Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 174
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta " " P împotriva sentinței civile nr. 1526 din 10 X 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind SINDICATUL LIBER INDEPENDENT P, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat precizează că mai are de depus o adresă emisă de Patronatul din industria electronică privind anumite aspecte și anume că SC SA P nu a aderat niciodată la APREL, nu este membru APREL.
Avocat precizează că nu se poate judeca azi având în vedere adresa depusă azi, că este în discuție un contract colectiv de muncă pe ramură, publicat în Monitorul Oficial care este legea părților. În contractul pe ramură, la anexa 1 se spune clar cine sunt părțile semnatare.
de sindicat, prezent în sala de ședințe, precizează că are cunoștință de adresă, cunoaște discuțiile în legătură cu conținutul adresei. Nu mai are cereri de formulat.
Instanța, studiind adresa, constată că are același conținut ca și adresa depusă o dată cu motivele de recurs, fila 13, însă conținutul celei depuse azi este mai detaliat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat solicită admiterea recursului și modificarea sentinței. Sentința este nelegală și netemeinică, se face o apreciere greșită cu privire la Ordonanța Guvernului. Pentru ca ordonanța să producă efecte nu trebuie să fie aprobată prin lege, ea produce efecte odată ce este publicată în Monitorul Oficial.
Societate nu face parte din organizația patronală APREL care este semnatară a contractului colectiv de muncă pe anii 2007 - 2010. In mod eronat a fost inclusă în Anexa 1. Unitatea desfășoară o activitate ce se în cadrează la un alt cod decât cele ale unităților din organizația patronală APREL. Societatea desfășoară activitate încadrată la codul 28 care este diferit de codul al societăților comerciale din lista APREL.
Cu privire la solicitarea obligării unității de a acorda un spor de 50% pentru munca prestată în zilele libere și sărbători legale s-a arătat în mod clar că această solicitare este lipsită de obiect deoarece unitatea a fost de acord. În consecință solicită admiterea recursului, să se dispună restituirea cauțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. Este un litigiu de muncă având în vedere nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă. Apărările că nu ar fi un contract aplicabil nu-și au sensul. Dacă ar fi așa recurenta avea posibilitatea să sesizeze instanța și să solicite nulitatea contractului. Consideră că temeinic și legal s-a pronunțat instanța de fond și a admis acțiunea. Atât timp cât OUG 79 din 18 06 2002 nu a fost aprobată printr-o lege publicată în Monitorul Oficial nu se poate accepta ca printr-o ordonanță de urgență se pot modifica sau abroga prevederi dintr-o lege organică.
Conform Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, publicat în Monitorul oficial din 15 09 2007, se prevede în anexa 1 printre unitățile care beneficiază de prevederile acestui contract, la punctul 35 și SC. În baza dispozițiilor din Codul Muncii, contractele colective încheiate la nivel superior sunt izvoare de drept și sunt obligatorii pentru părți. Faptul că unitatea nu a avut posibilități financiare nu sunt imputabile salariaților.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art.238 din Codul Muncii, prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr.28 din 6 03 2009 cărei copie o depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6885/99/03.09.2008 astfel cum a fost precizat ulterior reclamantul Sindicatul Liber Independent Pac hemat în judecată pe pârâta P pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să aplice prevederile contractului colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparate pe anii 2007-2010 publicat în - Partea a V-a la nr. 5 din 05.09.2007 în ceea ce privește drepturile salariale prevăzute de art. 50 alin. 2 și 51 alin. 1 lit. c din contract, începând cu data de 01.08.2008.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că negocierea Contractului Colectiv de Muncă pe unitate, pe anul 2008 - 2009 fost solicitată de Sindicatul Liber conform legii 130/1996, prin adresa numărul 4/7/12.06.2008. Solicitările bănești ale Sindicatului Liber P au fost cele prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă pe ramură, care sunt minime și imperative pentru Contractul Colectiv de Muncă pe unitate, respectiv:
1) Art. 50 alin. 2: " salarial mediu brut pe societățile cuprinse în anexa nr. 1 și cele cu codurile 296, 297, 30, 31, 32, 33 și 72 nu va fi mai mic decât câștigul salarial mediu brut pe economie publicat în Buletinul Statistic al E". În baza articolului sus menționat Sindicatul a solicitat o majorare a salariului mediu brut de la 1259 lei (comunicat de societate) la 1704 lei 8comunicat de ), adică de o majorare de 35 % salariului mediu brut. Administrația societății a oferit o creștere de 8 % a fondului de salarii cu data de 01.08.2008 și 5 tichete de masă lunar, iar începînd cu data de 01.02.2009 încă o majorare de 8 % avînd ca bază de calcul salariile de la data negocierii contractului. Pe parcursul negocierii sindicatul a redus procentul de majorare de la 35 % la 25 % însă administrația nul-a acceptat, după cum se poate vedea din procesul verbal din data de 15.08.2008 cînd s-au încheiat negocierile Contractului Colectiv de Muncă pe unitate.
