Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 212/2008
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1075/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedură este legal îndeplinită.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, DIICOT - Structura Centrală, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1700 RON cu titlu de despăgubiri, reactualizată cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Hot. nr. 15/2006 a CNCD s-a constatat existența unei discriminări indirecte, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei doar pentru judecătorii din cadrul Judecătoriilor și pentru procurorii de la parchetele de pe lângă Judecătorii care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani.
Întrucât reclamanții în anul 2005 funcționau în cadrul parchetelor cu sediul în județul A, însă aveau o vechime în magistratură mai mare de trei ani, aceștia nu au primit stimulentele menționate, astfel că se consideră prejudiciați, prejudiciul cauzat putând fi înlăturat numai prin acordarea acestor despăgubiri.
În drept sunt invocate prevederile art. 21 din OG nr. 137/2000.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesual pasive, având în vedere că între reclamanți și minister nu există nici un raport juridic, salarizarea procurorilor făcându-se dintr-un buget distinct.
Aceeași excepție a fost invocată și de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, având în vedere că ordinul la care reclamanții fac referire a fost emis de către Ministerul Justiției, fiind evident astfel că nu acest pârât a produs discriminarea.
Se apreciază și că acțiunea este tardivă, fiind depășit termenul de 30 zile prevăzut de legea contenciosului administrativ.
A fost formulată și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere care a fost disjunsă din acest dosar și cu privire la care s-a invocat din oficiu de către instanță excepția necompetenței materiale a tribunalului, completul specializat în litigii de muncă, considerându-se incidente în cauză dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că legiuitorul a reglementat o posibilitate pentru ordinatorul de credite de a constitui fonduri de premiere și de a acorda premii în anumite condiții și anumitor angajați, astfel că nu se poate vorbi de o discriminare.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 1075/2007 a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției cu consecința respingerii acțiunii față de acești pârâți, fiind respinse excepțiile invocate de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ referitoare la lipsa calității procesual pasive și tardivitatea acțiunii civile. Totodată a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanți și în consecință au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și DIICOT -Structura Centrală să plătească fiecărui reclamant drepturile cuvenite acestora în sumă de 1700 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că între reclamanți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerului Justiției, pe de altă parte, nu există raporturi obligaționale care să determine obligarea eventuală a acestora la realizarea unor obligații pecuniare, motiv pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată cu consecința respingerii acțiunii față de acești doi pârâți.
S-a reținut că Ministerul Public are calitate procesual pasivă, întrucât are personalitate juridică și gestionează buget propriu, având și calitate de ordonator principal de credite, între reclamanți și acest pârât existând raporturi juridice obligaționale. Referitor la excepția tardivității s-a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile Legii nr. 53/2003 și ale Legii nr. 168/1999.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt magistrați procurori, desfășurându-și activitatea în cadrul DIICOT.
salariale solicitate de către reclamanți sunt adaosuri bănești salariale. Instanța consideră că în mod greșit și lipsit de temei legal s-a uzitat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale, dându-se câștig de cauză vechimii în detrimentul altor criterii. S-a mai reținut că prin Hot. nr. 15/2006 CNCD a stabilit clar și fără echivoc faptul că reclamanții au fost discriminați în mod indirect.
Pe cale de consecință, raportat la prevederile art. 21 din OG nr. 137/2000, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri corespunzătoare și proporționale cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, prin desființarea, anularea discriminării.
Actualizarea acestor pretenții a fost admisă raportat la prevederile art. 1084-1086 cod civil și art. 161 alin. 4 codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Se susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesual pasive cu motivarea că prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător și Ministerului Public.
Cât timp acest minister nu a emis și pus în aplicare acest ordin este evident că nu acesta a produs discriminarea invocată de către reclamanți.
Greșit se apreciază că s-ar fi respins și excepția tardivității, având în vedere că Ordinul invocat este un act de autoritate publică, ce emană de la o instituție a administrației publice centrale, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004. Prin urmare, reclamanții trebuiau să solicite în termen de 30 zile de la data comunicării actului revocarea acestuia.
Și pe fond se apreciază soluția primei instanțe ca fiind nelegală, neputându-se reține o situație discriminatorie prin acordarea de către o altă entitate juridică decât angajatorul reclamanților a unor stimulente salariale, în condițiile în care chiar prin lege se prevede posibilitatea acordării acestora numai la anumite persoane și în anumite condiții, făcându-se trimitere la situația analogă a salariilor de merit.
Se mai menționează că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
A fost depusă și o adresă prin care Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa precizat că nu au fost identificate cazuri de plăți a unor stimulente financiare în temeiul Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 la procurorii încadrați la parchetele din județul A și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a depus note de ședință prin care a menționat că nu avea cum să pună în aplicare Ordinul Ministerului Justiției, cât timp Ministerul Public are buget propriu, Ministerul Justiției neputând dispune asupra bugetului altor ordinatori de credite.
Intimații nu au depus întâmpinare.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, reține următoarele:
Prima critică ce vizează greșita respingere a excepției lipsei calității procesual pasivă a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, întrucât acest minister nu este autorul ordinului și deci nici al discriminării invocate de către reclamanți urmează a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele motive:
Pârâtul recurent a fost chemat în judecată nu în calitate de autor al Ordinului nr. 1921/2005, care este emis dincolo de orice dubiu de către Ministerul Justiției, ci în calitate de ordinator principal de credite, singura instituție în măsură să plătească drepturi salariale reclamanților care au calitatea profesională de magistrați, procurori. Mai mult, reclamanții apreciază că recurentul pârât a pus în aplicare acest ordin și a făcut plăți unor procurori stagiari sau cu vechime de până la trei ani, astfel că și sub acest aspect recurentul pârât are calitate procesual pasivă în cauză, soluția de respingere a excepției fiind temeinică și legală.
