Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR.20
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait Gabriel
Asistenți judiciari: -
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta, în propriu, cât și în calitate de reprezentant al reclamanților, toți cu domiciliul ales în M,-, județul D - la sediul Judecătoriei Moreni, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamanții, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.524/2009, lipsind pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, iar din partea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTIs -au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinări, prin al căror conținut se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Curtea înmânează apărătorului reclamanților copii ale întâmpinărilor depuse în cauză.
Avocat pentru reclamanți declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinărilor, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația reclamanților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru reclamanți, avocat solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară termenului de 3 ani introducerii acțiunii. Solicită admiterea în parte a acțiunii, obligarea pârâților la plata dreptului bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică de 50 % în temeiul art.421din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996, drepturi ce urmează a fi actualizate.
Precizează că nr.OG83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, printre care și Legea nr.50/1996, încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice. Norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv Legea.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47, din Legea nr.50/1996 că personalul din justiție, beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
La solicitarea curții, avocat precizează că este muncitor, nefăcând parte din personalul auxiliar sau conex, neîncadrându-se în prevederile Legii nr.125/2002.
Solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50%, calculate la salariul de bază începând cu data de 10.03.2000 până în prezent și în continuare, în condițiile prevăzute de art. 421din Legea 104/1999, care a completat Legea nr.50/1996. Au solicitat,de asemenea,și sporul de ședință, de judecată pe ultimii 3 ani și acordarea acestuia și pentru viitor conform art. 9 din Legea nr.104/1999 care a completat Legea 50/1996.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că drepturile din articolele menționate sunt și au rămas în vigoare de la apariția actului normativ care le reglementează și ele trebuie acordate în continuare personalului din organele judecătorești, astfel cum s-a pronunțat instanța supremă în recurs în interesul legii.
Au evidențiat că la stabilirea acestora legiuitorul a avut în vedere anumite criterii care izvorăsc din condițiile în care personalul își desfășoară activitatea, condiții care sunt considerate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, cât și participarea la ședințe de judecată ce depășesc cu mult ca număr regulamentul și numărul de dosare.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ele acutizându-se odată cu intrarea în Uniunea Europeană, dat fiind faptul că au crescut cerințele și exigențele actului de justiție în condițiile de calitate și eficiență sporită, la care se adaugă și existența unui sistem legislativ ambiguu, contradictoriu, cât și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale ce concurg la creșterea factorilor de risc și creșterea volumului de muncă.
Au precizat că au calitatea de grefieri, grefieri arhivari, grefieri registratori și aprozi în cadrul Judecătoriei Moreni și că, având în vedere soluția pronunțată în recursul în interesul legii care a format obiectul dosarului nr. 5/2008 ce s-a aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că atât magistrații cât și personalul conex sunt îndreptățiți la acordarea sporului de suprasolicitare, sunt îndreptățiți la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariu de bază.
Astfel, prin decizia nr. 21/10.03. 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Au susținut că dreptul la sporul de 50 % a devenit astfel unul condiționat de declararea ca neconstituțională a art. 1 pct 42 din OG nr. 83 /2000 sau ca inaplicabilă a abrogării, fapt care s-a întâmplat prin decizia 21/2008 a
Realizarea condiției era una nesigură atât în ceea ce privește modalitatea de realizare cât și în ceea ce privește momentul.
Au apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 1004 și 1005 Cod procedură civilă referitoare la condiție, ca modalitate a actului juridic civil, texte de lege potrivit cărora "obligația este condițională când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor și necert "( art 1004. civil) și "condiția cauzală este aceea ce depinde de hazard și care nu este nici în puterea creditorului, nici în cea a debitorului " (art 1005 Cod civil).
Astfel, în speță este vorba despre obligația pârâților de a achita sporul de 50 % iar evenimentul de a cărui existență depinde a fost soluția dată în recursul în interesul legii. În concluzie, până la data de 10.03.2000 dreptul pretins nu era unul actual, soluțiile ce urmau a fi date în acțiunile formulate în justiție fiind incerte până la data precizată.
