Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.172
Ședința publică de la 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
-- --
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul SC SA - GRUP, prin reprezentant legal și Asociații cu sediul în B, sector 1, b-dul - -- House, nr.4-8, împotriva sentinței civile nr.1914 din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av. cu sediul în comuna D, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații reclamanți avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale nr. 4 din 26.01.2009, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimaților reclamanți.
Avocat, având cuvântul depune la dosar exemplarul original al întâmpinării, cel depus la dosar fiind trimis prin fax, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 și împuternicirea avocațială.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză,apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1914 din data de 19 noiembrie 2008 Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3877/120/19.08.2008, la Tribunalul Dâmbovița reclamanții - și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate de pârâtă pe perioada 2005-2008, reprezentând prime de Paște și C și reactualizate la data plății efective, precum și dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații societății pârâte și pentru munca prestată a primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă însă pe lângă acest salariu trebuiau să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru perioada 2005-2006.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.1914 din 19 noiembrie 2008 respins excepția prematurității formulării acțiunii, și a admis în fond acțiunea obligând pârâta să plătească reclamanților primele de Paști și C aferente perioadei 19.08.2005 - 31.12.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, calculate conform art.168 alin.1 CCM aplicabil.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, că aceasta este neîntemeiată întrucât chiar pârâta în întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorea să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au fost salariații societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată conform carnetelor de muncă ale acestora.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamanți și intervenienți sunt îndreptățiți să primească suplimentările salariale ce reprezintă prime de C și Paști pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Aceeași concluzie a reieșit și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2005 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005- 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, instanța de fond a considerat că aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că în fața instanței de fond nu a fost invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune, însă aceasta nu este admisibilă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, aspect necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a dispus obligarea recurentei la plata primelor conform art.168 alin.1 CCM aplicabil, potrivit perioadei lucrate de fiecare reclamant și intervenient.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC SA - GRUP, prin reprezentant legal și Asociații cu sediul în B, sector 1, b-dul - -- House, nr.4-8, împotriva sentinței civile nr.1914 din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av. cu sediul în comuna D, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
--- - - - -- -
Grefier
Red.
2 ex./06.02.2009
dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
jud. fond - -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
