Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 216/
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C, TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr. 1451/10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Prin C, TRIBUNALUL BRAȘOV, a intimaților reclamanți, ta, A, I, Cu Ales La -, și intimat pârât Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este formulat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1451/2006 a Tribunalului Covasnaa fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții, ta, A, și intervenienții în interes propriu, Vocol, toți cu domiciliul ales la TRIBUNALUL BRAȘOV,- și, cu domicilul ales la -, B,-,. A,.5, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5; Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BRAȘOV cu sediul în B,- și Consiliul Național pentru discriminare cu sediul în B,--3, și pe cale de consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și TRIBUNALUL BRAȘOV la plata de despăgubiri egale cu drepturile bănești neîncasate constând în prime de vacanță, sume care sunt actualizate la data pronunțării sentinței prin expertiza contabilă cu nr. -/2007, întocmită de expert care face parte integrantă din prezenta, în raport de timpul lucrat de fiecare în parte, după cum urmează:
- pentru perioada 2003,2004,2005 suma de 3261 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005/ suma 3129 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005/ suma de 2912 lei;
- pentru perioada 2004;2005 /suma de 1614 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005/suma de 2606 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005/ suma de 2726 lei;
- TA pentru perioada 2003,2004,2005/suma de 2720 lei;
- pentru perioada 1.12.2003-31.12.2005/suma de 1244 lei;
- pentru perioada 16.08.2004-31.12.2005/suma de 1060 lei;
- pentru perioada 2004,2005/suma de 1653 lei;
- pentru perioada 2004,2005/suma de 1551 lei;
- pentru perioada 2003,2004, -15.01.2005/suma de 1635 lei;
- pentru perioada 1.01.2003-11.12.2003; 26.09.2005-31.12.2005/suma de 1139 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005/ suma de 2948 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005/suma de 1812 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005/suma de 2766 lei;
- pentru perioada 2003, 2004, 2005/ suma de 1497 lei;
- pentru perioada 2003,2004, 2005/suma de 1899 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005 despagubiri in cuantum de 1546 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005/suma de 2542 lei;
- pentru perioada 2004,2005 suma de 1823 lei;
- pentru perioada 2004,2005 suma de 1368 lei;
- pentru perioada 2004,2005 suma de 1595 lei; -- pentru perioada 2003,2004,2005 suma de 3175 lei;
- pentru anii 2004,2005 suma de 1865 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 2597 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 2656 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 2946 lei;
- () pentru anii 2003,2004,2005 suma de 2732 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005 suma de 2783 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 2962 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 3128 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 2783 lei;
- pentru 2004,2005 suma de 1465 lei;
- pentru anii 2004, 2005 suma de 1695 lei;
- pentru perioada 2005 suma de 991 lei;
- pentru anul 2005 suma de 921 lei;
- pentru anul 2005 suma de 976 lei;
- pentru anul 2005 suma de 1039 lei;
- pentru urmatoarea perioada 12.07.2004-31.12.2004; 10.01.2005-31.12.2005 suma de 835 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005 suma de 3338 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005 suma de 3330 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 2487 lei;
- pentru anii 2004,2005 suma de 2135 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de2801 lei;
- pentru anii 2004, 2005 suma de 1239 lei;
- A pentru anii 2004;2005 suma de 1065 lei;
- pentru anii 2004;2005 suma de 1201 lei;
- pentru anii 2004,2005 suma de 1306 lei;
- pentru perioada 2003,2004,2005 suma de 3015 lei;
- pentru perioada 2004,2005 suma de 1252 lei;
- pentru anii 2004,2005 suma de 1191 lei;
- pentru 2004,2005 suma de 972 lei;
- pentru perioada 2004,2005 suma de 745 lei;
- pentru perioada 2004,2005 suma de 746 lei;
- pentru anii 2004,2005 suma de 1183 lei;
- pentru perioada 2004, 2005 suma de 1594 lei;
- pentru 2003,2004,2005 suma de 1567 lei;
- pentru anii 2004,2005 suma de 2304 lei;
- pentru anii 2003,2004,2005 suma de 3807 lei;
- pentru perioada 9.02.2004-6.04.2006 suma de 809 lei;
Sumele de mai sus urmează a fi actualizate în raport de indicii de inflație de la data pronunțării prezentei până la data plății efective.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și TRIBUNALUL BRAȘOV la plata sumei de 2180 lei către reclamanți și intervenienții în interes propriu cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În baza art. 137. pr. civilă raportat la art. 28, 34 și urm din Legea nr. 500/2002 și față de obiectul dedus judecății prin încheierea din 10 mai 2007 instanța a respinsexcepția lipsei calității procesuale pasivea Ministerului Economiei și Finanțelor în actuala denumire, deoarece potrivit Legii 500/2002 îi revine obligația de a elabora proiectele de buget pentru venituri și cheltuieli și implicit rectificarea bugetelor instituțiilor bugetare în funcție de nevoile acestora, ținând cont în speța de față că finanțarea este bugetară, fiind pârâții instituții publice.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasivea Tribunalului Brașov cât și a celorlalți pârâți invocat de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV prin întâmpinare, instanța a invocat din oficiuexcepția lipsei de interesa Tribunalului Brașov în invocarea excepției lipsei calității procesuale în ceea ce privește pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în baza art. 137. civ. prin încheierea din 21 iunie 2007, față de înscrisurile depuse la dosar și obiectul dedus judecății a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV și a admis excepția lipsei de interes a Tribunalului Brașov în invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți întrucât aceștia aveau dreptul la rândul lor de a-și formula singuri apărările, de a invoca excepții sau de a formula apărări de fond.
