Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.172/
Ședința publică din 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta G,cu sediul în-,jud. împotriva sentinței civile nr.924/13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă SC G SA consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind intimata - reclamantă pentru care a răspuns avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimatei-reclamante depune la dosar extras din al pârâtei G și extrase din publicațiile din perioada realizării disponibilizărilor de atunci și în prezent. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul recurentei-pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentei-pârâte, având în vedere informațiile sosite la dosar de la Casa Județeană de Pensii G din care rezultă că reclamanta este pensionată pentru munca depusă și limita de vârstă începând de la data de 14.01.2008, apreciază că societatea în mod corect a sistat plățile compensatorii față de reclamantă la data de 14.01.2008. Față de aceste aspecte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca nefondată. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei-reclamante, în ce privește prima susținere,în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, solicită să se observe că din chiar argumentarea acestui motiv rezultă o situație contrară celei invocate, deoarece chiar recurenta arată că,schema de plecări voluntare este o ofertă făcută de către angajator angajaților săi și nu convenție încheiată între aceștia, căreia să-i fie aplicabile dispozițiile art.969 sau art.977 și următoarele din Codul civil,ori, dacă recurenta recunoaște că acordul exprimat pentru încetarea raporturilor de muncă a avut la bază oferta concretizată în așa numita,schemă de plecări voluntare, este evident că dispozițiile art.969 și art.977 și următoarele din Codul civil devin aplicabile. Pe de altă parte, nici referirea la disp.art.39 lit.j) din Codul muncii nu este întâmplătoare,câtă vreme prin măsurile adoptate a existat în fapt disponibilizare,dar una care s-a vrut a fi prezentată în condiții mai blânde,respectiv cu adoptarea de măsuri care aveau ca scop protecția relativă a salariaților.
Al doilea motiv invocat, și anume că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,este nefondat. Precizează că în mod corect, instanța a reținut că pârâta nu a dovedit că această clauză de disponibilizare voluntară a fost clar și neechivoc negociată cu salariații care au acceptat disponibilizarea astfel încât să se poată stabili, dincolo de orice îndoială,care a fost motivația pentru care reclamanta a acceptat disponibilizarea. Recurenta afirmă că înscrisul intitulat,schema de plecări voluntare reprezintă o ofertă făcută de angajator pentru angajații care au dorit să înceteze activitatea în mod voluntar, ca și cum salariații și-au exprimat cu toții dorința de a pleca,iar recurenta le-a răsplătit această dorință cu clauzele stipulate în înscris. Printre clauzele inserate în înscris se regăsește și cea, potrivit căreia angajații cu vechime de peste 15 ani vor primi timp de 12 luni sumele de bani stipulate în înscris,iar reclamanta se încadra în această categorie de salariați și acesta a fost motivul determinant pentru care a formulat cerere pentru retragerea voluntară din activitate,conform acestei scheme. Arată că în mod corect prima instanță a reținut că recurenta nu a dovedit că această clauză de disponibilizare voluntară a fost clar și neechivoc negociată cu salariații care au acceptat disponibilizarea, instanța reținând că această clauză nu-i este opozabilă reclamantei,ea încadrându-se în categoria salariaților cu peste 15 ani vechime îndreptățiți să primească salarii compensatorii. În concluzie, pentru argumentele prezentate pe larg și în întâmpinarea depusă la dosar solicită să se respingă recursul declarat de pârâtă ca nefondat,cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței civile ca fiind legale și temeinice. Nu solicită cheltuieli.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.924/13.08.2008 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC G SA.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1010,5 lei cu titlu de plăți compensatorii aferente lunii ianuarie 2008 și apoi câte 2021 lei lunar până în luna octombrie 2008 inclusiv, actualizate la rata inflației cu începere de la data pronunțării și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC " " la plata drepturilor salariale restante în sumă de 2021 lei începând cu data de 15.ian.2008 la zi.
În fapt a susținut că a fost angajată la SC " " G până la data de 1.11.2007 când a acceptat o disponibilizare voluntară,sens în care s-a emis decizia nr. 95913. La data respectivă disponibilizarea s-a efectuat pe baza unei scheme de plecări voluntare aprobată de conducerea unității prin care în funcție de vechimea în unitate se acordau un număr de salarii compensatorii. Deși potrivit schemei de disponibilizare urma să primească 12 salarii compensatorii până la data pensionării,cu începere din luna ianuarie 2008 pârâta nu i-a mai efectuat aceste plăți cu motivarea că îndeplinește condițiile de pensionare.În luna ianuarie 2008 pârâta a efectuat o plată parțială a primit doar suma de 1010,5 lei cu titlu de salariu compensatoriu. Consideră că este prejudiciată prin modul în care unitatea angajatoare interpretează clauzele disponibilizării voluntare, deoarece dreptul la pensie nu este o obligație, motiv pentru care a promovat prezenta cerere.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta îndeplinește condițiile pentru pensie la limită de vârstă și față de clauzele disponibilizării colective nu mai are dreptul să încaseze salarii compensatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului,s-a constatat că acțiunea este fondată în parte, pentru următoarele motive:
Deși reclamanta îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă,se constată că acesta este totuși îndreptățită să primească salariile compensatorii în continuare,pentru următoarele motive:
de plecări voluntare din 12.06.2007 nu poartă ștampila unității angajatoare și conține clauze îndoielnice care nu pot fi interpretate decât în favoarea reclamantei ca parte contractantă subordonată pârâtei în raportul de muncă.