Tot în ceea ce privește invocarea unei eventuale excepții a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada mai mare de trei ani (cu privire la sporul de 50 %) înaintea formulării acțiunii,au invocat art.329 Cod procedură civilă,soluția dată într-un recurs în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe (soluția pronunțată în dosarul 5 /2008 fiind în sensul că dreptul la procentul de 50 % există după anul 2000 și în continuare). Mai mult decât atât,recursul în interesul legii s-a pronunțat în anul 2008,astfel că de la acea dată se naște dreptul la acțiune.
În ședința publică din data de 15.01.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită și actualizarea sumelor pretinse în raport cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile ce se pretind a se cuveni pe o perioadă de 3 ani anterior datei de 05.12.2008,data introducerii acțiunii.
Dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la momentul la care aceștia aveau dreptul de a pretinde sporul de risc, neputându-se reține în nici un caz ca moment al începutului cursului prescripției extinctive data la care a soluționat recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.A invocat și decizia pronunțată în interesul legii cu privire la acordarea primelor de vacanță, nr. 23/2005, arătând că instanța supremă a stabilit începutul cursului prescripției extinctive ca fiind 1 ianuarie 2003, nicidecum data la care a soluționat recursul în interesul legii.
În același sens, a învederat și faptul că prin decizia nr. 5611/23.09.2008 dată în dosarul nr-, soluționând recursul Ministerului Justiției împotriva unei hotărâri judecătorești, a admis calea de atac, a casat sentința în parte și a respins acțiunea împotriva pârâtului Ministerul Justiției ca fiind prescrisă.
A solicitat a se constata că interpretarea diferită a textelor de lege nu reprezintă motiv de repunere în termenul de prescripție, ci doar premisă pentru promovarea recursului în interesul legii pentru a se asigura interpretarea unitară a dispozițiilor legale care au fost soluționate diferit de către instanțele de judecată.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar,"
A menționat că până la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare a personalului auxiliar de specialitate - nr.OG 8/2007 - anume februarie 2007, nu există temei legal pentru acordarea sporului de risc celor încadrați la instanțe în funcția de șofer.
Astfel, art. 7 din Legea nr. 17/2006 prevede că " prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzute la art. 60 alin. 4, cu excepția dispozițiilor art. 1 pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I". În ceea ce privește legea specială, respectiv nr.OG 8/2007, aceasta a intrat în vigoare, potrivit art. 31 " la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I". Or, OG nr. 8/2007, aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 72 din data de 31.01.2007.
De la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, șoferul, a fost inclus în categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate, la fel ca și agentul procedural, numai că începând cu data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare a personalului auxiliar de specialitate - februarie 2007 - Legea nr. 50/1996 a fost în totalitate abrogată - deci inclusiv art. 47 din acest act normativ, cu respectarea normelor de tehnică legislativă, așa încât de la acest moment personalul auxiliar de specialitate nu mai poate susține existența unui temei legal pentru acordarea sporului de risc.
Astfel, în conformitate cu art. 1 pct. III.7 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe "în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca - să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: -lll. Muncă, protecție socială și salarizare: - 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției."
Potrivit art. 30 din nr.OG 8/2007 "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă: a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare; -".
Așadar, în privința personalului auxiliar de specialitate art. 47 și-a încetat aplicabilitatea de la momentul intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, astfel încât după această dată nu mai există temei legal pentru acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică.
Având în vedere textele de lege invocate mai sus, a solicitat a se constata că până la data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, șoferii nu aveau calitatea de personal conex ci aceea de personal contractual, fiind salarizați conform nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Așadar, reclamanții încadrați în funcția de șofer, fac parte din categoria personalului conex numai din momentul intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 care a abrogat în totalitate Legea nr. 50/1996 și deci art. 47, dată de la care nu mai există temei legal pentru acordarea sporului de risc întregului personal auxiliar de specialitate.
Referitor la cererea privind acordarea sporului de ședință, aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 50/1996 care au reglementat sporul de ședință au fost abrogate expres prin I pct. 9 din OG nr. 50/1996.
De asemenea, potrivit art. 30 din OG nr. 8/2007 "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă: a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare;" -.
