Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2057/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2057/R/2008
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1079 din 9 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta -A, și pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, având ca obiect drepturi bănești.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 22 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1079 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Județeană de Pensii M, si în consecință, s-a respins acțiunea față de aceasta.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, pârâții fiind obligați la plata actualizată a diferențelor bănești rezultate din indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la doi ani cuvenite, cu luarea în calcul a sporului de 30%, respectiv 40% și indemnizația încasată, pentru perioada 05.12.2004-16.05.2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților drepturilor salariale menționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în perioada indicată în acțiune, reclamanta a activat ca judecător la Judecătoria Târgu Lăpuș, fiind în concediu de maternitate și apoi de îngrijirea copilului până la doi ani. In acea perioadă i s-au plătit indemnizațiile aferente concediului în funcție de indemnizația lunară brută, conform art. 98 alin.l lit. c și și art. 99 alin.l și 2 din Legea 19/2000 raportat la art. 78 alin.3 din Legea 303/2004 și art. 98 Teza finală din Legea 92/1992.
Ulterior însă, prin Sentința civilă nr. 151/2007, s-a stabilit în favoarea reclamantei acordarea retroactivă sporului anticorupție de 30, ulterior 40% din indemnizația de încadrare brută lunară. Or, din moment ce această indemnizație de încadrare s-a majorat, și cum indemnizația de concediu de maternitate și de îngrijirea copilului se calculează în funcție de aceasta, este firesc ca cele două indemnizații să fie la rândul lor majorate. S-a reținut că pârâții datorează diferența dintre sumele pe care ar fi trebuit să primească reclamanta și cele pe care le-a primit.
Sumele datorate se vor plăti reactualizat, pentru acoperirea în întregime a prejudiciului cauzat, conform art. 998-999 Cod Civil.
Tribunalul a constatat că reclamanta a solicitat aceste drepturi începând cu data de 26.06.2003. Cum acțiunea a fost introdusă la 06.12.2007 și cum termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958 este de 3 ani, s-a admis acțiunea doar în parte, respectiv începând cu 05.12.2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea pretențiilor afirmate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată că hotărârea s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.5 proc.civ. întrucât s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 aluin.2 proc.civ. deoarece pârâtul Ministerul Justiției nu a fost niciodată citat în cauză și nu i s-a dat posibilitatea de a-și formula apărări.
Hotărârea tribunalului este greșită în ceea ce privește obligația de plată a diferențelor bănești rezultate din indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani cu luarea în calcul a sporului de 30-40%.
În acest sens arată că potrivit art.121 alin.1 lit.a "asigurații au dreptul la: a) concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; prevăzute la alin.1 se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conform art.125 din Legea nr.19/2000 "cuantumul brut lunar al indemnizației prevăzute la art.212 alin.1 lit.a și b este de 85% din baza de calcul stabilită conform art.99, care prevede că baza de calcul a indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art.98 alin.1 lit.d se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilor art.23 și/sau drepturile prevăzute la alin.9 sau 10, după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare.
În conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.19/2000 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege, baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut.
Arată că în măsura în care veniturile de natură salarială realizate de către reclamantă pe ultimele 10 luni anterior intrării în concediu depășesc plafonul de 5 ori salariul mediu brut, cum precizează art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000, cererea este nefondată în ceea ce privește recalcularea cuantumului indemnizației prin luarea în considerare a sporului de 30-40%, instanța de fond obligând în mod greșit la recalculare și plata diferențelor bănești pentru perioada 05.12.2004-16.05.2005.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului arată că potrivit art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 "personalul prevăzut la alin. 1-3, precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară". Drepturile solicitate de reclamantă au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea judecătorilor precum și a celorlalte persoane la care nr.OUG 43/2002 face referire, neexistând nici o dispoziție legală, în sensul că persoanele încadrate în funcția de judecător sau procuror beneficiază de vreun spor lunar din indemnizația de încadrare.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Recurentul Ministerul Justiției susține că nu a fost niciodată citat în cauză și nu i s-a dat posibilitatea de a-și formula apărări.
