Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 172
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA A - DIRECȚIA SILVICĂ I împotriva sentinței civile nr. 1715 din 31 X 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații, și. Lipsă reprezentantul recurentei și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Intimatul dorește să depună întâmpinare formulată de el cît și pentru intimatul .
Instanța, având în vedere că termenul pentru depunerea întâmpinării a fost la prima zi de înfățișare când părțile au fost legal citate, decade din dreptul de a depune întâmpinare pe intimații și care este lipsă la acest termen. Se primesc înscrisurile cu titlu de concluzii scrise.
Intimați prezenți precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
Intimații tin și solicită deasemeni respingerea recursului.
Constatând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 5251/99/24.07.2008, reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Iac hemat în judecată pe pârâții, și, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 8866,7 lei cu titlu de despăgubiri și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâții sunt angajați ai Direcției Silvice I - Ocolul Silbic, astfel: - pădurar la cantonul 3, - fost pădurar la cantonul nr. 3, - șef district II și - șef district I Cotnari. Prin nota de constatare nr. 3459/30.04.2008, conducerea Iaf ost informată cu privire la producerea unor pagube de către pârâți în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, pagube constatate la controlul din 27.03.2008. Astfel, susține reclamanta că în ua 115 B suprafața de 3,4 ha parcursă cu lucrări de împădurire în anul 2003, la controlul anual al regenerărilor din toamna anului 2007 s-a stabilit un procent de reușită de 91%. În urma controlului efectuat la data de 27.03.2008 s-a constatat un procent de reușită de 55,9%, înregistrându-se astfel o pagubă de 8866,7 lei. De asemenea, s-a constatat că parcela respectivă este în de masiv și limitrofă cu imașul comunal, observându-se urme de pășunat, iar puieții având semne evidente de stagnare a creșterii din cauza pășunatului intens. Întrucât în această parcelă s-au înregistrat pierderi nu numai în urma pășunatului recent, iar titularul actual al cantonului ( ) a preluat acest canton în luna noiembrie 2007, susține reclamanta că paguba stabilită se datorează în mare parte fostului titular de canton ( ), aflat în concediu de creștere a copilului, dar și șefului de district care nu a semnalat nici un aspect referitor la această situație.
În consecință, reclamanta învederează faptul că pârâții nu au asigurat paza și conservarea fondului forestier național, interzicând pășunatul pe aceste fonduri, provocând astfel o pagubă de 8866,7 lei.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că nu i s-a predat pe teren cantonul și că normativele silvice prevăd că reușita plantațiilor se calculează printr-o serie de lucrări de teren și birou care se execută în lunile septembrie - octombrie ale anului. De asemenea, pârâtul precizează că întocmirea fișelor la plantații la acest canton s-au executat de către și, aceștia întocmind documentația fără să facă numărători și raportând date fictive. Mai mult, el nu a predat pădurarului aceste plantații cu piete de probă deoarece predarea s-a făcut în jurul datei de 12 noiembrie, iar pe teren era zăpadă. Mai susține pârâtul că la data de 30.04.2008 s-a deplasat la catonul, unde a constatat că în ua 114 E în primăvara anului 2007 s-au plantat 1010 puieți pe o suprafață de 0,2 ha, deși trebuia plantată suprafața de 0,4 ha și erau aduși 2000 puieți. Diferența de 990 puieți a găsit-o la o distanță de aproximativ 50. Astfel, a constatat că firma nu plantase în totalitate puieții, iar și raportaseră că plantarea s-a efectuat în procent de 100%. Pârâtul mai precizează că pe suprafața de 0,2 ha a numărat 194 puieți prinși plantați în anul 2007 și încă 300 puieți plantați în anul 2008. De asemenea, în ua 117D a numărat 214 puieți plantați în anul 2007 și 150 plantați în anul 2008. pârâtul arată și faptul că la data de 30.04.2008 în aceste plantații nu erau urme de pășunat, pășunatul fiind interzis până la data de 10 mai, astfel că în această perioadă era imposibil să se distrugă puieții prin pășunat.
În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal din 01.05.2008, o citație emisă la data de 28.07.2008 în dosarul nr. 78/P/2008, adresa din 14.08.2008, nota de constatare din 27.03.2008, adresa nr. 474/17.03.2008, referatul nr. 277/26.01.2008.
