Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1956/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1956
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -a -
******************************
Pe rol, judecarea recursului formulate de reclamanții, împotriva sentinței nr. 6444 din 3 decembrie 2008, pronunțată Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC - MEMBRU GRUP, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți, reprezentați de avocat ., intimata pârâtă SC - MEMBRU GRUP, reprezentată de avocat cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind recurentul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenți reclamanți, a susținut motivele de recurs în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Avocat pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 6444 de la 03 decembrie 2008 admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind indemnizația de concediere.
A respins acțiunea de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, tribunalul a constatat că indemnizația de concediere este prevăzută printr-o clauză a contractului colectiv de muncă aplicabil și reprezintă o plată compensatorie, care se acordă o singură dată și numai în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Ca urmare, aceste drepturi nu reprezintă drepturi salariale pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii ( termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului), fiind vorba de drepturi din categoria protecției sociale a salariaților.
În acest sens sunt și disp. art. 154 alin. 1 Codul Muncii în conformitate cu care, Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" și disp. art. 155 Codul Muncii potrivit cărora, Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Fiind vorba de plăți compensatorii, acordate după încetarea contractului de muncă, aceste sume nu pot fi apreciate ca drepturi salariale, astfel încât termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia este de 6 luni de la data nașterii lui (art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii ), și nu 3 ani (art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii ).
Prin urmare, instanța a apreciat că indemnizația de concediere solicitată de reclamanți nu poate fi inclusă în veniturile salariale, termenul în care poate fi cerută fiind cel prevăzut de art.283 alin 1 lit e Codul Muncii.
În speță, reclamanții au fost concediați la data de 12.09.2007, iar acțiunea a fost introdusă la data de 01 octombrie 2008, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a respins acțiunea, urmare a prescrierii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținându-se că în mod greșit s-a aplicat termenul de prescripție de 6 luni de zile, în cauză, indemnizația de concediere, având natura juridică a unei despăgubiri, astfel încât se aplică termenul de prescripție de 3 ani de zile.
Pe fondul cauzei s-a susținut că sunt îndreptățiți să li se acorde indemnizația de concediere prevăzută de art. 50 din CCM la nivel de unitate, întrucât prevederile Planului Social se completează cu cele ale CCM.
La data de 24 martie 2009, intimata SC "" SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul declarat de reclamanți este întemeiat și se va admite avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție (3 ani - stabilit de prima instanță sau 6 luni, invocat de recurentă), trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamanți a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 lit. b din Codul Muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul Muncii acestei categorii de salariați, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata indemnizației de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul Muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamanți nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul Muncii.
Față de cele arătate, se va reține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, recursul reclamanților se va admite, se va casa hotărârea Tribunalului Dolj și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanții și, împotriva sentinței nr. 6444 din 3 decembrie 2008, pronunțată Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC - MEMBRU GRUP
Casează sentința si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
04.05.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Marian Lungu