2) Art. 51 alin. 1 lit. c: "Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt următoarele:
- pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru și
orele lucrate în zilele libere și sărbătorile legale se acordă un spor de 100 %;
- munca prestată în zilele de repaus sau sărbătorile legale sau
religioase, suplimentar peste durata normală a zilei de lucru, se va plăti cu un spor suplimentar de 50 % față de prevederea de mai sus, cu excepția cazurilor menționate în art. 58, alin. 3;
- aceste sporuri se plătesc în cazul în care compensarea prin ore
libere plătite nu este posibilă, în următoarele 30 zile după efectuarea acestor ore suplimentare;
- la negocieri sindicatul a solicitat pentru orele lucrate suplimentar
o majorare de 100 % conform art. de mai sus, iar administrația a acordat doar 80 % pentru orele lucrate suplimentar conform documentelor anexate.
Cu nici una din cele două solicitări ale sindicatului conducerea societății nu a fost de acord.
În drept invocă disp. art. 67 lit. a și b din Legea 168/1999 și art. 8 alin. 2 din Legea 130/1996, art.238 alin. 1, art. 241 alin. 1 lit. c, art. 247 din Codul muncii.
În dovedire a depus înscrisuri: copie după adresa de începere a negocierilor; copie după adresa de comunicare a salariului mediu brut pe societate; copie după propunerile sindicatului privind majorarea de salarii; copie după comunicatul de presă al B; copie după adresa sindicatului privind nerezolvarea punctelor din Contractul Colectiv de Muncă; copie după răspunsurile administrației privind drepturile acordate; copie după OUG78/2008 prin care AT. justifică nemajorarea salarială cerută de sindicat; copie după hotărâre Consiliu de Administrație prin care aprobă majorarea salarială propusă de administrația societății; copie după adresa sindicatului privind clarificarea punctelor divergente din Contractul Colectiv de Muncă; copie după procesul verbal încheiat la închiderea negocierilor semnat de membrii comisiei paritare a Contractului Colectiv de Muncă, copie după filele din Contractul Colectiv de Muncă pe ramură în litigiu; copie după filele din codul muncii ce susțin acțiunea sindicatului; copie după hotărârea de reprezentativitate a sindicatului liber; copie după hotărârea înființare a sindicatului liber; lista cu membri de sindicat din
Pârâta Pad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că cererea reclamantei de majorare a salariului mediu brut pe unitate în conformitate cu prevederile pe ramură este contrară art. 7 alin. 1 din OUG79/2008 care prevede că" "Fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli l operatorilor economiei, se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60 % din indicele de creștere a productivității muncii, calculat în unități valorice comparabile sau în unități fizice, după caz".
Totodată reclamantul a susținut că art. 10 al nr.OUG 79/2008 prevede că "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă precum și orice alte dispoziții contrare". În atare situație art. 238 din Codul Muncii nu are aplicabilitate în, societate comercială cu capital majoritar de stat (art. 1 din nr.OUG 79/2008).
În ceea ce privește al II-lea capăt de cerere reclamanta a precizat că sporurile acordate pentru muncă suplimentară și pentru munca prestată în zilele libere de sărbătorile legale sunt net superioare celor prevăzute de Codul muncii la art. 120 alin. 2.
În drept a invocat art. 115 - 118 Cod procedură civilă.
În dovedire a depus înscrisuri: comunicatele de presă privind câștigul salarial mediu brut pentru lunile ianuarie - iunie 2008 ale Institutului Național de Statistică; situația salariului mediu brut în perioada ianuarie - iunie 2008 din; centralizatorul câștigului salarial mediu brut în semestrul 2008".