A doua critică ce privește excepția tardivității va fi de asemenea înlăturată, soluția de respingere fiind corectă, având în vedere că reclamanții nu atacă Ordinul Ministerului Justiției, și pe de altă parte nici nu justifică un interes în a cere revocarea acestuia astfel cum susține recurentul.
Reclamanții susțin că acest Ordin a fost emis de către Ministerul Justiției și a fost pus în aplicare de către Ministerul Public, acțiunea întemeindu-se pe discriminarea rezultată din modalitatea în care s-a înțeles a se pune în aplicare prevederile Ordinului.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că acțiunea se întemeiază pe discriminarea salarială reclamată de către reclamanții, nefiind incidente prevederile Legii nr. 554/2004, litigiul dedus judecății fiind supus jurisdicției muncii, situație în care acțiunea nu trebuia formulată în cadrul termenului de 30 zile de la comunicarea actului, ci în termenul de trei ani, termen general de prescripție. Reclamanții au respectat acest din urmă termen, astfel că și excepția tardivității a fost corect respinsă de către prima instanță.
Pe fondul cauzei Curtea reține că prin Ordinul nr. 1921/C/2005 Ministerul Justiției a aprobat repartizarea unui fond de stimulente, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unele categorii de personal din cadrul instanțelor.
În nota de informare referitoare la acordarea stimulentelor personalului din justiție s-a menționat că acest fond este repartizat după cum urmează:pentru personalul instanțelor judecătorești, astfel: judecători, din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, consilieri de reintegrare socială și supraveghere, funcționari publici din cadrul instanțelor judecătorești și personal contractual.
Rezultă în mod clar că prin acest ordin nu s-a prevăzut - și nici nu avea cum - acordarea acestor stimulente și pentru procurori, întrucât aceștia nu sunt salarizați din fondurile Ministerului Justiției, această instituție publică neavând fonduri alocate pentru plata personalului din cadrul altor structuri/instituții publice.
Or, Ministerul Public este o instituție distinctă de Ministerul Justiției, are personalitate juridică și calitate de ordinator principal de credite pentru drepturile bănești cuvenite procurorilor.
În consecință, nu se poate reține o greșită aplicare a acestui ordin în ceea ce îi privește pe procurori pentru simplul motiv că acest ordin nu s-a referit niciodată la vreun drept bănesc pentru această categorie profesională.
În ceea ce privește eventualul caracter discriminatoriu al acestui ordin în raport cu aceeași procurori trebuie reținut că apartenența procurorilor la corpul magistraților nu trebuie să ducă automat la ideea de uniformitate de tratament cu judecătorii.
Principiul egalității în fața legii nu presupune uniformizarea salariilor.
Ceea ce ignoră reclamanții, precum și prima instanță, este că pretențiile reclamanților nu sunt drepturi salariale incluse în indemnizația lunară pe care procurorii o primesc, ci stimulente, adică drepturi bănești cu caracter ocazional, acordate din fondurile rămase la dispoziția angajatorului.
Dacă era vorba despre drepturi salariale ce intră în compunerea indemnizației pe care magistrații o primesc, evident că puteam vorbi de o discriminare între magistrații judecători și magistrații procurori, având în vedere că cele două categorii profesionale au aceeași lege de salarizare.
Însă în speță nu este vorba de o componentă a indemnizației lunare ce o primește orice magistrat, ci de un premiu, acordat judecătorilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, din fonduri rămase la dispoziția Ministerului Justiției și nu a Ministerului Public.
Este greșită și susținerea din considerentele hotărârii atacate în sensul că prin Hotărârea nr. 15/2006 a CNCD s-a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că reclamanții au fost discriminați în mod indirect, în sensul art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000.
Prin această hotărâre s-a stabilit căjudecătoriicu o vechime de peste trei ani și nu procurorii sunt discriminați indirect prin acordarea stimulentelor salariale, cel chemat la înlăturarea discriminării fiind Ministerul Justiției și nu Ministerul Public.
În condițiile în care Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 nu a fost aplicat și la nivelul Ministerului Public și nu s-au plătit stimulente salariale procurorilor cu o vechime de până la trei ani, procurorii cu o vechime de peste trei ani nu se pot considera discriminați.
Nu se poate invoca discriminarea pe motiv că ministerul din care fac parte reclamanții nu a înțeles să-i premieze, întrucât acordarea de stimulente, premii sau alte drepturi bănești cu caracter ocazional reprezintă o facultate și nu o obligație pentru angajator, atâta timp cât acordarea acestora nu este impusă printr-un act normativ sau contract colectiv de muncă.
Astfel, potrivit art. 22 din OUG nr. 177/2002 în cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acestapoateacorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii, iar la art. 23 se prevede că Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii. Din acest fondpotfi acordate premii în cursul anului personalului care a realizat sau participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase
Reținând că procurorii nu se găsesc în aceeași situație cu judecătorii cu o vechime de peste trei ani care sunt angajații Ministerului Justiției, cele două categorii profesionale neregăsindu-se într-o situație comparabilă, tocmai datorită apartenenței la două ministere distincte, cu bugete distincte, Curtea constată că soluția primei instanțe este greșită, având la bază o eronată aplicare a dispozițiilor legale la speța dedusă judecății și la actele depuse în probațiune.
În consecință, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1075/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă și în consecință va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și - Structura Centrala. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1075/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și - Structura Centrala.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18 Martie 2008
Red./27.03.2008
Judecători fond: I,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Sanda Trif, Gabriela Costinaș
