Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 199
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, -, -, OG, intervenienții, și, toți prin reprezentant legal cabinet avocatură, cu domiciliul ales în B, Cartier 3, - 15,.1,.6, județ B și pârâta - SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1176 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău -Secția Civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți și intervenienți reprezentanți de avocat din Baroul Buzău și recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că pentru acest termen de judecată pârâta - SA a fost citată din eroare în calitate de intimată-pârâtă și nu recurentă-pârâtă, motivele de recurs ale pârâtei fiind comunicare cabinetului de avocatură - în calitate de reprezentat legal al reclamanților și intervenienților, așa cum rezultă din adresa acestei instanțe existentă la fila 25 dosar.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că în cauză calitate de recurentă are și pârâta - SA și că din eroare a fost citată pentru acest termen de judecată în calitate de intimată-pârâtă, împrejurare pentru stare stabilește cadrul procesual corect, în sensul că are calitate de recurentă și pârâta - SA.
Avocat având cuvântul arată că apărătorul recurenților-reclamanții și intervenienți nu a făcut dovada calității de reprezentat și a numitului cu care a încheiat contractul de asistență și reprezentare juridică.
Avocat având cuvântul arată că și la instanța de fond a fost invocată excepția lipsei de reprezentare însă făcând această dovada atât cu împuternicirile avocațiale individuale, precum și cu împuternicirea nr.375/2008 încheiară cu numitul, în calitate de reprezentant la reclamanților, instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentare, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acestei din urmă împuternici este menționată împrejurarea că poate acționa în numele salariaților și în eventualele căi de atac.
Curtea, analizând actele dosarului, constată că la instanța de fond s-a făcut dovada calității de reprezentant de către apărătorul salariaților, cu împuternicirile avocațiale individuale și cea încheiată cu reprezentantul acestora.
În continuare, apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți și intervenienți susține motive de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de fond, la pronunțarea sentinței, nu a avut în vedere adresele oficiale emise de pârâtă în teritoriu și semnate de ambele părți contractante, în care era evidențiat salariul mediu brut pe societate în funcție de care trebuia să se raporteze pentru stabilirea cuantumului primelor de Paște și solicitate, ci s-a raportat la o adresă încheiată în mod unilateral de către societatea-pârâtă ulterior derulării CCM. Mai susține că primele cu titlu premial au fost solicitate pentru sărbătorile de Paște și C pentru perioada 2005-2007, iar adresa a fost emisă de societate la data de 5.02.2007, în afara cadrului legal de reculare CCM. În plus, mai susține că în conformitate cu disp.art.38 alin.1 orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este loviră de nulitate și că potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, modificările aduse CCM se comunică în scris -, ori adresa nr.830/2008 care a stat la baza stabiliri cuantumului drepturilor solicitate nu a fost comunicată ori înregistrată la ITM.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe și pe fond stabilirea cuantumului legal al primelor raportat la adresele oficiale pârâtei comunicate sucursalelor din teritoriu. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul susține în esență că obiectul acțiunii de față în constituie dispozițiile art.168 alin.1 CCM și că în mod corect instanța de fond avut în vedere adresa nr.830/2008 emisă de societate în care este cuprins salariul de bază mediu pe societate întrucât aceasta nu modifică clauzele CCM. Mai susține că primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003 și în continuare. Se solicită respingerea recursului salariaților.
În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită admiterea acestuia conform motivelor depuse în scris la dosar, modificarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată. În baza art.274 Cod pr.civilă solicită, totodată, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată societatea.
Avocat având cuvântul pe recursul societății-pârâte solicită respingerea acestuia, susținând că excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a prematurității introducerii acesteia se anulează reciproc. Arată că în mod greșit societatea-recurentă apreciază că în cauză este vorba de drepturi salariale, în fapt fiind vorba de drepturi suplimentare cu caracter nepermanent.
Totodată, mai susține că excepția prematurității introducerii acțiunii nu poate fi invocată întrucât nu a avut loc o negociere prealabilă și că orice clauză a CCM este lege între părțile contractante și este obligatorie pentru toate părțile. În
fine, mai arată că negocierea se referă la stabilirea modalității de acordare a primelor de Paște și C, prin aceasta nestabilind dacă se acordă sau nu.
Referitor la susținerea conform căreia primele au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, arată că nu poate fi avută în vedere, cu atât mai mult cu cât din minuta hotărârii rezultă că aceste prime nu au fost incluse în salariu decât în anul 2003.
Solicită respingerea recursului pârâtei.
