Pretentii civile. Speta. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.200
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2793 din 7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,- A, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, susținând că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, în sensul că termenul de prescripție este de 6 luni și nu termenul general de prescripție de 3 ani.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, arătând că primele de Paște și C solicitate de reclamant și prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, împrejurare dovedită cu mențiunile din carnetul de muncă din care rezultă că salariile ulterioare anului 2004 ar fi trebuit reduse cu chiar c/val primelor incluse în anul 2003, lucru ce nu s-a întâmplat.
Într-un al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul acordării primelor raportat la salariul de bază mediu pe societate, conform adresei depusă la dosar, neexistând identitate între salariul mediu brut și salariul net, salariul brut cuprinzând salariul de bază la care se adaugă sporurile. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 1974 lei reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, ce reprezintă contravaloarea suplimentelor drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paști 2006 și C 2005, întrucât, pe lângă salariul de bază, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale, cu ocazia acestor sărbători, drepturi ce nu au fost acordate în perioada 2005-2006.
Prin întâmpinarea formulată la 7.11.2008, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât din anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, această situație s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, s-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia, această excepție fiind unită cu fondul de către instanță.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr. 2793 din 7.11.2008 prin care a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea promovată de, a obligat pe pârâtă să plătească acestuia drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de 1974 lei, reprezentând prima de C 2005 și prima de Paști 2006, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut Tribunalul Prahova că reclamantul a fost salariatul pârâtei până în luna martie 2006, însă nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paști 2006 și C 2005, deși, art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, pentru anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate și în contractele colective negociate și aplicabile pe anii 2004,2005 și 2006.
A concluzionat instanța de fond, că pârâta era obligată să achite aceste drepturi reclamantului, nu a făcut dovada că a plătit efectiv aceste drepturi sau că le-a inclus în salariul de bază, astfel că, a obligat pe SC SA B să achite lui sumele solicitate, excepția prescripției dreptului la acțiune a constatat că nu este întemeiată, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă termenului de 3 ani, care a început să curgă de la data nașterii sale, decembrie 2005.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta SC SA solicitându-se admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acesteia ca prescrisă, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, sau ca neîntemeiată, iar în subsidiar, s-a solicitat modificarea în partea hotărârii instanței de fond și obligarea recurentei la plata sumelor de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate.
În motivarea recursului s-a arătat că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris față de dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni, acțiunea reclamanților este întemeiată pe dispozițiilor art. 168 din CCM, afirmându-se că dispozițiile acestui articol nu au fost respectate, raportat la acest temei de drept este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni, astfel că, se impune admiterea excepției invocate.
S-a mai susținut de recurentă că, în mod greșit instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, cum s-a procedat și în anul 2003, această situație rezultă din interpretarea dispozițiilor CCM pe anii 2003-2007, din lecturarea art. 168 alin.2 din contractele pe 2003 și 2004, rezultă că primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat, în mod similar fiind textul alineatului 2 a art. 168 din CCM și pe anii ulteriori, rostul menținerii acestui alineat este de a se arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale, prevăzută la alineatul 1 al acestui articol din Contractul Colectiv de Muncă, reclamantul necontestând că în anul 2003 a primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază, dând dovadă de rea-credință. De asemenea, s-a arătat că acest punct de vedere este susținut și de Comisia Paritară SA ce funcționează în temeiul art. 9 din Contractul Colectiv de Muncă, fiind abilitată să soluționeze eventualele conflicte invite în legătură cu aplicarea CCM, la 31 august 2007 această comisie a emis o notă ce cuprinde precizări asupra situației primelor de Paști și de C prevăzute în art. 168 din contract.
Recurenta a mai învederat instanței de recurs că valoarea suplimentării prevăzută în CCM este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP, instanța de fond a observat corect această valoare, însă obligă societatea la sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, între cele două tipuri de salariu existând o diferență clară, recurenta a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte, între salariul brut și salariul de bază există diferența că salariul brut cuprinde salariul de bază la care se adaugă toate sporurile de care beneficiază salariații unității, iar salariul de bază nu cuprinde aceste sporuri, o astfel de situație rezultă și din expertizele efectuate în alte cauze, dar și din interpretarea unor acte normative, sumele de bani solicitate au caracter salarial și nu caracter de despăgubiri.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Între părți au existat raporturi de muncă ce au încetat la 30 martie 2006, potrivit mențiunilor din Carnetul de muncă depus la dosar de către reclamantul-intimat, acestuia fiindu-i aplicabile și toate dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2003-2006.
Potrivit art. 168 alin.1 din CCM, salariații societății recurente au dreptul de a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, însă aceste clauze contractuale nu au fost aduse la îndeplinire de către SC SA B, care nu a făcut dovada că a achitat lui respectivele drepturi cu ocazia sărbătorilor de C 2005 și Paști 2006, astfel că, în mod corect, instanța de fond a obligat societatea recurentă să aducă la îndeplinire această obligație, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 și următoarele din Codul muncii, cuantumul acordat reclamantului fiind cel rezultat din adresa nr.831 din 5.02.2008 emisă de societatea recurentă, respectiv suma salariilor de bază medii din noiembrie 2005 și martie 2006.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia dreptul material la acțiune al reclamantului era prescris, Curtea reține că, în conformitate cu art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect nu a constatat intervenită prescripția, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Nici motivul de recurs referitor la fondul cauzei nu este întemeiat, întrucât, susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor drepturi salariale, recurenta nu a depus la dosar statul de plată individual, din care să rezulte această susținere, deși aveau o astfel de obligație conform art. 163 din Codul muncii, iar sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
Motivul de recurs privind cuantumul sumei acordată reclamantului nu este întemeiat, întrucât cuantumul drepturilor salariale acordate intimatului este rezultat din însumarea salariului mediu de bază stabilit la nivelul recurentei, ce rezultă din adresa nr. 831/2008 comunicată de aceasta instanței, respectiv 927 lei din noiembrie 2005 și 1047 lei din martie 2007, fiind respectate întrutotul dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, în cauză fiind aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, și a obligat societatea recurentă la plata drepturilor salariale reprezentate de prima de C 2005 și prima de Paști 2006, sumă actualizată cu indicele de inflație, în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM pe 2005 și 2006, sentința recurată nu este afectată sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaSC SAB, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2793 din 7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,- A, județ P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- - - - -- -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 5.02.2009
f- - Tribunalul Prahova
R,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