Prin sentința civilă nr.1526 din 10.10.2008 Tribunalul Iași admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber Independent P, în contradictoriu cu pârâta Obligă pârâta să aplice prevederile contractului colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparate pe anii 2007 - 2010, în ceea ce privește drepturile salariale prevăzute de art. 50 alin. 2 și art. 51 alin. 1 lit. c din contract, începând cu data de 01.08.2008.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Conform Contractului Colectiv de Muncă pe ramură Electrotehnică, Electronică, Mecanică fină, Utilaje și aparate pe anii 2007-2010 publicat în 15/5 septembrie 2007 se prevăd următoarele:
Art. 50 alin. 2: " salarial mediu brut în societățile cuprinse în Anexa nr. 1 și în cele cu codurile 296, 297, 30, 31, 32, 33, 72, nu va fi mai mic decât câștigul salarial mediu brut pe economie publicat în Buletinul Statistic al.
Art. 51 alin. 1 lit. c: "Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract:
- pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru
și orele lucrate în zilele libere și sărbători legale este de 100 %;
- Munca prestată în zilele de repaus sau sărbători legale sau
religioase, suplimentar peste durata normală a zilei de lucru, se va plăti cu un spor suplimentar de 50 % față de prevederea de mai sus, cu excepția cazurilor menționate în art. 58, alin. 3.
- Aceste sporuri se plătesc în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, în următoarele 30 de zile după efectuarea acestor ore suplimentare.
Codul muncii adoptat prin Legea 53/2003 publicată în Of. nr. 72 din 5 februarie 2003 prevede în art. 241 lit. "Clauzele contractuale colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În anexa 1 Contractului Colectiv de Muncă pe ramură electrică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparate pe anii 2007-2010, printre unitățile care beneficiază de prevederile acestui contract colectiv de muncă, la punctul 35 figurează și
Prin urmare raportat la aceste prevederi legale reclamantul Sindicatul Liber Independent P este îndreptățit să-i fie aplicate prevederile Contractului Colectiv de Muncă pe ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparte pe anii 2007-2010 în ceea ce privește drepturile salariale prevăzute de art. 50 alin. 2 și art. 51 alin. 1 lit. c din contract începând cu data de 01.08.2008.
În ceea ce privește apărările pârâtei P precum că, art. 10 din nr.OUG 79/2008 prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgențe se abrogă și orice alte dispoziții contrare", prin urmare art. 238 din Codul muncii nu are aplicabilitate în ceea ce privește P care este societate comercială cu capital majoritar de stat astfel cum prevede art. 1 din aceeași ordonanță, instanța le-a înlăturat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 73 alin. 3 lit. p din Constituție regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția specială este reglementat prin lege organică.
Prin urmare Legea 53/2003 publicată în Of. 72 din 5 februarie 2003 prin care se reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, este o lege organică.
Modificarea unui act normativ nu se poate realiza decât printr-un alt act normativ de aceeași putere juridică, respectiv o lege organică va putea fi modificată tot printr-o lege organică.
Atât timp cât OUG79 din 18.06.2002 nu a fost aprobată printr-o lege publicată în Of. conform normelor în vigoare, nu se poate accepta că printr-o ordonanță de urgență se pot modifica sau abroga prevederi dintr-o lege organică, potrivit normelor de tehnică legislativă.
Referitor la apărările invocate cu privire la al 2-lea capăt de cerere, acestea nu pot fi luate în considerare atât timp cât însăși pârâta recunoaște că pentru munca suplimentară a acordat un spor de 80 % în condițiile în care sporul prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pentru munca suplimentară este de 100 %.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică, încadrând motivele de recurs la art.304 pct.9.
Recurenta - pârâtă motivează că în mod greșit a considerat tribunalul că atâta timp cât OUG79/2002 nu a fost aprobată printr-o lege publicată în Monitorul Oficial nu ar putea să modifice sau să abroge dispoziții dintr-o lege organică, nesocotind astfel dispozițiile art.115 al.4-8 din Constituție. Din interpretarea corectă a acestui text rezultă că, în cadrul delegării legislative, Guvernul are căderea de a adopta ordonanțe de urgență, inclusiv în domeniul legilor organice. Pentru ca ordonanța de urgență să-și producă efectele, nu trebuie să fie aprobată prin lege. Singura condiție pentru ca să intre în vigoare este ca ordonanța să fie depusă la camera competentă din cadrul Parlamentului. Efectele ordonanței urmează să se producă în tot intervalul de timp de la depunerea la parlament și până la intrarea în vigoare a legii de aprobare ori de respingere.
