Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1824/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7741/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1824R
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții:, împotriva sentinței civile nr.2528 din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2528/19.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta și a respins acțiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu intimata Curtea de Conturi a României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, date fiind dispozițiile Legii nr. 19/2002 privind Finanțele Publice și art. 5 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Conform acestor acte normative, Curtea de Conturi, își întocmește buget propriu ce se prevede distinct în bugetul de stat, iar Ministerul Finanțelor, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și nu poate fi obligat la plată, virare și alocare de fonduri din bugetul de stat, acesta având doar atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, astfel că acestei instituții nu-i pot fi puse în sarcină obligații de garanție sau despăgubire. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun în virarea de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare, necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art. 4 din nr.OG22/2002, privind executarea obligațiilor, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007).
Pe fondul cauzei s-a reținut că, deși reclamanții arată faptul că desfășoară aceeași activitate și au aceleași atribuții ca și consilierii de conturi, în cadrul unităților unde sunt angajați, iar salariul diferă și că dispozițiile legale din Legea nr. 94/1992, modificată și republicată le sunt comune ambelor categorii de funcții, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile unei discriminări în ce privește salarizarea acestora.
Curtea Constituțională, în numeroasele Decizii pronunțate, a statuat că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați, reprezintă drepturi salariate suplimentare, nu drepturi fundamentale consacrate și apărate de Constituție" (Decizia nr. 108 din 14.02.2006). De asemenea a stabilit și faptul că "este opțiunea liberă a legiuitorului de a acorda aceste sporuri, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor categorii de funcții sau de include anumite sporuri la indemnizații și salariile de bază, pa care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă. Cum art. 147 alin. 4 din legea fundamentală, prevede că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, jurisprudența Curții fiind constantă în sensul că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit Instanța analizând situația concretă din cauză, pe baza probatoriilor administrate (proba cu înscrisuri), constată că reclamanții nu se găsesc într-o situație analogă cu consilierii financiari, în ce privește egalizarea salariilor și a sporurilor aplicate la acestea, așa încât nu li s-a încălcat niciun drept constituțional sau dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000, reclamanților fiindu-le aplicabile dispozițiile Codului muncii. Cele două categorii de funcții sunt de natură diferită, cu atribuții și responsabilități specifice, funcțiile de controlori financiari fiind de natură contractuală, astfel că nu sunt îndreptățiți să li de acorde sporul solicitat. și sporurile la salariu, se plătesc numai în raport cu performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată, în anumite condiții deosebite sau speciale.
Tratamentul juridic diferențiat, instituit în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal reclamanții, criticând soluția pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 pr. civ.
În motivarea recursului se susține în esență, că instanța nu a motivat de ce a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile discriminării.
Recurenții susțin că este adevărat că ei nu se află în situați omoloage cu consilieri de conturi în ceea ce privește indemnizația de bază, dar aceasta nu constituie un motiv de respingere a cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recursul formulat se întemeiază, prin toate susținerile din cuprinsul motivării sale, pe cererea de a se constata discriminarea.
Or, cum corect a reținut și tribunalul, prin decizii succesive, Curtea Constituțională a statuat că a aplica prin analogie o dispoziție legală ce privește alte categorii de persoane ar însemna încălcarea principiului constituțional al separării puterilor în stat (art.4 din Constituție), iar acest raționament al Curții Constituționale a condus la declararea ca neconstituționale inclusiv a unor dispoziții din OG nr.137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenții:, împotriva sentinței civile nr.2528 din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-23.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
