Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1631/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1631/R-CM
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ SI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr.524 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă V și intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei-reclamante.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligată pârâta să îi plătească suma de 74 lei lunar pentru perioada 1 martie 2006 - 1 septembrie 2007 cu titlu de drepturi speciale bănești pentru refacerea capacității de muncă, negociate prin actul adițional la contractul colectiv de muncă, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă, în funcție de perioada lucrată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că până în septembrie 2007, când a fost pensionată, a fost salariată în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V și că potrivit art.41 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate V pentru perioada 2006 - 2007, s-a stabilit acordarea către salariații direcției a unor drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei lunar. Pârâta a refuzat să îi achite aceste drepturi de natură salarială la data la care s-a pensionat și refuză și în prezent.
A mai susținut reclamanta că prin sentința civilă nr.244/2008 Tribunalul Vâlceaa obligat-o pe pârâtă să plătească fiecărui salariat suma de 74 lei/lunar pentru perioada 2006-decembrie 2007, cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că părțile semnatare au hotărât și au încheiat actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă la data de 27.06.2007, acesta producându-și efectele de la data încheierii. De asemenea, arată că s-a aflat în imposibilitatea de a plăti aceste drepturi, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Județean V și a fondurilor alocate cu această destinație.
Prin sentința civilă nr.524/12.05.2009 a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 74 lei lunar, reprezentând drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, pentru perioada 01.03. 2006 - 01.09 2007, sumă actualizată în raport de indicele de inflație la data efectuării plății, având în vedere data scadenței fiecărei sume.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin hotărârea nr.3/26.06.2007 a Colegiului director al V s-a aprobat acordarea unor drepturi speciale salariaților din cadrul direcției pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum de 74 lei lunar și s-a împuternicit Comisia paritară sindicat - administrație să semneze actul adițional, aprobat de Colegiul director în data de 26.06.2006, care să includă în contractul colectiv de muncă, drepturile prevăzute mai sus. Din actul adițional la Contractul colectiv de muncă semnat de ambele părți și înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială V rezultă că, la art.41 alin.1 pct.4, administrația s-a obligat să asigure protecția personalului - funcționari publici și personal contractual - în sensul plății către fiecare salariat a sumei de 74 lei lunar în vederea refacerii capacității de muncă.
A reținut tribunalul că prevederile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii pentru părți, cu atât mai mult cu cât acestea sunt rezultatul negocierilor dintre părți, devenind legea acestora, care trebuie respectată ca atare și că potrivit art.244 din Codul muncii și art.31 alin.1 din Legea nr.130/1996 clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul acestuia ori de câte ori părțile convin. Contractul colectiv de muncă din care face parte actul adițional înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială V sub nr.4755 din 28 iunie 2007, devenit legea părților care trebuie respectată.
A mai reținut instanța că la data de 17 august 2007 s-a întocmit raportul de specialitate al Direcției Economice din cadrul Consiliului Județean V, în cuprinsul căruia se arată că urmează a fi repartizată o sumă provenită din impozitul pe venit către mai multe sectoare, printre care figurează și asigurarea fondului în vederea acordării drepturilor conform contractului colectiv de muncă pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Instanța a reținut că a fost îndeplinită condiția prevăzută în actul adițional - aceea de a se stabili fondurile alocate prin Hotărârea Consiliului Județean V, fiind îndeplinite și condițiile art.969 Cod civil.
Pe cale de consecință, a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
În termen legal pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța a acordat aceste drepturi bănești pentru întreaga perioadă a anului 2006, cu toate că ele trebuiau date începând cu 27.06.2007, când a fost încheiat actul adițional la contractul colectiv de muncă.
2. Tribunalul a interpretat greșit hotărârea nr.141/31.08.2007 emisă de Consiliul Județean V, prin care s-a aprobat într-adevăr rectificarea bugetului V, dar nu s-a hotărât acordarea drepturilor ce fac obiectul prezentei acțiuni. Nu s-a precizat practic destinația fondurilor alocate prin această hotărâre.
Nefiind îndeplinite condițiile de acordare stabilite prin actul adițional (adică aplicarea art.41 alin.4 numai după aprobarea prin hotărâre a Consiliului Județean V și în limita fondurilor alocate cu această destinație), V s-a aflat în imposibilitate de a acorda salariaților aceste drepturi.
3. Suma de 74 lei lunar stabilită pentru refacerea capacității de muncă reprezintă un venit impozabil, fiind un drept de natură salarială, aspect confirmat și prin adresa nr.2926/17.08.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Aceste drepturi se încadrează în clasificația economică la articolul "cheltuieli salariale în bani", aliniatul "alte drepturi salariale în bani", neputând fi încadrate la titlul 20 "bunuri și servicii".
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Prin art.41 alin.4 din actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul V pentru perioada 2006 - 2007 s-a prevăzut că pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului, funcționarii publici și personalul contractual beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei pe lună, sumă ce va fi suportată de bugetul instituției, titlul 20 (bunuri și servicii).
