Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 182/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.677/CM din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, lipsind intimata-pârâtă Universitatea " "
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant depune la dosar note scrise, proces-verbal de predare primire a obiectelor de inventar și mijloacelor fixe întocmit la 13.11.2006, în copie și ghid pentru admiterea în anul I de studii la Universitatea " "
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la ribunalul Argeș, în vederea administrării de probe.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 12.04.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Universitatea " " reprezentată de rector prof.dr., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 01.01.2005 - 31.10.2006, să i se plătească orele de sâmbăta și duminica pentru aceeași perioadă, concediul de odihnă în perioada 01.01.2006 - 31.10.2006 pentru anul 2006, întrucât concediul de odihnă pe anul 2005 l-a efectuat în august 2006, contravaloarea celui de-al 13 salariu, apreciind suma de 11.280 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată de reclamant că a fost angajatul pârâtei pe durată nedeterminată la. Pitești - unde se fac înscrierile studenților și se încasează taxele de înscriere.
Susține reclamantul că în perioada celor 3 sesiuni pe an de examene, ținute numai sâmbăta și duminica, uneori joi și vineri după ora 16,00, avea obligația să supravegheze, să înmâneze subiectele transmise în ziua respectivă, majoritatea pe internet, să întocmească borderouri cu prezența, trecerea notelor, rezultatelor, etc.
A mai arătat că programul său de lucru era în funcție de dispozițiile și ordinele date de rectorul universității și ale directorului pentru învățământ la distanță, iar anterior sesiunii din ianuarie 2005, rectorul universității a dat o dispoziție din care rezultă că orele lucrate suplimentar se vor plăti în baza referatelor directorilor de centre.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.677/CM din 26 octombrie 2007, respins acțiunea formulată de reclamant.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că reclamantul a fost salariatul pârâtei de la 01.08.2004 până în noiembrie 2006, în funcția de administrator.
Conform contractului individual de muncă nr.5811/31.08.2004, durata contractului a fost nedeterminată, durata muncii fiind 8 ore pe zi, iar programul de lucru se putea modifica în condițiile Regulamentului intern sau contractului colectiv de muncă aplicabil.
Contractul individual de muncă a fost semnat de angajator - prin reprezentant legal prof.univ.dr. și salariat.
Apărarea pârâtei s-a bazat pe faptul că principiul de bază al sistemului de salarizare este negocierea, care se realizează la încheierea contractului de muncă și are ca obiect stabilirea salariului, a condițiilor și a programului de muncă.
Pârâta nu face parte din autoritățile sau instituțiile publice pentru care salariile sunt prestabilite de lege și se conduce după principiul negocierii. În situația în care se justifică prezența unui salariat peste programul de 8 ore, i se solicită în scris acordul prin luarea consimțământului.
Reclamantul nu era cadru didactic ca să participe la organizarea examenele de la facultatea din Centrul Teritorial Pitești.
Din răspunsul la interogatoriu rezultă că reclamantul a efectuat orele suplimentare în afara contractului din ordinul rectorului și directorului.
Deși reclamantul a răspuns că au existat atât solicitări verbale și scrise date de rectorul pârâtei pentru a efectua orele suplimentare sau în zilele lucrătoare și cele nelucrătoare, nu a depus nici un înscris în acest sens la dosarul cauzei.
Din adresa de la 86 din dosar, rezultă că întreaga activitate de sprijin didactic pedagogic universitar este acordată de directorul de centru și secretariatul centrului, studentul desfășurând o activitate de învățământ la domiciliu.
Reclamantul a avut atribuții administrative, fără nici o legătură cu activitatea pedagogică sau sprijin didactic, și rectorul pârâtei a susținut că nu i s-a solicitat reclamantului efectuarea de ore suplimentare pentru că nu se justificau, activitatea acestuia putând fi prestată în cele 8 ore de lucru.
În aceeași adresă se mai arată că pârâta nu a negociat în nici o situație, conform Codului muncii, efectuarea de ore suplimentare, în procesul de învățământ, cu atât mai mult pentru administratorii centrelor, iar prezența reclamantului în centru s-ar fi putut justifica numai pentru interese personale legate de studenți, cum au existat semnale, care alături de alte abateri, au dus la desfacerea contractului de muncă al reclamantului.
S-a reținut de asemenea că nu există solicitarea angajatorului pentru efectuarea muncii suplimentare, iar cele efectuate de salariat, din inițiativa sa, nu au regimul juridic al orelor suplimentare, neconferindu-i acestuia dreptul la compensare sau plată.
