Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 165
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
Judecător: - -
Grefier:
************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de, în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.940 din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care. Nemaifiind alte cereri de formulat și cum s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare. CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 940/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar - s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 27.11.2003- 21.08.2004și, în consecință, s-a respins acțiunea vizând această perioadă ca prescrisă; s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este nefondată, urmând fi respinsă, întrucât potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal ca atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege a rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare ".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor Publice pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada invocată de către pârâtul Ministerul Justiției instanța a admis-o motivat de prevederile decretului 167/1958, conform cărora drepturile salariale se pot solicita în termen de 3 ani de la data când acestea trebuiau acordate. Față de acestea și de data introducerii acțiunii dreptul subiectiv, pentru perioada invocată de pârâtul Ministerul Justiției excepția invocată a fost admisă.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor judecătorești din județul N, având calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal contractual.
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă " ( 1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori ".
Având în vedere textul de lege invocat, s- apreciat, pe de- parte că, acordarea tichetelor de masă nu constituie obligație angajatorului, ci este doar facultativă, putându-se realiza numai către persoanele care sunt angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, ceea ce face imposibilă plata unor astfel de alocații individuale de hrană către reclamanții ce îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, au formulat recurs reclamanții, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. -.
Criticând soluția primei instanțe, recurenții reclamanți au care au arătat că, în calitatea lor de salariați ai Tribunalului Neamț - instituție bugetară, erau și sunt îndreptățiți la acordarea alocațiilor individuale de hrană (tichete de masă), a tichetelor cadou și a celor de creșă ca o măsură de protecție a securității muncii și de protecție socială; acest drept nu poate fi înlăturat doar ca urmare a lipsei obligativității de acordare căci s-ar nesocoti caracterul și natura lui; mai mult, apărările pârâților privind imposibilitatea acordării tichetelor în lipsa unei prevederi bugetare, nu trebuia reținută din moment ce acordarea tichetelor nu poate fi condiționată de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual în condițiile în care atât timp cât pârâtele angajatoare aveau obligația, la conturarea bugetului, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop.
A aprecia astfel, ar însemna să se recunoască o restrângere a dreptului la protecția socială a recurenților, restrângere care nu este justificată și susținută de nici un motiv real.
Intimatul pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare ( fl. 29 ) solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât pe anii 2003-2006 legile bugetului de stat nu au aprobat instituțiilor publice sume cu această destinație.
La termenul din 7.04.2008 recurenții au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art.1 din Legea 142/1998.
Soluționarea recursului a fost suspendată în perioada 12.05.2008 - 3.02.2009 în temeiul art. 29 al.5 din Legea 47/1992. Prin Decizia nr. 1310/2.12.2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată ( fl. 258-260 ).
Cauza a fost repusă pe rol, pentru termenul din 23.02.2009 părțile, legal citate, nemaiformulând alte cereri; cum prin cererea de la fl. 223 recurenții solicitaseră judecarea cauzei și în lipsa lor sau a mandatarului avocat, cauza a rămas în deliberare la termenul menționat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304/1, 312.pr.civ. prezenta instanță constată caracterul său nefondat pentru cele ce succed:
Conform art.1 din legea 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetuluide stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Textele legale de mai sus sunt elocvente prevăzândposibilitatea(facultatea) acordării tichetelor de masă, aceasta fiind în raport de un alt parametru, respectiv limita unor bugete.
În condițiileinexistenței unei obligații legale(aspect valabil și pentru tichetele cadou și tichetele de creșă - legea 193/2006), instanța nu poate obliga pârâții la acordarea acestor tichete.
Mai mult decât atât acordarea unor sume de bani în locul tichetelor neacordate ar însemna o "deturnare de fonduri", în condițiile în care, conform art.8 din legea 142/1998 sumele corespunzătoare tichetelor de masă sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar pentru salariat sunt scutite de plata impozitului pe venitul din salariu.
Dacă, în schimb, contravaloarea tichetelor se privește ca o despăgubire acordată în caz de discriminare situația este alta, dar neaplicabilă speței deduse judecății, întrucât nu există discriminare, reclamanții nefiind în situații identice sau analoage cu alte categorii sociale.
Deci, Art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu este încălcat.
Scopul acordării acestor tichete, așa cum rezultă din expunerea de motive care a însoțit legile 142/1998 și 193/2000, a fost acela de a stimula angajările, de a îmbunătăți condițiile de muncă și de ameliora regimul de salarizare.
Prin raportare la art.1 alin.2 din legea 142/1998 (un buget limitat, față de condițiile economice ale țării) se apreciază că prevederea privind acordarea acestor tichete a fost pentru stimularea angajărilor în sectoarele de activitate mai puțin atractive din punct de vedere al salarizării și condițiilor de muncă, ceea ce nu e cazul în speță.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și prin Decizia nr. 14/18.02.2008 - publicată în of. 853/18.12.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, statuând cu caracter obligatoriu conform art. 329 alin.3 teza a III-a pr.civ. că dispozițiileart. 1alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Față de cele expuse, se apreciază să recursul este nefondat, prima instanță făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale prevăzute de legea 142/1998, legea 193/2006 și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, urmând a fi respins.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN ELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefundat promovat de, în contradictoriu cu pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.940 din 16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - GREFIER
- - Red.sent.,
Red.dec./25.02.2009
Tehn.red.EG/5.03.3009/ex.2
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Sorina Romașcanu