Acest act adițional (filele 11-13 dosar fond) a fost încheiat, într-adevăr, la data de 27.06.2007, însă el reprezintă act adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul V pentru perioada 2006 - 2007.
Ca atare, actul adițional, făcând parte din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul V, rezultă că se aplică pentru aceeași perioadă pentru care a fost încheiat și contractul colectiv de muncă, respectiv 2006 - 2007.
Rezultă așadar că în mod corect instanța de fond a acordat reclamantei respectivele drepturi pentru perioada solicitată în acțiune, 01.03.2006 - 01.09.2007.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Dreptul reglementat de art.41 alin.4 din actul adițional există din punct de vedere al naturii și cuantumului, independent de aprobarea ulterioară prin hotărâre a consiliului județean și de alocarea fondurilor necesare.
Dispoziția cuprinsă în contractul colectiv de muncă este imperativă și trebuie aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a fundamenta bugetul cu sumele necesare plății respectivelor drepturi bănești.
Din perspectiva mecanismului alcătuirii bugetului local și a priorității stabilite de art.156 Codul muncii pentru drepturile salariale, care trebuie plătite înaintea oricăror obligații bănești, Curtea apreciază că aspectele de ordin administrativ ori financiar și erorile sau disfuncționalitățile în alocarea fondurilor necesare, nu pot afecta existența sau cuantumul drepturilor salariale prevăzute imperativ cu putere de lege prin actul adițional la contractul colectiv de muncă, sens în care trebuie avute în vedere dispozițiile art.236 alin.4, art.238 alin.3 și art.38 Codul muncii.
Pe de altă parte, Curtea constată că prin hotărârea nr.141/31.08.2007 a Consiliului Județean V (filele 35-37 dosar fond) s-a rectificat bugetul județului și al unor instituții publice finanțate parțial din bugetul propriu al județului pe anul 2007.
Art.4 din această hotărâre a prevăzut că se rectifică bugetul propriu al județului V și lista obiectivelor de investiții ale Consiliului Județean V, pe anul 2007, potrivit anexelor nr.1, 1.1 - 1.21, 2, 2.
În anexa nr.1.18 (filele 38-39) s-au prevăzut sume rectificative ale bugetului direcției generale de asistență și protecția copilului și pentru titlul 20 - bunuri și servicii.
Curtea apreciază că era obligația recurentei de a face dovada că suma înscrisă în această anexă la titlul 20 are alte destinații și că ea nu cuprinde și sume destinate refacerii capacității de muncă a salariaților
Nu în ultimul rând, Curtea reține că prin protocolul încheiat la data de 24.07.2008 (filele 93-94) între Consiliul Județean V și V s-a prevăzut plata drepturilor bănești pentru refacerea capacității de muncă, respectiv 74 lei pe lună pentru fiecare salariat, conform sentinței civile nr.153/25.03.2008, iar printr-un protocol similar încheiat la 01.08.2008 (filele 91-92) s-a dispus plata acelorași drepturi în baza altei sentințe - nr.244/17.03.2008. Prin hotărârea din 22.08.2008 (fila 51) Colegiul director al Vah otărât acordarea sumei de 74 lei lunar pentru toți salariații instituției, personal contractual și funcționari publici, indiferent că sunt sau nu nominalizați în sentințele civile nr.153 și nr.244.
Rezultă deci că pentru ceilalți salariați ai instituției recurente s-a dispus plata drepturilor bănești aferente refacerii capacității de muncă.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
În primul rând, Curtea apreciază că este nefondată susținerea recurentei în sensul că drepturile ce fac obiectul prezentului litigiu se încadrează în clasificația economică la articolul "cheltuieli salariale în bani", aliniatul "alte drepturi salariale în bani", neputând fi încadrate la titlul 20 "bunuri și servicii". Aceasta deoarece chiar în actul adițional la art.41 alin.4 se prevede că suma de 74 lei lunar pentru fiecare salariat "va fi suportată din bugetul instituției, titlul 20 (bunuri și servicii)".
În altă ordine de idei, drepturile cuprinse în art.41 alin.4 din actul adițional au fost prevăzute pentru menținerea sănătății și securității în muncă și pentru asigurarea protecției personalului și Curtea apreciază că ele se regăsesc în cazurile de excepție în care anumite sume nu sunt incluse în veniturile salariale în sensul avut în vedere de Codul fiscal cu privire la impozitare.
Astfel, potrivit art.55 alin.4 lit.e din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal), nu sunt impozabile contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare.
Drepturile bănești ce fac obiectul prezentului litigiu se regăsesc în această enumerare la "alte drepturi de protecție a muncii", întrucât sunt strâns legate de securitatea și sănătatea în muncă, acordându-se numai celor care prestează efectiv muncă și nu se află în concedii de maternitate, de studii, medicale etc.
Față de toate aceste considerente, Curtea reține că nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, situație față de care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.524 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Râmnicu V,-, -.1,.B,.15, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./11.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