Avocat având cuvântul în replică arată că hotărârile au caracter de îndrumare, nefiind obligatorii pentru instanțele de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-,
reclamanții - salariați ai - SA B (Membru Grup)-, au chemat în judecată pe pârâta - SA B, Punct de lucru, județul B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite conform prevederilor art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat instanței că în CCM, la nivel de societate, încheiat prin negocierile ce au avut loc cu reprezentanții Federației Sindicatelor Libere și Independente din Industria, pentru anii 2005, 2006 și 2007, se prevede în mod expres în art.168 alin.1, că salariații - SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În cererea introductivă, reclamanții au indicat salariul de bază mediu pe societate la nivelul anilor 2005-2007, precizând că solicită aceste drepturi în mod retroactiv pe 3 ani, având în vedere dispozițiile art.166 alin.1 și art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii.
Reclamanții au mai relatat că prezenta acțiune reprezintă un conflict de drepturi, având în vedere că obiectul îl constituie neîndeplinirea de către angajator a unor obligații decurgând din contractul colectiv de muncă.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei carnete de muncă și CI, extras din CCM pe anii 2005-2007, adresele 313/2005, 703/2006, 504/2007.
În termenul legal prevăzut de art. 114 indice 1- 115 Cod pr. civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de prescripție a dreptului material al acțiunii, excepția de prematuritate de introducere a acțiunii și pe fondul cauzei a susținut netemeinicia pretențiilor reclamanților.
În sprijinul primei excepții, pârâta a invocat că, în conformitate cu art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, în cazul neexecutării CCM, sau a unor clauze ale acestuia, cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, ori, în speță, dreptul material la acțiune s-a prescris.
Față de excepția prematurității introducerii acțiunii, pârâta a invocat în întâmpinare că în cuprinsul alin.1 din art.168 al CCM, text nemodificat în perioada 2003-2007, se înscrie că drepturile salariale suplimentare se acordă în funcție de
negocierile anuale ce au loc cu 15 zile calendaristice, anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, respectiv Paște și În condițiile în care aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete nu au avut loc, s-a apreciat că excepția invocată este întemeiată.
Pe fondul acțiunii, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere Decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, care cuprinde intenția reală a părților la adoptarea art.168 alin.1 și 2 din CCM. Astfel, s-a relatat că în cuprinsul acestei decizii s-a menționat că începând cu anul 2003, s-au inclus bonusurile de C și de Paște în salariul de bază, dovadă fiind mențiunea din CCM în anul 2003, în care s-au înscris, în alin. 1, că salariații SNP SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar prin alin.2 al aceluiași articol, s-a inserat clauza potrivit căruia pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceste clauze fiind reluate și în CCM, la nivelul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007.
În sprijinul întâmpinării pârâta a depus la dosar certificat din dosarul nr-, emis de Curtea de Apel Constanța, 247/ 15.04.2008 a Curții de Apel Iași, act adițional la CCM înregistrat sub nr.8080/2000, extras CCM 2000-2004-2007, alte acte adiționale,adresa nr.830/08.02.2008.
În cadrul prezentului dosar au formulat cereri de intervenție numiții, și, în care au solicitat admiterea în principiu a cererii și obligarea pârâtei la plata drepturilor ce li se cuvin, respectiv suplimentările salariale în conformitate cu art. 168 al.1 din CCM pentru sărbătorile de Paști și
După administrarea probelor, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1176/26.11.2008, prin care Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta - SA, precum și excepția prematurității introducerii acțiunii, a admis în totalitate acțiunea și cererile de intervenție și a obligat pe pârâtă să achite reclamanților și intervenienților drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de C 2005, și Paști - C, 2006-2007, constatând într-un salariu de bază, mediu pe societate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că termenul general de prescripție a dreptului de a solicita diferențe salariale neacordate este de 3 ani, nefiind aplicabil în materia salarizării termenul special de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Față de excepția prematurității, tribunalul a reținut caracterul neîntemeiat al acesteia, câtă vreme nu s-a respectat obligația societății pârâte de 15 zile calendaristice în care trebuia să se negocieze cuantumul și acordarea respectivelor prime.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că pretențiile reclamanților au caracter fondat, atâta vreme cât suplimentările respective au fost incluse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și ulterior, astfel că pârâta le datorează atâta vreme cât contractele colective de muncă au caracter obligatoriu și părțile contractante sunt obligate la executarea acestora, după ce l-au negociat și înregistrat conform prevederilor legale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurenții reclamanți, în termen legal, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea acesteia, s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât, în acordarea drepturilor cuvenite, prima instanță nu a luat în considerare rezultatul negocierilor dintre părți, ci veniturile comunicate și stabilite unilateral de către pârâtă, prin adresa nr. 830/5.02.2008, emisă la o dată la care contractul colectiv de muncă nu mai era în derulare, înscrisul respectiv fiind și lovit de nulitate conform prevederilor art. 38 alin.1 teza a II-a din Codul Muncii.
