Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Năstase Pîrjol
JUDECĂTORI: Doru Octavian Năstase Pîrjol, Sorina Romașcanu
: - -
GREFIER:
***********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de SC SA - - împotriva sentinței civile nr.974 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurent lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul pe fond reprezentantului recurentei.
Reprezentantul recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
-deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.974 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și, împotriva pârâtei B, fiind obligată pârâta să plătească reclamanților drepturi salariale constând în suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C pentru anii 2005 și 2006 și Paștele anului 2007.
S-a dispus ca fiecăruia dintre reclamanții de mai sus să i se achite în total, suma brută de 8350 lei, care se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, și care reprezintă câte 1400 lei pentru C și Paști 2005, câte 1850 lei pentru Paști și C 2006 și Paști 2007.
A fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 1200 lei (câte 100 lei fiecărui reclamant) cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-, reclamanții, G, și, au chemat în judecata pârâta B solicitând obligarea prin hotărâre judecătorească a acesteia din urmă a drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și de C aferente ultimilor 3 ani, de la data introducerii acțiunii: 14.04.2005, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plătii efective. Motivând în fapt acțiunea au arătat că au fost angajații pârâtei până la începutul anului 2007 și în conformitate cu prevederile art. 168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007 ar fi trebuit să beneficieze de prime de Paști și C - suplimentări salariale ce nu le-au fost plătite suferind astfel un prejudiciu. Au solicitat plata sumelor respective în valoare actualizată - ținând seama de devalorizarea monedei naționale. Alăturat acțiunii și pentru dovedirea ei reclamanții au depus înscrisuri.
În drept acțiunea a fost motivată pe prev. art. 161 al. 4, 238 și 269 din Codul Muncii și art. 168 (1) din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anii 2004, 2005, 2006.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că în baza art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în 2003- suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat susținând că prin actul adițional încheiat la. /2003 - părțile semnatare ale au prevăzut că suplimentările de drepturi salariale (primele de Paști și de C) - vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anul 2004 - textul art. 168 al. 2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu prilejul negocierilor colective din anul 2005- în scopul exprimării intenției reale a părților - prevederile au fost modificate. Intenția a fost ca noua reglementare să prevadă fără echivoc faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale (cerute de reclamanți prin acțiune) nu a avut aplicabilitate doar pentru anul 2003 - ci a continuat să producă efecte și anii ce au urmat.
Astfel a fost prevăzut în mod expres că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin decizia nr. 5140/2007, Comisia Paritară a tras concluzia că intenția reală a părților semnatare ale a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prev. la art. 168 al. 1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajatului astfel că începând cu anul 2003, prin voința părților semnatare ale art. 168 al. 1 rămas fără obiect primele nu mai erau individualizate în mod distinct ci au fost incluse în salariul de bază iar în conformitate cu prev. art. 9 din Legea 130/1996 prev. produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Pârâta a mai susținut că promovarea acțiunii este prematură în raport de prevederile art. 168 din întrucât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea valorii concrete a modalității de acordare, a criteriilor și condițiilor pentru suplimentările salariale.
A mai fost invocată de către pârâtă și excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art. 283 al. 1 lit. e din Codul Muncii, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie neexecutarea obligațiilor prin contractul colectiv de muncă iar termenul în care se poate introduce acțiunea este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pentru reclamanți a fost depus calculul drepturilor pretinse în acțiunea principală și cea conexă.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
- Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în art. 168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de cu ocazia sărbătorilor de Paști și de iar la alin. 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările prev. la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii care au urmat pe unitate negociate și aplicate la nivel de societate în anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut doar alin. 1 al art. 168 iar al. 2 făcea referire tot la împrejurarea că aceste drepturi pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Ca urmare a acestor modificări ale al. 2 al art. 168 din în cursul anilor 2004- 2007 suplimentările salariale prev. de alin. 1 al art. 168 nu au mai fost acordate.