Prin urmare, motivează recurenta, OUG79/2008 (care a intrat în vigoare la 23 iunie 2008) este de natură să conducă la înlăturarea aplicării prevederilor art.238 din Codul muncii la unitățile la care se referă, astfel că negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în privința drepturilor salariale, urmează să respecte prevederile art.7(1) ale ordonanței. muncii calculată la 6 luni în anul 2007 fost de 28685 lei/per/lună, iar în anul 2008, pentru aceeași perioadă de 6 luni, productivitatea muncii a fost de -/pers/lună. Din compararea celor două valori reiese că nu s-a înregistrat nici o creștere a productivității muncii, situație în care nu est permisă de către lege nici o creștere a fondului de salarii anual, ceea ce nu permite nici creșterea salariului mediu brut pe unitate.
Mai motivează recurenta - pârâtă că nu face parte din organizația patronală -APEL care este semnatară a contractului colectiv de muncă în ramura Electronică, electrotehnică, mecanică fină utilaje și apărare pe anii 2007-2010. În mod cu totul eronat Paf ost inclusă în anexa 1 acestui contract, datorită unei confuzii care pleacă de la faptul că anterior anului 1990 societatea era subordonată aceluiași minister căruia îi erau subordonate și unitățile din domeniile electronică, electrotehnică și mecanică fină. P desfășoară o activitate ce se încadrează la un alt cod decât cel al unităților din organizația patronală - APREL, aspect reținut și de către Patronalul Român din Industria Electronică, Electrotehnică, a Comunicațiilor și Tehnologia Informației APREL, prin adresa nr.101/2008, unde se atestă faptul că desfășoară activitate încadrată la codul 28, care este diferit de codul al societăților din lista APREL. Prin aceeași adresă s-a manifestat acordul ca societatea să nu facă parte din unitățile cuprinse în anexa 1 contractului colectiv de muncă în ramura Electronică, electrotehnică, mecanică fină utilaje și apărare pe anii 2007-2010.
Mai motivează recurenta că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei apărări ce a fost invocată și asupra unui mijloc de dovadă ce a fost administrat în cauză. Astfel, solicitarea obligării unității de a acorda un spor suplimentar de 50% pentru munca prestată în zilele libere și de sărbători legale, suplimentar peste durata normală de lucru, este lipsită de obiect în condițiile în care prin adresa nr.101/10861 din 07.08.2008 a fost de cord cu această revendicare a sindicatului.
În fine a solicitat suspendarea executării sentinței recurate până la data soluționării irevocabile a cauzei.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Intimatul Sindicatul Liber Independent P, prin reprezentant legal, formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul arată că potrivit dispozițiilor art.73 al.3 lit.p din Constituție, regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția specială este reglementat prin lege organică. Legea 53/2003 este o lege organică, iar modificarea unui act normativ nu se poate realiza decât printr-un alt act de aceeași putere juridică. Atât timp cât OUG79/2008 nu a fost aprobată printr-o lege publicată în Of conform legilor în vigoare, nu se poate accepta ca printr-o ordonanță de urgență să se poată modifica sau abroga prevederi dintr-o lege organică.
Intimatul mai arată că în anexa 1,pct.35 din Contractul colectiv de muncă în ramura Electronică, electrotehnică, mecanică fină utilaje și apărare pe anii 2007-2010 este inclusă printre unitățile care beneficiază de acest contract și
Mai arată intimatul că în conformitate cu dispozițiile art.241 lit.c și art.238 muncii și art.13 din Legea 130/1996 contractul colectiv de muncă este cel ce produce efecte. Că actul unilateral al Român din Industria Electronică, Electrotehnică, a Comunicațiilor și Tehnologia Informației APREL nu produce nici un efect asupra Contractului colectiv de muncă în ramura Electronică, electrotehnică, mecanică fină utilaje și apărare pe anii 2007-2010. Dat fiind faptul că un contract colectiv de muncă este o normă juridică negociată, pentru ca adresa nr.101/2008 să producă efecte este necesară o negociere a partenerilor sociali.
Cererea de suspendare a executării sentinței civile recurate a fost soluționată prin încheierea din data de 25.02.2009.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Problema litigioasă este dacă Guvernul poate interveni pentru a dimensiona rațional fondurile de salarii în regiile autonome, companiile și societățile naționale, comerciale în care statul este acționar majoritar și prin urmare, dacă sunt aplicabile dispozițiile OUG79/2008 ori ale Contractului colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparate pe anii 2007 - 2010, în ceea ce privește drepturile salariale prevăzute de art. 50 alin. 2 și art. 51 alin. 1 lit. c din contract.
