Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1809/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1809
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1615 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită în principal admiterea recursului, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă, întru-un prim subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar într-un al doilea subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumelor de bani comunicate de societate ca fiind salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate separat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4650 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale prime de Paște și de pe anii 2005-2006 și actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 06.06.2008 pârâta a depus întâmpinare însoțită de un set de acte, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune iar pe fond solicitat respingerea acțiunii ca fiind vădit neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1615 din 6 iunie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a obligat pârâta sa plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de 4650 lei, reprezentând prima de C și prima de Paște pe anii 2005-2006, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei, însă în anii 2005-2006 nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paste.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei însă, în anii 2005-2006, nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște, astfel încât pârâta era obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul că ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâta s-a întocmit o adresa în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce i s-ar cuveni reclamantului în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamantul are dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce i se cuvin reclamantului în calitate de fost salariat.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de 4650 lei, reprezentând prima de C și prima de Paște pe anii 2005-2006, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât acțiunea vizează un conflict de muncă.
De asemenea, tribunalul a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimatul-reclamant deși legal nu s-a prezentat la instanță și nici nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul promovat.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamantă la 2824 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2005 și Paște 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1615 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 2824 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2005 și Paște 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./06.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