Curtea reține că din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (fila 4 și 10 dosar fond) reiese contrariul, adică legala citare a acestui pârât, prin urmare acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Se mai susține de către acest recurent că hotărârea tribunalului este greșită în ceea ce privește obligația de plată a diferențelor bănești rezultate din indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani cu luarea în calcul a sporului de 30-40%. În acest sens arată că potrivit art.121 alin.1 lit.a "asigurații au dreptul la: a) concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; prevăzute la alin.1 se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Mai susține că potrivit art.125 din Legea nr.19/2000 "cuantumul brut lunar al indemnizației prevăzute la art.212 alin.1 lit.a și b este de 85% din baza de calcul stabilită conform art.99, care prevede că baza de calcul a indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art.98 alin.1 lit.d se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilor art.23 și/sau drepturile prevăzute la alin.9 sau 10, după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare. În conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea nr.19/2000 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege, baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut.
Arată că în măsura în care veniturile de natură salarială realizate de către reclamantă pe ultimele 10 luni anterior intrării în concediu depășesc plafonul de 5 ori salariul mediu brut, cum precizează art. 23 alin. 3 din Legea nr.19/2000, cererea este nefondată în ceea ce privește recalcularea cuantumului indemnizației prin luarea în considerare a sporului de 30-40%, instanța de fond obligând în mod greșit la recalculare și plata diferențelor bănești pentru perioada 05.12.2004-16.05.2005.
Curtea reține că prima instanță a dispus obligarea acestui pârât la plata actualizată a diferențelor bănești rezultate din indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la doi ani cuvenite, cu luarea în calcul a sporului de 30%, respectiv 40% și indemnizația încasată, pentru perioada 05.12.2004-16.05.2005.
Din nici o dispoziție a primei instanțe și nici din motivarea acestei sentințe nu reiese că s-ar fi dispus un alt mod de calcul decât cel indicat de către recurentul Ministerul Justiției.
Ideea de principiu este că la data acordării indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la doi ani cuvenite aceasta s-a făcut fără luarea în calcul a sporului de 30%, respectiv 40% și că se vor reface calculele în ce privește indemnizația cu luarea în considerare a acestui spor dar, de asemenea, ste evident că, în modul în care a fost formulată acțiunea, în măsura în care veniturile de natură salarială realizate de către reclamantă pe ultimele 10 luni anterior intrării în concediu, cu luarea în considerare a sporului de 30% respectiv 40%, depășesc plafonul de 5 ori salariul mediu brut, cum precizează art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, sumele ce depășesc acel plafon nu pot fi acordate.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în motivarea recursului arată că potrivit art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 "personalul prevăzut la alin. 1-3, precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară". Drepturile solicitate de reclamantă au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea judecătorilor precum și a celorlalte persoane la care nr.OUG 43/2002 face referire, neexistând nici o dispoziție legală, în sensul că persoanele încadrate în funcția de judecător sau procuror beneficiază de vreun spor lunar din indemnizația de încadrare.
Curtea reține că motivul de recurs este străin de pricină deoarece în acest cadru procesual nu se discută dacă reclamanta este îndreptățită la acordarea acestui spor, acest lucru fiind deja stabilit, ci se statuează doar că la stabilirea indemnizației de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani trebuie luate în calcul veniturile de natură salarială realizate de către reclamantă pe ultimele 10 luni anterior intrării în concediu, cum precizează art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, sau veniturile salariale pe care aceasta le-ar fi realizat dacă drepturile i-ar fi fost corect stabilite la data acordării respectivelor drepturi.
Or, dacă deja s-a stabilit deja că reclamanta avea dreptul la sporul de 30% respectiv 40% atunci este evident că și indemnizația care se calculează în funcție de aceste venituri care includ și respectivul spor se va recalcula ținând seama de acesta.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1079 din 09.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 13.11.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
