Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1810/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1810
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1721 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimata-reclamantă, domiciliată în P,- J,.A,.4,.13, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită în principal admiterea recursului, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă, întru-un prim subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumelor de bani comunicate de societate ca fiind salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate separat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil declarat de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2005-2007 reprezentând prime de Paște și C și însumând 6331 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este salariată societății pârâte la Unitatea de Producție, fosta și că în perioada 2005-2007 nu primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus înscrisuri (filele 6-18).
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă, pârâta SC SA B, fiind legal citată, a depus la dosar întâmpinare (filele 26-28) la care a atașat înscrisuri (filele 29-51) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceasta.
Prin sentința civilă nr.1721 pronunțată la 10 iunie 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei brute de 6631 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și Paști 2005,2006 și 2007-sumă care va fi actualizată conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, prima instanță a obligat pârâta și la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamantă respectiv 6631 lei reprezentând prime de C pentru anii 2005, 2006 și 2007 respectiv prime de Paște pentru anii 2005, 2006 și 2007- actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 4-12) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate(denumit în continuare ) cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantei sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamantă este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantei sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantei este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică dintre părți nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Este la fel de real și că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că după această dată nu există în dosar mijloace de probă care să probeze susținerile recurentei.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantei ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantei raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece potrivit adresei nr.830/2008 depuse la fila 18 din dosarul de fond, primele aferente sărbătorilor de Paște și C pentru anii 2005, 2006 și 2007 au fost solicitate de reclamantă și admise de instanța de fond prin raportare la salariul de bază mediu pe unitate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1721 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimata-reclamantă, domiciliată în P,- J,.A,.4,.13, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./03.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
