Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1619/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1619/
Ședința publică din 28 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.1416 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta pârâtilor-intimați Consiliul local Tg-M și Primăria municipiului Tg-M, consilier juridic, lipsă fiind pârâții-recurenți, pârâții-intimați Liceul de Artă Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M și reclamantaintimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar intimatul Inspectoratul Școlar Județean Mad epus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate în cauză.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1416 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș; a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive aPrimăriei Municipiului Tg.M, a Primarului Municipiului Tg.M, a Consiliului Local al Municipiului Tg.M, a Inspectoratului Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civilă formulată dereclamanta,în contradictoriu cu pârâții Liceul de Artă Tg.M, Primăria Municipiului Tg.M, Primarul Municipiului Tg.M, Consiliul Local al Municipiului Tg.M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de 30.06.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamanților; despăgubirile astfel acordare au fost actualizate în funcție de rata inflației calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâtul Liceul de Artă Tg.M, să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile salariale mai sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâții au omis să aplice adaosul salarial special prev.de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, încălcând prev.art.154-155, art.161-164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art.269 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul a arătat că nu există raporturi juridice cu reclamanții, nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții, în cauză fiind incidente disp.art.167 din Legea nr.84/1995.
Pe fondul litigiului s-a arătat că reclamanții au primit o plată dublă, că practic aceste tranșe de vechime de 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ nu au un coeficient de ierarhizare diferit la care se aplică 1/25, ci se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară.
În drept, s-au invocat prev.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și DGFP M, în numele MEF solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului economiei și Finanțelor iar în subsidiar respingerea ca nefondată a acțiunii.
În considerentele recursului și în dezvoltarea motivului de nelegalitate prev. de art.304 pct.9, art.3041Cod pr.civilă s-a arătat că cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă întrucât între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă.
În altă ordine de idei se arată că potrivit disp.art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995, finanțarea instituțiilor de învățământ se face de la bugetele locale iar sumele defalcate de la bugetul statului nu au în vedere și cheltuielile de personal, respectiv cheltuielile de salarizare.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor mai arătat că toate creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită prin sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă. În acest sens ordonatorii de credite principali au obligația de a vira credite bugetare în condițiile legii ordonatorilor din subordine pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii. Astfel fiind, obligația directă de plată nu poate subzista în sarcina pârâtului recurent.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că începând cu luna iunie 1998 coeficienții de multiplicare (ierarhizare) au fost stabiliți în amănunt fiind prevăzute prin lege grilele aferente tranșelor de vechime. În perioada în litigiu aceste grile au fost cuprinse în OUG 8/2000. În opinia recurentului anexele la actele normative nu pot fi interpretate de cât sistematic ca parte integrantă a actului normativ și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate în corpul legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev.de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă instanța constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a, aceasta va fi respinsă ținând seama de următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995 (18), finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, 18). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
Ministerul Educației, Cercetării și T este semnatar a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil așadar de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
În altă ordine de idei potrivit art.4 lit.d și s din HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și T are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului(incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare, necesare realizării procesului de învățământ și educație.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a MEF se rețin următoarele:
Potrivit art.16 din HG 2192/2004 "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii și nu din raportul de muncă. Potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea cheltuielilor de personal se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Textul citat de recurentă în motivele de recurs și în susținerea excepției este incomplet, respectiv, nu cuprinde și precizarea indicată mai sus.
Potrivit aceluiași art.167 din legea 84/1995 finanțarea unităților de învățământ cuprinde atât finanțarea de bază cât și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, potrivit alin.5 cuprinde și cheltuielile de personal.
Din cuprinsul art.167 nu rezultă așa cum recurentul a invocat împrejurarea că de la bugetul de stat sunt finanțate numai categoriile de cheltuieli enumerate de art.17 lit.a - Ca atare, legiuitorul nu a distins în mod expres cu privire la acest aspect astfel că susținerile recurentului nu sunt întemeiate iar excepția lipsei calității procesual pasive nu este fondată.
Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât.
De asemenea va fi menținută calitatea procesuală pasivă a Primarului și Consiliului local al mun.Reghin, reținând sub acest aspect incidența prev.art.15 din OUG nr.45/2003, art.XIII alin.1 din OUG nr.32/2001, art.18 din HG nr.538/2001, art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, art.68 alin.1 lit.f din Legea nr.216/ 2001 și art.20 alin.1 și 4 din Legea nr.500/2003.
Pe fondul cauzei susținerile recurenților sunt de asemenea neîntemeiate:
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Susținerile recurentului potrivit cărora anexele la actele normative nu pot fi interpretate decât sistematic ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii nu pot fi primite întrucât, așa cum s-a arătat anterior, reglementarea în amănunt a modalității de salarizare a personalului didactic prin anexele la actele normative nu poate fi de natură a înlătura un drept conferit de legea de bază, drept calificat ca fiind un adaos salarial special.
Întrucât pârâții nu au recunoscut pretențiile reclamanților, și sunt în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, în mod corect au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele de preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod pr.civilă, urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate, nefiind incident vreun motiv de nelegalitate prev.de art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.1416 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
09.12.2008
Jd.fd.
Asist.jud.C-tin -,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