Nu s-a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că reclamantul ar fi fost chemat peste programul de lucru sau la serviciu sâmbăta și duminica și în consecință, a fost respins capătul de cerere având ca obiect plata muncii suplimentare pe perioada din acțiune, precum și sâmbăta și duminica, capăt de cerere formulat după 6 luni de la desfacerea contractului de muncă al reclamantului, deși există pontaje transmise pârâtei, care nu au fost luate în considerare - pentru că nu s-a negociat plata orelor suplimentare în cazul nici unui contract de muncă al vreunui angajat și pentru situația juridică a reclamantului căruia i s-a desfăcut contractul de muncă în noiembrie 2006.
Potrivit art.141 Codul muncii, concediul de odihnă trebuie să fie efectuat, de regulă, în același an pentru care se acordă.
Numai în cazurile expres prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă, concediul se acordă în anul următor, trebuind efectuat integral până la sfârșitul acestui an.
Din depoziția martorului audiat a rezultat că pentru anul 2006, reclamantul a depus cerere de efectuarea concediului de odihnă și a solicitat contravaloarea indemnizației de concediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins acțiunea formulată pentru toate cele trei capete de cerere, fără a se cerceta documentele existente la dosarul cauzei, iar instanța, în mod nejustificat, i-a respins proba cu expertiză solicitată pentru a se verifica situațiile existente la sediul intimatei.
Referitor la interogatoriul luat intimatei, instanța de fond nu avut în vedere că răspunsurile au fost date de o persoană neabilitată și nu de cei în măsură să cunoască situația contestatorului.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării corecte și legale a probelor administrate în cauză.
Recursul declarat de reclamant urmează a fi admis.
Obiectul acțiunii de față îl formează solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2005 - 31 octombrie 2006, a contravalorii orelor efectuate sâmbăta și duminica efectuate în aceeași perioadă, concediul de odihnă pe perioada 01 ianuarie - 31 octombrie 2006 și plata celui de-al 13-lea salariu.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că ar fi fost chemat peste programul de lucru la serviciu sâmbăta și duminica și că acesta ar fi efectuat ore suplimentare, urmare a solicitării făcute de intimată.
Martorii audiați în cauză au arătat însă că, de la început, s-a stabilit la universitate, ca pentru efectuarea orelor suplimentare, să se acorde în compensare zile libere, dar că reclamantul ar fi efectuat orele suplimentare fără a-i fi impuse și în afara sarcinilor sale de serviciu, depășindu-și atribuțiile de administrator.
Pe de altă parte, toți martorii audiați au arătat că fiecare angajat al pârâtei efectua ore suplimentare, pentru care își lua zile libere și că în perioada februarie, martie, iunie și 2-3 săptămâni din august, reclamantul ar fi participat la supravegherea examenelor, însă nu era necesară prezența acestuia.
Rezultă astfel că, atât din declarațiile martorilor, cât și din celelalte probe ale dosarului, se desprinde că reclamantul ar fi efectuat ore suplimentare, însă instanța de fond nu a clarificat în nici un mod dacă a fost pontat cu aceste ore suplimentare, dacă a fost plătit pentru aceste ore sau dacă a luat zile libere, așa cum se stabilise la intimată.
Cum situația orelor suplimentare și a pontării acestora, precum și a plății se află numai la intimată, era necesar ca instanța de fond să încuviințeze efectuarea unei expertize pentru verificarea actelor aflate la această instituție și clarificarea situației de fapt și neprocedând în acest mod, instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage casarea sentinței civile atacate.
Potrivit art.81 alin.1 și 2 din Legea nr.168/1999, în caz de admitere a recursului, instanța va judeca în fond cauza, cu excepția situației în care soluționarea acesteia s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență sau judecata în fond a avut loc în lipsa părții, care nu a fost legal citată.
Art.82 din lege prevede însă că dispozițiile acestei legi, referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă prevede că, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
În acest sens, trebuie avut în vedere că, pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt, rămân totuși în sarcina instanțelor de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de cenzură. A considera altfel, ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului, iar instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a stabili situația de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art.3041Cod procedură civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art.305 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în instanța de recurs, nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În speță, avându-se în vedere că instanța nu a clarificat fondul cauzei, nu a dispus efectuarea unei expertize pentru verificarea clară a orelor suplimentare efectuate de reclamant, plata acestor ore sau eventual compensarea lor, în funcție de negocierea existentă, se va admite recursul formulat, se va casa sentința civilă atacată și se va trimite cauza la aceeași instanță de fond, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.677/CM din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./06.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
