Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.171
Ședința publică de la 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
-- --
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul SC SA - GRUP, prin reprezentant legal și Asociații cu sediul în B, sector 1, B-dul - -- House, nr.4-8, împotriva sentinței civile nr.1811 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.1811/2008 a Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 473/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul - s-a dispus disjungerea cauzei în privința reclamantului și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
La Tribunalul Dâmbovița cauza a fost înregistrată sub nr-
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 9330 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și de C, pentru perioada decembrie 2004 - aprilie 2007.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este salariatul societății pârâte și că potrivit în afara salariului aceasta avea dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la câte o primă pe toată durata menționată în acțiune.
Aceste drepturi bănești nu i-au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
La solicitarea reclamantului au fost încuviințate probele cu înscrisuri și expertiză contabilă, având ca obiective calculul primelor de Paști și C pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație și dacă aceste prime au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert s-a concluzionat că sumele pretinse de reclamant nu au fost introduse în drepturile salariale acordate și că reclamantul este îndreptățit la diferențe în cuantum de 8173 lei actualizat pe perioada 2004 - 2008.
Deși legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis acțiunea, a obligat pârâtă să plătească reclamantului primele de Paști și de stabilite în sumă de 8173 lei reactualizate cu indicele de inflație până în luna septembrie 2008 și 401,70 lei reprezentând onorariu pentru expert.
Pe fond tribunalul a stabilit că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și
ulterior, în condițiile în care prevederile art.168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece suma pretinsă de reclamant a fost deja încasată ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Față de excepția de prematuritate invocată de recurentă se poate reține că atâta vreme cât aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că având în vedere disp. art. 283 Codul muncii stabilind în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece calculul sumei cuvenite reclamantului a fost făcut prin raport de expertiză care, așa cum este menționat la capitolul Concluzii a stabilit cuantumul primelor ținând seamă
de salariul de bază mediu brut și nu de salariul mediu brut cum greșit pretinde recurenta.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.1811 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
2 ex/24.02.2009
. fond - al Trib
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
