Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.189/cm
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER DIN CADRUL SA, prin reprezentant, cu domiciliul în T,-,.11,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr.2508/19.11.2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitate recurentului reclamant să depună concluzii scrise a amânat pronunțare la data de 15.04.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, Sindicatul Liber "" din cadrul T, a chemat în judecată T, în numele unor persoane fizice, foști salariați ai societății, concediați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi salariale, cuvenite conform contractelor colective de muncă pe unitate aplicabile, respectiv nr.67/16.01.2004 și nr.282/17.02.2006, și neacordate, către toți foștii salariați, membri și nemembri de sindicat, concediați în perioada ianuarie 2004 - 31.12.2007 astfel: sporul de vechime, în procentele specificate în aceste contracte funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat concediat în perioada menționată, excepție sporul de 25% care urmează să fie acordat celor cu o vechime în muncă de peste 20 de ani și nu peste 25 de ani cum nelegal este menționat în anexele la contractele respective, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății; sporul de fidelitate, în procentele specificate în aceste contracte, respectiv 10% și 20% din salariul de bază al fiecărui salariat concediat, în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia în unitate, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății; salarii compensatorii, în conformitate cu prevederile contractelor colective de muncă pe unitate mai sus precizate și cu prevederile legale aferente pentru fiecare salariat, în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia, 6 (/șase(, 9 (nouă) sau 12 (douăsprezece) salarii compensatorii, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății și cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 19 nov.2008, pârâta prin reprezentant a invocat lipsa calității de reprezentant a sindicatului în formularea acțiunii și nulitatea parțială a cererii de chemare în judecată.
Instanța, prin sentința civilă nr.2508/2008 a disjuns cererea formulată de Sindicatul Liber din cadrul T, pentru persoanele care nu au calitatea de membri de sindicat, de cererea privind persoanele care au calitatea de membri de sindicat.
S-a format un nou dosar, respectiv nr- privind cererea formulată de Sindicatul Liber "" din cadrul "" T pentru persoanele care nu au calitatea de membrii de sindicat:, C, -, -, -, disjuns din dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 2508/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și s-a anulat cererea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER "" din cadrul SC "" SA T în contradictoriu cu pârâta SC "" SA T, pentru persoanele care nu au calitatea de membru de sindicat, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Pentru a se pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Potrivit art.9 din constituție: "sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor".
Art.217 alin.1 din Codul muncii prevede că: "sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării și promovării drepturilor colective și individuale, precum și a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor lor".
În temeiul art.1 din Legea nr.54/2003, "sindicatele sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în contractele colective de muncă și promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor acestora".
Ori, având în vedere că sindicatul este acea organizație persoană juridică independentă constituită în scopul apărării și promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor lui, prevăzute în legislația muncii internă și în documentele internaționale, precum și în contractele colective de muncă, ce își desfășoară activitatea potrivit statutului propriu și, întrucât reclamantul Sindicatul Liber "" din cadrul "" T nu a făcut dovada calității de membru de sindicat pentru toate persoanele pe care le reprezintă, instanța urmează a admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anula cererea formulată de sindicatul Liber "" din cadrul "" T pentru persoanele care nu au calitate de membru de sindicat, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Sindicatul Liber "". În motivarea recursului a arătat în esență următoarele: nu s-au respectat etapele procedurale ce urmau parcurse după disjungerea dosarului nr- și formarea dosarului nr-; hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea legii; hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de cauză; hotărârea s-a pronunțat fără a se administra un probatoriu concret și fără ca dosarul nr- să se judece în ședință publică și fără a avea cunoștință de numerotarea noului dosar; nu s-a formulat vreo cerere distinctă care să facă obiectul altui dosar, respectiv dosarul nr- ci doar s-a pus în discuția părților disjungerea, urmând a se proceda la comunicarea numărului noului dosar. În dezvoltarea acestor motive s-a evidențiat situația obiectului acțiunii și motivele pe care aceasta s-a întemeiat. A mai arătat că după disjungerea cauzei trebuia ca instanța să acorde termen pentru a se administra probatorii și a se pronunța asupra cauzei. Reclamanții au mandatat o persoană fizică -, pentru a-i reprezenta așa încât, după disjungere, cauza trebuia soluționată în fond. S-a apreciat că instanța de fond a comis o eroare judiciară, creând totodată un precedent periculos, prin încurajarea angajatorilor de a nu respecta legislația muncii. În sfârșit, s-a susținut că instanța de fond nu a invocat nici un text de lege în motivarea hotărârii sale de respingere a acțiunii iar invocarea doar a prevederilor referitoare la activitatea sindicatelor nu este suficientă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, argumentele invocate de recurent vizează în realitate doar aspectul privind disjungerea cererii reclamanților, cu consecințele atrase și soluția pronunțată în cauză din perspectiva condițiilor care trebuiau îndeplinite pentru a pronunța o astfel de soluție.