Prin sentința civilă nr.1715/31.10.2008 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică I în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarea situație de fapt:
Pârâții sunt angajații Direcției Silvice I - Ocolul Silvic. Astfel cum rezultă din adresa nr. 1861/21.09.2007, începând cu data de 14.09.2007 pârâtul a ocupat funcția de șef district I Cotnari, pârâtul a ocupat funcția e șef district II, iar pârâtul funcția de pădurar la cantonul 3. Din cuprinsul contractului individual de muncă nr. 3303/31.10.2007 rezultă că începând cu data de 01.11.2007, pârâtul a fost angajat pe postul de pădurar la cantonul 3 pe o perioadă de 11 luni, până la data de 23.10.2008, respectiv pe perioada cât titular de post s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 8866,7 lei cu titlu de despăgubiri. Susține reclamanta că în parcela ua 115 B parcursă cu lucrări de împăduriri în anul 2003, la controlul din toamna anului 2007 s-a constatat un procent de reușită de 91%, iar la controlul din 27.03.2008 s-a constatat un procent de reușită de 55,9%, înregistrându-se astfel o pagubă de 8866,7 lei. Mai susține reclamanta că pe această parcelă s-au constatat urme de pășunat, puieții având semne evidente de stagnare a creșterii din cauza pășunatului intens.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit disp. art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, în primul rând se reține de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada faptei ilicite și personale a salariaților, săvârșită în legătură cu muncă lor. În acest sens, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada că pârâții nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, fapt ce a determinat producerea prejudiciului..
Cât privește prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, acesta este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâților.
O altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale o constituie vinovăția salariatului. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține de către instanță existența lui.
În consecință, se reține de către instanță că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că pârâții sunt angajați ai I - Ocolul Silvic.
Prin nota de constatare nr. 3459 din 30.04.2008 conducerea Direcției Silvice Iaf ost informată cu privire la producerea unor pagube de către pârâți în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, pagube constatate la controlul din data de 27.03.2008.
Astfel în ua 115 E, pe suprafața de 3,4 ha parcursă cu lucrări de împăduriri în anul 2003 s-a constatat un procent de reușită de 91%, iar în 2008 un procent de reușită de 55,9%, stabilindu-se o pagubă de 8866,7 lei.
Parcela respectivă este poziționată în vecinătatea imașului comunal și prezintă urme evidente de pășunat, peste tot putând fi observate urme de ovine și bovine, de unde rezultă că paguba produsă se datorează exclusiv pășunatului.
Rezultă că pârâții, conform atribuțiilor de serviciu ce se regăsesc în fișa postului nu au asigurat paza și conservarea fondului forestier național, deși au calitatea de gestionari, provocând astfel paguba pe care trebuie să o plătească în solidar.
Intimații formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susțin intimații că nu au nici o vină în producerea pagubelor, nefiind îndeplinite condițiile art.270 al.1 Codul muncii.
În probațiune nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, sentința tribunalului fiind legală și temeinică, însă nu pentru considerentele reținute ci pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică I solicită prin acțiunea pendinte, ca în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să fie angajată răspunderea pârâților, și pentru pagubele ce i-au fost acuzate din vina și în legătură cu munca lor, fiind grefată pe dispozițiile art. 270 al. 1 Codul muncii.
Curtea notează că pârâții au calitatea de personal silvic, în sensul art. 1 din OG59/2000, fiind angajat pe postul de pădurar la cantonul 3, îndeplinește funcția de șef la districtul II, pârâtul a ocupat funcția de șef district I Cotnari, iar pârâtul funcția de pădurar la cantonul 3.
Art. 48 al. 1 din Statutul personalului silvic aprobat prin OG59/2000, enumerând categoriile de răspundere ce revine personalului silvic prevede că acesta răspunde civil și nu patrimonial sau material.
Prin urmare, în cazul acestei răspunderi sunt incidente dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu cele ale Codului muncii, avându-se în vedere norma de principiu cuprinsă în art. 58 al. 1 din OG59/2000.
Așa fiind, în toate cazurile răspunderea civilă a personalului silvic se stabilește prin ordin ori dispoziție de imputare (art. 78 al. 1 din Legea 188/1999 actualizată), iar împotriva acestora cel în cauză se poate adresa instanțelor de contencios administrativ (art. 78 al. 2 din Legea 188/1999).
În acest context, unitatea silvică în patrimoniul căreia s-a produs paguba își poate valorifica dreptul în procedura prevăzută de dispozițiile Legii 188/1999 (prin emiterea de ordin sau dispoziție de imputare) și nu pe temeiul răspunderii patrimoniale reglementat de dispozițiile art. 270 al. 1 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că acțiunea întemeiată pe dispozițiile codului muncii se vădește a fi nefondată, fiind în mod corect respinsă.
Prin consecință, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul și va menține sentința pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică I împotriva sentinței civile nr. 1715 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red/Tehnored - -
2 ex. 13.03.2009
Tribunalul Iași: - -
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