În acest sens, Curtea notează dispozițiile art.41(5) din Constituție potrivit cărora dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate. Este evident că garantarea contractelor colective nu se referă numai la încercările angajatorilor de a nu le aplica, parțial sau integral, ci la însăși obligația constituțională a statului de a respecta contractele colective de muncă. Este adevărat că, componenta juridică nu poate evada din contextul constrângerilor economice reale. Și în aceeași măsură nici dreptul statului de a interveni asupra nivelurilor salariale în unitățile în care este acționar majoritar - dacă au o situație economică precară - nu poate fi contestat.
Dar cu toate acestea, intervenția normativă directă a statului asupra drepturilor salariale care-și găsesc consacrarea în contractele colective de muncă nu poate avea loc. Clauzele contractelor colective de muncă se modifică, se suspendă sau își încetează existența tot prin voința părților. Cu alte cuvinte numai printr-o negociere între partenerii sociale se poate interveni asupra drepturilor salariale prevăzute de art. 50 alin. 2 și art. 51 alin. 1 lit. c din contract în sensul stabilit prin OUG79/2008.
În condițiile în care această negociere a partenerilor sociale nu a avut loc, sunt deplin aplicabile dispozițiile Contractului colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparate pe anii 2007 - 2010, în ceea ce privește drepturile reglementate de art. 50 alin. 2 și art. 51 alin. 1 lit. C, astfel după cum în mod corect a reținut instanța de fond găsind incidente dispozițiile ar.241 lit.c din Codul muncii.
Ca urmare, criticile referitoare la aplicarea directă a art.7(1) din OUG79/2008 se vădesc a fi nefondate.
Motivul de recurs referitor la greșita aplicare față de pârâtă a prevederilor Contractului colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparate pe anii 2007 - 2010, este de asemenea nefundat. În anexa 1 la contractul publicat în Monitorul Oficial nr.15 din 5.09.2008, între unitățile care beneficiază de prevederile acestuia este menționată la pct.35 Astfel, de la data înregistrării la direcția generală de muncă și protecție socială județeană, conform art.25 din Legea 130/1996 contractul colectiv se aplică față de toate unitățile.
Curtea constată că nu s-a invocat de către P, în procedura prevăzută de dispozițiile Legii 130/1996, nulitatea Contractului colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și aparate pe anii 2007 - 2010, în ceea ce privește includerea sa în anexa 1, pe motivul că nu ar face parte din organizația patronală -APREL. Este adevărat că nulitatea contractului colectiv ar putea fi invocată și pe cale apărare, situație în care, instanța investită cu soluționarea fondului, poate să constate nulitatea pe cale de excepție,cu consecința înlăturării unui atare contract dintre probele cauze. Verificând întâmpinarea formulată de pârâtă în primul ciclu procesual, și chiar concluziile scrise, Curtea constată că aceasta nu a invocat nulitatea contractului colectiv de muncă și prin urmare inaplicabilitatea lui societății.
Cercetarea acestui aspect de nulitate pentru prima dată în fața instanței de recurs nu poate avea loc, întrucât i s-ar încălca reclamantului intimat garanțiile unui proces echitabil, consacrat de art.6 Din Convenție.
În fine, nici critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra unei apărări și a unui mijloc de dovadă administrat în cauză nu este întemeiată. Poziția P asupra sporului procentual ce înțelege să-l aplice la salariu pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru și orele lucrate în zilele libere și sărbători legale a fost exprimată prin adresa nr.101/10861 din 07.08.2008, despre care aceasta face vorbire în motivele de recurs. Deși nu a indicat expres numărul adresei, prima instanță a făcut referire la poziția procesuală adoptată de pârâtă. Astfel, prin cererea introductivă reclamantul a cerut aplicarea întrutotul a dispozițiilor art.51 lit.c din Contractul colectiv care reglementează un spor de 100%, în timp ce pârâta a exprimat acordul pentru acordarea unui spor salarial în procent de 80%. Prin urmare, în recurs nu se subliniază prin această critică decât încercarea manifestă a dorinței de a nu aplica prevederile contractuale.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta și împotriva sentinței civile nr.1526/10.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului Sindicatul Liber Independent P suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către pârâta recurentă a cauțiunii în cuantum de 5000 lei consemnată la. Bank P cu recipisa nr.-/1/25.02.2009 și chitanța nr.-/1/25.02.2009
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/Tehnored
2 ex, 18.03.2009
Tribunalul Iași Judecători:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