Mai întâi, se reține că la termenul din 19.11.2008 instanța a disjuns cererea reclamanților, formând un nou dosar, respectiv dosarul nr-, care a fost soluționat la același termen prin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale care a formulat acțiunea.
Această măsură poate aduce în discuție probleme din perspectiva respectării Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești și din perspectiva respectării dreptului la apărare al părților.
În ceea ce privește respectarea prevederilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, numai unele aspecte interesează părțile, din perspectiva respectării dreptului la un proces echitabil care implică și asigurarea imparțialității și aparenței de imparțialitate a instanței.
Astfel, pentru asigurarea aparenței de imparțialitate a instanței, la care se referă Curtea Europeană A Drepturilor Omului în jurisprudența sa referitoare la aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 352/2006, impune în art. 93 și 94 repartizarea aleatorie a cauzei, ceea ce s-a și întâmplat așa cum rezultă din referatul grefierului delegat, aspect necontestat de altfel. În conformitate cu art. 99 (4) din Regulament, în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității. Instanța de fond a procedat în acest mod, păstrând spre soluționare dosarul format în urma disjungerii, astfel încât s-a respectat atât principiul repartizării aleatorii a cauzelor cât și criteriul continuității completului de judecată, din această perspectivă, drepturile părților nefiind afectate. În ceea ce privește acordarea unui nou termen, Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești nu impune o astfel de procedură iar faptul că cererea disjunsă a fost judecată în aceeași zi nu a afectat nici dreptul la apărare al părților și nici dreptul de acces la o instanță, care presupune, între altele, ca cererea să fie efectiv analizată de către instanță.
Astfel, în chiar cererea de recurs, se arată că reprezentantul sindicatului a fost de acord cu disjungerea cererii persoanelor care nu erau membri de sindicat. Din partea introductivă a sentinței recurate rezultă că instanța a pus în discuția părților, în ședință publică, problema lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale în ceea ce privește persoanele care nu erau membre de sindicat, astfel cum se arată de altfel și în cererea de recurs, fiind respectate principiile oralității și contradictorialității și dreptul la apărare.
În cauză, cum se invocase excepția lipsei calității de reprezentant, instanța avea obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții, astfel cum impune art. 137 Cod.pr.civ. întrucât această excepție este una dirimantă, făcând de prisos cercetarea fondului cauzei.
Ca urmare, instanța de fond nu putea proceda la discutarea probatoriului în cauză, înainte de a fi soluționat excepția invocată și față de prevederile art. 137 alin. 2 Cod.pr.civ. nu putea nici să o unească cu fondul.
Alte aspecte privind respectarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești nu au relevanță în cauză și nu au efecte asupra situației părților.
Soluționând cauza prin admiterea unei excepții dirimante, prima instanță nu mai putea intra în cercetarea fondului cauzei, consecința admiterii excepției fiind anularea cererii, astfel cum stabilește art.161 Cod.pr.civ.
Din această perspectivă se constată că recurentul este în eroare cu privire la soluția pronunțată de prima instanță. aceasta nu a respins acțiunea astfel cum susține recurentul ci a anulat-o, pentru motive de formă, ceea ce nu împiedică persoanele interesate să formuleze o nouă acțiune cu respectarea normelor procedurale.
Din acest motiv, prima instanță, în motivarea soluției sale, nu avea cum să analizeze fondul cauzei, considerentele sentinței putând viza exclusiv soluția asupra excepției cu privire la care s-a pronunțat, astfel cum s-a și întâmplat, așa cum rezultă din cele expuse anterior.
De aceea, și instanța de recurs poate verifica numai modul în care s-a soluționat excepția lipsei calității de reprezentant, iar nu și fondul cauzei, în cazul în care s-ar considera că excepția a fost soluționată în mod greșit, singura soluție fiind aceea de casare a sentinței cu trimitere spre rejudecare în condițiile art. 312 al.3 teza a II-a Cod.pr.civ..
Ca urmare, în recurs nu pot fi analizate motivele care privesc fondul cauzei.
Curtea constată, însă, că prima instanță a soluționat în mod corect excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Liber "".
Este adevărat că potrivit art. 161(1) Cod.pr.civ. când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Acest termen se poate acorda însă numai dacă este cazul. Or, în cauză, acordarea unui astfel de termen nu era necesară. Astfel, Sindicatul Liber "" a formulat acțiunea în această calitate, de organizație sindicală. Ca urmare, pentru a verifica dacă există calitatea de reprezentant, instanța trebuia să verifice dacă persoanele pentru care s-a formulat acțiunea au calitatea de membrii de sindicat, astfel cum impune art.28 din Legea nr. 54/2003.
