Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1846/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1846
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA împotriva încheierii de ședință pronunțată la 28 mai 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantului intimat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru considerentele dezvoltate pe larg în concluziile scrise depuse la dosar.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin cererea formulată la Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pârâta SC SA a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit.p și art. 79 alin. 1 din Constituția României revizuită, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Motivându-se această excepție, s-au învederat dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, conform cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea", precum și dispozițiile art. 284 din Codul muncii, care prevăd: "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă". Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
Prin urmare, s-a sesizat existența a două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente, în ambele cazuri competența fiind absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă/absolută atrage nulitatea hotărârii.
Față de împrejurarea că ambele legi sunt legi organice, și prin urmare au forță juridică egală, consideră petiționara că se dorește a se vedea dacă Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu.
In art. 298 alin. 2 din Codul muncii, sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial, ultima liniuță fiind urmată de textul "orice alte dispoziții contrare", această ultimă liniuță constituind temei pentru intrarea textului care prezentând o "abrogare implicită".
De asemenea, s-a mai arătat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare.
Prin dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Prin urmare, s-a concluzionat că art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr. 168/1999 întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale din Constituția României.
Prin încheierea din 28 mai 2009, Tribunalul Timișa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, motivat de faptul că prin excepția invocată se pun în discuție dispoziții procedurale, ceea ce nu are legătură cu fondul cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC SA criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea încheierii recurate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 aliniatul 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 2 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția revizuită, arătând în esență că în mod greșit instanța a respins cererea, fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Reclamantul intimat a depus la dosar îconcluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, în condițiile în care problema competenței teritoriale în materia litigiilor de muncă este reglementată clar, dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul muncii fiind în vigoare și aplicabile, iar cele ale art. 72 din Legea nr. 168/1999 au fost abrogate; că nu este îndeplinită condiția ca excepția să vizeze dispoziții care au legătură cu soluționarea fondului cauzei; că prin decizia nr. 254/24.02.2009, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția invocată în spețe similare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Din economia art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor acestui text. Una dintre acestea fiind existența unui interes procesual sau substanțial, cu referire la pertinența excepției, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată are legătură cu soluționarea cauzei.
Or, este evident că excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții ce reglementează competența teritorială a instanțelor în soluționarea unei pricini, are legătură în ce privește obiectul cauzei pendinte, astfel cum a fost formulat.
Astfel, se va observa că raportat și la condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, excepție invocată referitoare la dispozițiile cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, care prevăd competența instanțelor în judecarea conflictelor de muncă, are ca obiect prevederi cuprinse în lege, respectiv Legea nr. 53/2003. Excepția invocată are în vedere prevederi legale care nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, iar aceste prevederi legale au legătură cu soluționarea cauzei, condiții de asemenea îndeplinite prin faptul că dispozițiile legale considerate ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției de necompetență teritorială invocată în cauza pendinte.
Față de cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica încheierea recurată în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată și pe cale de consecință, în temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 va dispune suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta SC SA împotriva încheierii de ședință pronunțată la 28 mai 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică încheierea recurată în sensul că:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâta SC SA.
In baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 dispune suspendarea judecății cauzei și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 prin raportare la art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României revizuită
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în concediu, semnează
vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.12.2009
Primă instanță:, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