Coroborând disp. art. 168 din /2004 cu disp. art. 168 din la nivelul pentru anii următori se poate concluziona că părțile semnatare ale au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de art. 168 al. 1 din și pentru anii 2004 - 2007 aceste prime fiind incluse în salariul de bază ale fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere susținerile din întâmpinare formulate de pârâtă, instanța în conformitate cu prevederile art. 129 al. 5 din a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize contabile având între obiective și verificarea includerii primelor respective în salariul de bază ulterior anului 2003, dacă acestea au fost corect calculate și dacă reclamanților li se mai cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu.
Pârâta a refuzat achitarea onorariului de expert stabilită în sarcina sa, astfel că instanța a decăzut-o din această probă.
În ce privește decizia 5140/2007 a Comisiei Paritare invocată de pârâtă pentru a dovedi apărările sale și pentru a combate acțiunea instanța apreciază că nu pot fi avute în vedere concluziile ei întrucât ar însemna să se accepte retroactivitatea prevederilor acesteia ceea ce nu ar fi legal, întrucât pârâta nu și- respectat obligația de a achita suplimentările salariale potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM. Tribunalul a admis acțiunea principală astfel cum a fost precizate, aferent perioadei 2004-2006, în valoare actualizată pentru o justă despăgubire a reclamanților - având în vedere fenomenul inflației.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Aceasta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, invocând în susținerea recursului următoarele argumente:
În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la natura drepturilor solicitate de reclamanți.
Conform Codului muncii salariul cuprinde salariul de bază - partea principală a salariului, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri plătite în raport cu performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite.
Potrivit art. 161 alin.1 din Codul muncii salariul se plătește cel puțin odată pe lună.
Reclamanții au solicitat acordarea unor prime, invocând nerespectarea art. 168 din încheiat la nivel de unitate, norme care reglementează acordarea unor drepturi fără caracter periodic, care nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor din Codul muncii ori ale
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, respectiv 6 luni de la nașterea dreptului.
Pârâta a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile
Evoluția în timp a dispozițiilor referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Chiar dacă la prima citire și versiune din anul 2005 a art. 168 alin.2 din ar putea să indice dubii cu privire la sfera sa de aplicare temporară, citind comparativ această versiune cu cea anterioară, din 2003, din modificarea efectuată de părți în privința conținutul său rezultă, fără putință de tăgadă, că părțile au dorit să clarifice exprimarea, astfel încât acest alineat 2 să sublinieze acordul părților, cu privire la modificarea ce i-a fost adusă în privința acestor drepturi salariale suplimentare, la un anumit moment în timp și anume anul 2004.
Aceasta însemnă că, începând cu anul 2004, aceste drepturi au continuat să fie incluse în salariul de bază întrucât, nici actul juridic semnat în 2004, nici cel din anii următori nu conțin o mențiune în acest sens.
Voința părților semnatare a și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de reclamant, dovadă în acest sens stând concluzia comisiei paritare, potrivit căreia intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților.
Instanța de fond a ignorat faptul că, la fel ca orice contract și presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheiere. Prin aplicarea principiului libertății contractuale, reprezintă legea părților.
Interpretarea prin consens a clauzelor contractuale presupune, atunci când există anumite clauze neclare, că părțile urmează să stabilească înțelesul clauzelor respective.
chiar și la interpretarea contractului potrivit regulilor de drept comun, instanța de fond trebuia să dea eficiență regulii de interpretare potrivit căreia, atunci când există îndoială, contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță în favoarea pârâtei.
Modul de calcul al sumelor pretinse de reclamanți este eronat, deoarece s-au raportat la salariul mediu și nu la salariul de bază mediu, care este mult mai mic, astfel cum rezultă din adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de Direcția Corporative - Juridic din cadrul
Instanța de fond a obligat pârâta la plata unor sume de bani care nu se cuvin în totalitate reclamanților, în condițiile în care aceste sume sunt impozabile, iar valorile pretinse de reclamanți indică valori brute.
În drept, criticele pârâtei se circumscriu cazurilor de modificare prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea sentinței recurate, din prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Noțiunea de dreptsalarialprev. de art. 238 alin.1 lit. c din Codul muncii, se definește conform interpretării gramaticale prin raportare la noțiunea de salariu, adjectivulsalarialînsemnând în legătură cu salariul.