Prin urmare, nu există temei legal pentru acordarea unui spor de ședință așa cum solicită reclamanții. A formulat întâmpinare și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, invocând excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 10.03.2000 - 7.12.2005, în condițiile în care acțiunea a fost introdusa la data de 08.12.2008.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau,în subsidiar,având in vedere decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, la stabilirea drepturilor in favoarea reclamantelor - să se țină seama de existenta sau inexistenta concediilor medicale, a concediilor pentru creștere si îngrijire copil, etc.
Curtea, examinând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, văzând și disp.art.137 proc.civ. conform cărora instanța va examina cu prioritate excepțiile de fond sau de procedură ce fac de prisos studierea fondului pricinii,constată că, raportat la disp. art.1 și 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, acțiunea reclamanților este prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 10.03.2000-04.12.2005, motiv pentru care va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru această perioadă, excepție invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, urmând a respinge ca prescrisă acțiunea acestora pentru perioada indicată. Aceasta deoarece dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la momentul la care ei aveau dreptul de a pretinde sporurile de risc și de ședință, respectiv data la care cu încălcarea dispozițiilor de tehnică legislativă au fost abrogate textele legale ce le reglementau, neputându-se reține în nici un caz ca moment al începutului cursului prescripției extinctive data la care a soluționat recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Susținerile reclamanților în sensul pentru perioada menționată dreptul la acțiune nu s-a prescris întrucât existența obligației pârâților de a achita sporul de 50 % a depins de soluția dată în recursul în interesul legii,astfel încât până la data de 10.03.2000 dreptul pretins nu era unul actual, soluțiile ce urmau a fi date în acțiunile formulate în justiție fiind incerte până la data precizată, urmează a fi apreciate ca neîntemeiate, dat fiind că dispozițiile art.1004-1005.civ. sunt incidente în cazul obligațiilor ce decurg din încheierea unui act juridic civil,iar nu în interpretarea unor drepturi și obligații decurgând dintr-un act normativ.
Nici apărarea reclamanților în sensul că dreptul la acțiune pentru sporurile pretinse s-a născut odată cu pronunțarea deciziei nr. 21/10.03.2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nu poate fi reținută sub acest aspect,dat fiind că această decizie,deși obligatorie conform art. 329 proc.civ.nu cuprinde vreo mențiune privind data de la care acest spor se datorează sau vreo dispoziție referitoare la o eventuală repunere în termen sub acest aspect.
Pe fondul cauzei, Curtea va constata că rin p. decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, curtea va constata că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în categoriile menționate,deci și reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate,dar și reclamantului care,fiind șofer,e personal conex personalului auxiliar de specialitate potrivit art.2 alin.(3) din Legea nr. 567/2004 și beneficiază de același drepturi cu această categorie începând cu data de 03.02.2007,data intrării în vigoare a OG nr.8/2007.
Pentru aceste considerente, va admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții, și și va obliga pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova la plata către reclamanții sus-menționați a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar calculat în raport de salariul de bază brut lunar începând cu 5.12.2005 și în continuare și începând cu 03.02.2007 și în continuare pentru reclamantul, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia la plata efectivă.
Întrucât reclamantul, muncitor la Judecătoria Moreni, nu se încadrează în categoriile vizate de decizia nr.21/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea va respinge în fond în rest acțiunea precizată a acestuia, în măsura în care dreptul la acțiune nu e prescris.
De asemenea, dat fiind că decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție vizează numai sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, va respinge în rest acțiunea precizată a celorlalți reclamanți.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 10.03.2000 - 4.12.2005 și respinge ca prescris capătul de cerere privind acordarea acestui spor actualizat pentru această perioadă.
Respinge în rest acțiunea precizată formulată de reclamantul cu domiciliul ales în M,-, județul D - la sediul Judecătoriei Moreni, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de ceilalți reclamanți.
Obligă pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D să plătească reclamanților, toți cu domiciliul ales în M,-, județul D - la sediul Judecătoriei Moreni, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat lunar, la salariul de bază brut lunar începând cu data de 5.12.2005 și în continuare, iar pentru reclamantul același spor, calculat lunar, la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 3.02.2007 și în continuare, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare, sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație de la data scadenței la plata efectivă.
Respinge în rest acțiunea precizată a celorlalți reclamanți ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Asistenți judiciari,
- - -
Grefier
Tehnored. MP
6 ex./23.01.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
+
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Gabriel