Astfel angajații cu o vechime în muncă de peste 15 ani dar care nu îndeplinesc condițiile de pensionare beneficiază potrivit schemei de disponibilizare voluntară de un număr de 12 salarii compensatorii, iar angajații care au vechime de peste 15 ani și îndeplinesc condițiile de pensionare în următoarele 12 luni de la data depunerii cererii de disponibilizare, vor primi salarii compensatorii până la data pensionării.
Pârâta nu a dovedit că această clauză de disponibilizare voluntară (pentru cei care îndeplinesc condițiile de pensionare în 12 luni de la data depunerii cererii)a fost clar și neechivoc negociată cu salariații care au acceptat disponibilizarea astfel încât să se poată stabili dincolo de orice îndoială care a fost motivația pentru care reclamanta a acceptat disponibilizarea deoarece dreptul la pensie este un drept fundamental și nu o obligație astfel cum prevede Legea 19/2000.
Fiind vorba de o disponibilizare voluntară părțile erau libere să negocieze și să prevadă acordarea salariilor compensatorii chiar și după îndeplinirea condițiilor de pensionare ca un stimulent pentru angajați și pentru a preveni pierderi în patrimoniul angajatorului. Pe de altă parte nu poate fi ignorat faptul că pârâta beneficiază de consiliere juridică specializată și putea și chiar avea obligația să insereze în planul de disponibilizare clauze exprese și neinterpretabile. Ar fi inechitabil pentru reclamantă să beneficieze de un regim de protecție sub nivelul salariaților care se află în situații similare (cu vechime de peste 15 ani dar mai mică decât aceasta și care nu îndeplinesc condițiile de pensionare în 12 luni de la data depunerii cererii de disponibilizare).
În condițiile mai sus expuse s-a reținut că pârâta nu a explicitat și nu a diferențiat la momentul disponibilizării între data nașterii dreptului la pensie și data exercitării acestui drept. În consecință aceste dubii cu privire la momentul până la care se datorează venitul de completare profită reclamantei. Ca urmare are dreptul la salarii compensatorii cu începere din luna noiembrie 2007,data disponibilizării voluntare și până în noiembrie 2008 inclusiv, adică timp de 12 luni, în sumă de 2021 lei lunar. În luna ianuarie 2008 primit doar 1010,5 lei și ca urmare are dreptul la diferența de 1010,5 lei.
Pentru considerentele mai sus menționate, potrivit art.969,977 și urm. civ. în ref. la art.39 lit.j s-a constatat că acțiunea este fondată în parte,motiv pentru care a admis-o în limita sumei solicitată de reclamantă.
S-a dispus actualizarea sumelor acordate prin prezenta hotărâre,pentru a asigura o reală și efectivă despăgubire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC G considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că instanța de fond nu a precizat și alte norme de drept material în justificarea soluției date și este evident că disp. art.969, 977 și următoarele din Codul civil și art. 39 lit.j din Codul muncii sunt motive străine de natura pricinii, acest fapt echivalând cu o nemotivare a sentinței recurate.
În al doilea rând,instanța de fond a interpretat în mod greșit natura și înțelesul a cestui act juridic subliniindu-i natura dintre un act unilateral al angajatorului într-o convenție care trebuia negociată cu salariații și căruia ar fi trebuit să-i fie aplicabile disp.art.969, 977 Cod Civil.
În al treilea rând, hotărârea este lipsită de temei legal întrucât nu se întemeiază pe nici o normă juridică de drept material care să poată constitui premiza majoră a soluției pronunțate în cauză.
În drept a invocat disp.art.304 pct.7 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă,ca nefondată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima susținere în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, se observă că din chiar argumentarea acestui motiv rezultă o situație contrară celei invocate,deoarece chiar recurenta recunoaște că acordul exprimat pentru încetarea raporturilor de muncă a avut la bază oferta concretizată în așa numita,schemă de plecări voluntare este evident că disp. art.969 și 977 cod civil devin aplicabile.