Salariul este definit tehnico-juridic în art. 155 din Codul muncii, care prevede că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri".
Din interpretarea sistematică art. 155 și a art. 161 al.1 din Codul muncii rezultă că noțiunea de salariu prev. de art. 161 al.1 Codul muncii se referă lasalariu de bazăși nu la noțiunea generică de salariu. În acest sens este și practica Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 74/2006, care face referire la premii care nu se plătesc lunar ci ocazional) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, această natură juridică dedrept salarial suplimentarprimelor acordate cu ocazia și Cului rezultă, fără echivoc, din însăși voința părților, care au prevăzut în art. 168 al.2 din că aceste prime sunt osuplimentare a drepturilor salariale.
Fiind vorba de undrept salarial(suplimentar) în sensul Codului muncii neacordat în cauză era aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 238 alin.1 lit. c Codul muncii, așa cum a reținut, în mod corect, și prima instanță.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că raționamentul pârâtei este greșit deoarece, premisa de la care pornește este falsă.
Este vorba de ideea că redactarea art. 168 alin.2 din în anul 2003 fost, oarecum, deficitară și interpretabilă.
Interpretarea presupune prin definiție, așa cum a arătat și recurenta, ca anumite clauze contractuale să fie neclare. În lipsa unui dubiu din punct de vedere semantic, nu se poate vorbi de interpretare,ci de modificarea clauzelor contractuale.
În opinia Curții, atât redactarea din anul 2003, cât și cea din 2005 estefoarte clarăși, în consecință,nesusceptibilă deinterpretareîntrucât se referă, fără echivoc, la faptul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază. Pentru anii următori acestea trebuiau evidențiate și plătite separat de salariul de bază.
Este firesc că în anul 2003 să se folosească timpul viitor al verbului ( a fi introdus) întrucât efectele juridice ale clauzei contractuale urmează să se producă, iar în anul 2005 să se folosească timpul trecut deoarece părțile contractante se refereau la o perioadă de timp consumată, recte anul 2003.
Nefiind în prezența unor clauze contractuale cu înțeles multiplu, rezultă că sensul dat de Comisia paritară art. 168 al.2 din este irelevant în ceea ce privește problema de fapt și de drept dedusă judecății întrucât, în anul 2007 nu s-a realizat o interpretare a contractului ( operațiune care ar fi fost posibilă oricând din punct de vedere legal), ci omodificare retroactivăa acestuia.
Pentru același considerent nu își găsea aplicabilitate în cauză nici principiul de dreptin dubio pro reo.
În ceea ce privește baza de calcul drepturilor salariale care fac obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că salariul de bază mediu nu fost stabilit în anii 2003, 2004, 2005 și 2006 pe bază de negociere cu, așa cum prevede art. 168 din, ci unilateral și retroactiv de către pârâtă în anul 2007, în contradicție cu adresele trimise anual structurilor teritoriale ale.
În lipsa unei astfel de înțelegeri, cuantumul salariului de bază mediu pentru anii precedenți s-ar fi putut stabili doar printr-o expertiză contabilă, or, pârâta a refuzat să plătească onorariul expertului deși, avea această obligație conform art. 287 Codul muncii.
În aceste condiții, prima instanță s-a raportat, în mod corect, la sumele solicitate de reclamanți prin acțiune.
Este eronată susținerea recurentului conform căreia, prima instanță ar fi stabilit că sumele de bani acordate reclamanților sunt neimpozabile. Nici din dispozitivul sentinței și nici din expozitivul acesteia nu se poate trage o asemenea concluzie. Dacă recurenta are nelămuriri sub aspectul impozitării acestor sume de bani, se poate adresa tribunalului cu o cerere de lămurire dispozitiv sau eventual cu o contestație la executare.
Hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta-pârâtă - împotriva sentinței civile nr.974 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Năstase Pîrjol, Sorina Romașcanu
pt.GREFIER, aflat în
, semnează
Grefier șef secție
red.sent./
red.dec.rec.
tehnored./23.03.2009/2 ex.
Președinte:Doru Octavian Năstase PîrjolJudecători:Doru Octavian Năstase Pîrjol, Sorina Romașcanu