Un alt motiv de recurs este acela că respectiva adresă invocată de instanța de fond în cuprinsul sentinței recurate, nu este un înscris care să manifeste voința ambelor părți, nu este comunicată în scris și înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, și nu are efecte retroactive.
La rândul său, recurenta - SA (Membru Grup), a formulat recurs împotriva aceleași sentințe, primul motiv invocat fiind greșita respingere a excepției prescripție dreptului la acțiune, câtă vreme drepturile solicitate nu au caracter de drepturi salariale, se regăsesc în Cap. VI din CCM, astfel că erau prescriptibile în termenul de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Un al doilea motiv de recurs invocat de către această recurentă este greșita respingere a excepției prematurității, întrucât, atâta vreme cât negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
Un alt treilea motiv de recurs se referă la fondul cauzei, susținându-se faptul că respectivele prime nu se mai datorau reclamanților întrucât au fost incluse în salariu de bază, ceea ce înseamnă că au fost plătite.
O altă critică vizează nerecunoașterea de către instanța de fond a caracterului obligatoriu al deciziei Comisiei Paritare, care a fost semnată din partea de persoanele nominalizate prin actul adițional nr.2 la CCM. Prin această decizie s-a statuat faptul că respectivele pretenții salariale au fost incluse în salariul lunar de bază al salariaților, având rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea acestor prime în salariu și nu se poate susține că are caracter retroactiv, întrucât nu s-a statuat asupra stingerii modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
A mai susținut recurenta că instanța de fond în mod greșit a acordat despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu cu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG 9/2000.
A mai arătat că instanța de fond a făcut o analiză trunchiată a disp. art.
168 și nu o interpretare sistematică a întregului text, încălcând disp. art. 236 alin. 4 din Codul Muncii.
Recurenta a criticat sentința și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, acordate reclamanților, suma pretinsă de către aceștia ca și onorariu de avocat fiind mult prea mare atâta vreme cât dosarul s-a soluționat la al treilea termen de judecată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod. pr. civ. Curtea constată:
În ceea ce privește recursul promovat de către recurenta - SA, prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art.283 alin. 1 lit. e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate, deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate,
deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile
reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunii. Iar câtă vreme pretențiile reclamanților sunt fundamentate pe prevederile Contractului Colectiv de Muncă, cuantumul acestora era normal a fi reactualizat în raport de rata inflației.
Nici critica referitoare la cheltuielile de judecată nu poate fi reținută, atâta vreme cât cuantumul acestora a fost dovedit de către reclamanți prin depunerea la dosar a chitanței doveditoare de achitare a onorariului de apărător și nici nu există o disproporționalitate vădită între prestația apărătorului și cuantumul acestui onorariu, simpla susținere privitoare la soluționarea dosarului de la al treilea termen de judecată, nefiind un argument în dovedirea acestei disproporționalități.
În ceea ce privește recursul promovat de către reclamanții recurenți, chiar dacă motivele invocate se structurează aparent pe existența a două criticii, în realitate este vorba de un singur motiv de recurs referitor la cuantumul drepturilor salariale susținându-se faptul că baza corectă de calcul ar fi trebuit să fie salariul mediu pe companie și nu salariul comunicat oficial și stabilit în mod unilateral de către pârâtă prin adresa nr. 830/5.02.2008.
Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, singurul criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea cuantumului acestor drepturi salariale, nu poate fi decât salariul de bază mediu pe societate, decurgând din adresa nr. 830/5.02.2008, părțile stabilind în contractul colectiv de muncă criteriile de determinare a cuantumului acestor prime, respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate, recurenții reclamanți ne aducând niciun argument valabil pentru a se avea în vedere criteriul propus de către acești în stabilirea acestui cuantum.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin. 1 și 3 pr.civ. Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate și având în vedere această soluție, în baza art. 274 pr.civ. va respinge și cererea recurenților reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, -, -, -, OG, intervenienții, și, toți prin reprezentant legal cabinet avocatură, cu domiciliul ales în B,
Cartier 3, - 15,.1,.6, județ B și pârâta - SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1176 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău -Secția Civilă.
Respinge cererea recurenților reclamanți de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.DL.
2 ex./09.02.2009
dosar fond.- -- Tribunalul Buzău
judecători fond.-
- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