De asemenea, în prezenta cauză nu are relevanță faptul dacă reclamanta beneficiază sau nu de pensie pentru limita de vârstă deoarece are peste 15 ani vechime și se încadrează în cea de-a patra rubrică a tabelului.
A reține o altă soluție echivalează cu privarea salariaților de drepturile lor prin intermediul unor manevre frauduloase, știut fiind că în situația în care au avut loc disponibilizări masive prin lege,recurenta a fost obligată la plata de venituri în completare care erau acordate concomitent cu pensia pentru limită de vârstă.
Manevra frauduloasă constă în împrejurarea că le-au fost înmânate salariaților înscrisuri de o valoare juridică îndoielnică, cu clauze neclare care lasă loc de interpretare. Această interpretare trebuie realizată în favoarea reclamantei deoarece citind înscrisul, ea a găsit o rubrică ce-i era aplicabilă și acesta a fost motivul determinant pentru solicitarea de a se retrage din activitate.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin schema de plecări voluntare, angajatorul a oferit salariaților care încetează voluntar activitatea, bonusuri și plăți compensatorii,reclamanta-intimată încadrându-se în categoria salariaților carde îndeplineau condițiile de pensionare în termen de 12 luni de la data depunerii cererii de retragere, situație în care plata sumelor compensatorii lunare se face până la data pensionării.
Prin cererea din data de 12.10.2007 reclamanta a solicitat retragerea voluntară din activitate în temeiul disp.art.55 lit.b din Codul muncii și acordarea drepturilor prevăzute în schema de plecări voluntare oferite de unitate.
Intimata-reclamantă nu a contestat oferta de plecări voluntare ci a afirmat doar că nu s-a pensionat și prin urmare reclamanta înțeles clar clauzele din schema de plecări voluntare contrar susținerilor instanței de fond.
Nici prin concluziile scrise depuse la dosar de apărătorul reclamantei nu a contestat conținutul clauzelor din schema de plecări voluntare și prin acceptarea ofertei a înțeles că se încadrează în ultimul aliniat urmând să primească plăți compensatorii până la data pensionării.
Mai mult, oferta de plecări voluntare a fost adusă la cunoștința salariaților conform procesului verbal încheiat la data de 12.10.2007, proces verbal care nu a fost declarat fals.
Cu atât mai mult, prin cererea adresată angajatorului la data de 21.01.2008 (filele 18,19 și 29 - dosar fond) intimata nu invocă faptul că nu înțeles clauzele din oferta pe care a acceptat-o, ci a invocat motive externe raporturilor de muncă.
Susținerile reclamantei din acțiune au fost combătute de către recurentă cu înscrisul depus în recurs respectiv decizia nr.1--/16.02.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă din care rezultă că drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 14.01.2008 și corect recurenta a sistat plata plăților compensatorii începând cu această dată.
Deși argumentele instanței nu se regăsesc în motivarea în fapt a acțiunii și nici nu au fost puse în discuția părților,acestea nu au suport legal.
De fapt, schema de plecări voluntare este un act unilateral al angajatorului, o ofertă făcută de angajat salariaților săi în anumite condiții pe care angajatul le acceptă sau nu fără să se negocieze nici una din condițiile prevăzute.
Dimpotrivă, instanța de fond nu a avut în vedere disp.art.37 din Codul muncii care prevede expres cazurile când se aplică principiul negocierii și anume, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Reținerea disp.art.969 și 977 Cod civil care se referă la convenții și a disp.art.39 lit.j Codul muncii care se referă la protecția salariaților în caz de concediere, sunt motive străine de natura pricinii ceea ce echivalează practic cu nemotivarea hotărârii.
De asemenea, instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, schimbându-i natura dintre un act unilateral al angajatorului într-o convenție care trebuie negociată cu salariatul și căruia ar fi trebuit să-i fie aplicabile disp.art.969 și 977 Codul civil.
Așadar, oferta de plecări voluntare nu cuprinde nici o clauză neîndoielnică și nu se pune problema unei inechități între salariat așa cum a reținut prima instanță.
Intenția angajatorului nefiind cea de cumula pensia cu plățile compensatorii contrar a ceea ce susținut prima instanță.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă și sub aspectul că se referă la aspecte care țin de organizarea internă a societății și face recomandări cu privire la modul de întocmire a convențiilor între părți,deși în situația ofertei de plecări voluntare nu se negociază nici una dintre clauze.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă se încadrează în motivul de recurs prev.de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp. art.312 al.1, 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de către pârâta G SA, se va modifica în tot sentința civilă recurată și în rejudecare se va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta G,cu sediul în-, jud. împotriva sentinței civile nr.924/13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.924/13.08.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta G,ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./25.02.2009
Tehnored./2 ex./ 02 Martie 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
