Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1643/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1643
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D, împotriva sentinței civile nr.4931/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Școala, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 4931/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins actiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D impotriva pârâților pârâți Școala, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții, membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte.
Pe exceptiile invocate de pârâta Primăria Municipiului Școala si puse in discutia părtilor, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâților CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, instanta le- admis având în vedere că între reclamanți și aceste instituții nu există niciun raport de muncă din care să decurgă obligația acestor pârâți de plată a unor drepturi bănești ca rezultat al activității desfășurate de reclamanți în cadrul unitătii scolare.
Pe fondul cauzei, instanța reținut că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 al 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Legea nr. 142/1998 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr. 14/18.02.2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozitiile art. 1 al 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primăriei consideră că în mod greșit instanța invocată de acesta cu motivarea că între aceste instituții și membrii de sindicat ale căror interese le reprezintă nu există nici un raport de muncă.
Or, acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu Consiliul Local și primarul, întrucât potrivit art. XIII din OUG 32/2002, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens sunt și dispoz. art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale; 2 componente - finanțare de bază și finanțarea complementară, iar în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuieli de personal.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primăriei consideră că în mod greșit instanța a admis excepția invocată de acești pârâți cu motivarea că, între aceste instituții și membrii de sindicat ale căror interese le reprezintă recurenta nu există raporturi de muncă.
Acțiunea promovată a fost formulată în contradictoriu cu Consiliul Local și primarul, întrucât în baza art. XIII din OUG 32/2001 aprobată prin Legea 374/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea cu anumite excepții între care nu se regăsește salarizarea personalului din unitate.
În același sens, sunt și dispozițiile art.167 al.1-5 din Legea Învățământului nr.84/1995 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin legea 354/2004 potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde 2 componente: finanțarea de bază și finanțarea complementară, iar în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
În plus, art.36 al.4 lit.a din legea 215/2001 privind Administrația publică locală prevede; în exercitarea atribuțiilor prev. la al.2 lit.b, Consiliul Local: a, aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a primarului arată că, potrivit art.63 al.4 lit.a rap. la art.63 al.1 lit.c din legea 215/2001și art.20 al.1 din Legea 500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Este adevărat că între membrii de sindicat și autoritățile administrației publice nu există raporturi de muncă.
Însă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând valoarea tichetelor de masă pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii și până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizate cu indicele de inflației la data plății efective.
Pentru aceasta consideră că se impune menținerea în cauză a Consiliului Local și a primarului.
Pe fondul cauzei, apreciază că Tribunalul a respins greșit acțiunea, pentru următoarele considerente:
Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă la art.1 prevede că: salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar cât și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheiere de, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană sub formă de tichete de masă suportată integral de angajator.
Tichetele de masă sunt prevăzute în la nivel național pe anii 2005-2006(art.41 al.2) și 2007-2010 ( art.42 al.2) fapt ce a fost ignorat de instanța de fond.
Este deci evident că din moment ce acordarea tichetelor de masă a fost negociată prin CCM, salariații trebuiau să beneficieze de ele, dreptul lor fiind garantat de Constituția României.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Intimații-reclamanți fiind membrii ai D au calitate de salariați ai unității școlare-pârâte.
Cu privire la fondul cauzei, corect s-a reținut că Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie instituind cadrul general pentru toarte activitățile din ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot benefica de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind condiția existenței unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Astfel, în baza art.1 al.2 din legea 142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În perioada 2005-2008, pentru care s-au solicitat tichetele de masă în acțiunea dedusă judecății prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu pot fi aprobate sume pentru acordarea tichetelor de masă, nefiind prevăzute în buget sume cu destinația respectivă.
Este de necontestat că în baza art.41 al.2 din Constituție este garantat dreptul la protecție socială, în același sens fiind și dispozițiile art.6 al.1 C-. dar acordarea tichetelor de masă nu este prevăzută în mod expres printre măsurile obligatorii garantate de protecția specială a salariaților.
Față de cele arătate, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată și deci nefondate criticile invocate în recurs, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D, împotriva sentinței civile nr.4931/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Școala, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/11.05.2009
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