Dacă s-ar fi susținut că persoanele în cauză sunt membre de sindicat, atunci s-ar fi putut acorda un termen pentru a se face această dovadă și implicit dovada calității de reprezentant a organizației sindicale. Dar, în chiar cererea introductivă, Sindicatul Liber "" se referă la persoanele pentru care a formulat cererea ca fiind "membri și nemembrii de sindicat" iar reprezentantul sindicatului - - în ședința publică din 19.11.2008 a recunoscut implicit faptul că persoanele a căror cerere a fost disjunsă nu sunt membrii de sindicat, solicitând totodată conexarea dosarului la dosarul nr-. Astfel, în partea introductivă a sentinței recurate s-a reținut că a solicitat în referire la ceilați reclamanți ce nu au calitatea de membrii de sindicat conexarea dosarului la dosarul nr-.
Ca urmare, nu exista nici o îndoială că persoanele în cauză nu sunt membre de sindicat și prin prisma prevederilor art. 28 din Legea nr. 54/2003 nici nu era posibil a se face dovada calității de reprezentant de către Sindicatul Liber "". De altfel, nici în recurs nu s-a susținut că persoanele pentru care s-a formulat acțiunea și a căror cerere s-a disjuns ar avea calitatea de membrii ai sindicatului.
Sindicatul Liber "" nu a invocat a avea calitate de reprezentant a persoanelor pentru care a formulat cererea în temeiul unei convenții în condițiile art. 67 - 68 Cod.pr.civ.
De asemenea se mai reține că potrivit art. 28(2) din Legea nr. Lege nr. 54/2003 - Legea sindicatelor, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Așadar, prin derogare de la prevederile art. 67 și 68 Cod.pr.civ. organizațiile sindicale nu au nevoie de un mandat expres pentru a introduce o acțiune în numele acestora pentru apărarea drepturilor lor rezultate din raporturile de muncă.
Acest mandat este un mandat convențional dat implicit prin aderarea la organizația sindicală, având în vedere și prevederile alineatului (1) al aceluiași articol, în conformitate cu care organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. Acest mandat convențional este prezumat de lege.
Dacă salariatul, membru de sindicat, se opune sau renunță la judecată, atunci acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală întrucât manifestarea contrară de voință a salariatului înlătură prezumția de mandat pentru introducerea și continuarea acțiunii judiciare.
Organizația sindicală trebuie totuși să probeze că persoanele în numele cărora a formulat acțiune au calitatea de membrii de sindicat.
În cauză, Sindicatul Liber "" a formulat acțiunea și în numele unor persoane care nu aveau calitatea de membru de sindicat, aspect de altfel necontestat.
Reprezentantul organizației sindicale a depus la dosar procuri judiciare date de, C, -, -, -, aceleiași persoane, autentificate la BNP T sub nr. 3299, 3300, 3301, 3308, 3306, /13.11.2008, 2215/14.11.2008, 3182/11.11.2008, 3337, 3338,3336, 3337, 3335, 3334/17.11.2008, 3350,3353,3361/18.11.2008.
În cuprinsul tuturor acestor procuri judiciare, mandanții împuterniceau mandatarul să îi reprezinte în dosarul nr- înregistrat la Tribunalul Tulcea și într-o eventuală cale de atac, sens în care să susțină acțiunea să primească acte, să propună probe, să invoce excepții, să declare căi de atac, să îndeplinească actele necesare pentru executarea hotărârii.
Așadar, în aceste acte juridice, persoanele în cauză nu și-au însușit acțiunea introdusă deja în numele lor, aceasta rămânând o acțiune introdusă de Sindicatul Liber "", persoană fără calitate de reprezentant.
Mai mult, procurile judiciare sunt date unei persoane fizice. Chiar dacă aceasta are și calitatea de președinte al Sindicatului Liber "", organizația sindicală, ca persoană juridică, nu se confundă cu persoanele fizice care ocupă funcții de conducere în cadrul organizației.
Ca urmare, persoanele în cauză, au mandatat pe să le reprezinte în fața instanței în cauză dar nu și-au manifestat niciodată intenția de a formula cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul cauzei sau de ași însuși această acțiune, nu au împuternicit pe nimeni să manifeste în numele lor o astfel de voință juridică, această voință nu a fost exprimată în mod valabil de Sindicatul Liber "" și nu putea fi exprimată nici de întrucât nu primise mandat în acest sens, în condițiile art.68 Cod.pr.civ..
Lipsa manifestării de voință în sensul formulării unei acțiuni în justiție atrage în conformitate cu art. 161 Cod.pr.civ. anularea cererii de chemare în judecată, astfel cum în mod corect a procedat prima instanță.
Ca urmare, prima instanță nu a comis o eroare judiciară așa cum apreciază recurentul.
Argumentele referitoare la crearea unui un precedent periculos, prin încurajarea angajatorilor de a nu respecta legislația muncii, nu au legătură cu cauza de față, fiind străine acesteia astfel încât nu au a fi analizate.
Pentru aceste motive, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER DIN CADRUL SA, prin reprezentant, cu domiciliul în T,-,.11,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr.2508/19.11.2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.04.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /Șt.
jud.- /14.05.2009
Tehnored.dispozitiv.gref./2ex.
15.05.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
