consiliul local S și Primarul municipiului
În drept recurenții au invocat prev. art.304 pct.9 și art.312 (1), (3) pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a relevat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, întrucât instanța de fond a apreciat greșit faptul că, actul normativ în baza căruia și-au formulat pretențiile reclamanții, respectiv Legea nr.220/2007, nu retroactivează contrar disp.art.15 alin.2 din Constituție. În acest sens se relevă că legea sus citată pentru aprobarea OG nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acordat în anul 2007 personalului didactic din învățământ, este un act normativ în conținutul căruia nu a fost indicată data intrării în vigoare a acesteia. Raportat la data publicării legii în a României din 17 iulie 2007, având în vedere disp.art.78 din Constituția României, data intrării în vigoare a legii este 21 iulie 2007 și nicidecum 1 ianuarie 2007.
În altă ordine de idei, s-a arătat că finanțarea învățământului preuniversitar de stat se realizează din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, de la bugetul de stat precum și din alte surse, fonduri care includ și cheltuielile de personal. Ca atare, în opinia recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor este entitatea care coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar, astfel în cât consiliul local precum și primarul nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Recursul dedus judecății este nefondat pentru considerentele ce succed:
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive instanța de fond a soluționat această excepție reținând în mod întemeiat că pârâtul Consiliul local are calitate procesual pasivă întrucât potrivit art.15 alin.1 și art.16 din OUG 45/2003, art.XIII alin.1 din OUG 32/2001, art.18 din HG 538/2001 și art.167 alin.3 din Legea 84/1995, acest pârât asigură și aprobă la bugetul local sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul localității are calitate procesual pasivă întrucât acesta are funcția de ordonator principal de credite potrivit disp.art.68 alin.1 lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și 4 din legea nr.500/2003.
Având în vedere cele de mai sus, criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate, calitatea de "intermediar" a primăriei (a primarului) este o simplă afirmație contrazisă de dispozițiile legale.
Pe fondul cauzei instanța de recurs reține următoarele:
În ceea ce privește majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007, se constată, de asemenea, că prima instanță a dispus în mod corect acordarea acestora, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâtul-recurent, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
Critica privitoare la conținutul echivoc al conținutului sentinței nu poate fi primită întrucât pârâților le-a fost stabilită în mod clar și cert obligația solidară de plată a diferențelor de drepturi salariale. Obligația "de diligență" nu a fost statuată prin prezenta hotărâre, pârâții urmând a executa dispozitivul hotărârii cu respectarea prevederilor Legii 500/2002.
Față de cele ce preced, recursul declarat de pârâți este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul local și Primarul municipiului S, cu sediul în S, P-ța - nr.7, județul M, împotriva sentinței civile nr.1503 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.12.2008.
Jud.fond:-
Asit.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