Excepția autorității de lucru judecat invocată de TRIBUNALUL BRAȘOV, a fost respinsă în baza art. 137 Cpc, întrucât reclamanții și intervenienții și-au modificat temeiul juridic al acțiunii, solicitând despăgubiri raportat la alte sentințe depuse la dosar, prin care personalul auxiliar de la alte instanțe au primit aceste despăgubiri, astfel constată că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1202 cod civil respectiv identitate de părți, obiect și cauză juridică.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000 privind modificarea și completarea acestei legi, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută a lunii anterioare plecării în concediu, care se impozitează separat.
Reclamanților nu li s-a acordat acest drept la efectuarea concediului de odihnă pe anii 2003, 2004 și 2005, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 411alin. din Legea 50/1996. Aceste dispoziții de suspendare contravin însă dispozițiilor art. 53 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar în situația în care se apreciază că acestă măsură este necesară, ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără aduce atingere existenței dreptului sau a libertății restrânse.
In speță, suspendarea aplicării dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
Instanța mai reține că dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Inaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză. Inalta C de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a stabilit că prima de concediu nu poate fi acordată decât pentru anii 2001 și 2002 întrucât dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea 50/1996 au fost abrogate implicit prin OUG 177/2002, dar sub ace st aspect se impun câteva precizări:
Prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților analizată în decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de concediu de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate. Potrivit art. 50 alin. 2 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă art. 411alin. 1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică, asimilat acestora, din Legea 50/1996.
Din interpretarea gramaticală a titlurilor celor două acte normative, rezultă fără dubiu că Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, iar OUG 177/2002 se referă doar la salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și ale personalului asimilat acestora. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, prin urmare dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu le sunt aplicabile, astfel acordarea primelor de concediu personalul auxiliar pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 are ca temei juridic dispozițiile art. 411alin 1 din Legea 50/1996 care au rămas în vigoare până la apariția noii legi de salarizare a acestei categorii de personal.
In aceste condiții, nu poate fi reținută incidența în cauză a Deciziei nr. XXIII a Inaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dacă în dispozitivul acesteia se face referire la magistrați și personalul auxiliar.
În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară de expertul contabil Centu în raport de timpul lucrat de fiecare reclamant și intervenient în parte care a calculat drepturile cuvenite fiecăruia, în funcție de renunțările intervenite pe parcursul procesului, și precizările de acțiune.
Având în vedere succesiunea în timp a reglementărilor legale privind salarizarea personalului auxiliar, instanța apreciază că acțiunea reclamanților și intervenienților în interes propriu astfel cum a fost precizată este întemeiată, și pe cale de consecință urmează aoa dmite sens în care va obliga pârâții să le plătească despăgubiri egale cu drepturile bănești neîncasate constând în prime de vacanță, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul Centu, care face parte integrantă din prezenta, potrivit dispozitivului prezentei și care urmează a fi actualizate la data plății în funcție de același criteriu.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, Ministerul Justiției, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în recursul declarat de TRIBUNALUL BRAȘOV, sentința este criticată pentru modul cum a soluționat fondul cauzei, și în mod greșit a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata sumelor de bani solicitate, pentru că plata acestora a fost suspendată succesiv prin legile bugetare, din rațiuni de politică economico financiară și bugetară a statului.
S-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a tuturor pârâților, pentru faptul că anumiți reclamanți nu au avut raporturi de muncă cu Tribunalul și nu au avut calitatea de personal auxiliar.
De asemenea s-a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru o parte din reclamanți invocându-se o serie de hotărâri judecătorești.
Se mai arată că în perioada cuprinsă între anii 2001-2006 dreptul la primă de vacanță nu a fost niciodată scadent, ipoteză în care plata lui nu putea fi făcută decât dacă prin lege se instituie expres o asemenea obligație, dat fiind faptul că drepturile care se plătesc de la bugetul de stat sunt supuse principiului legalității și nu principiului consensualismului, fiind exclusă acordarea acestora în lipsa unui text de lege.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, sentința este criticată pentru modul de soluționare al excepției lipsei calității procesual pasive a acestei părți.
Se mai arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea și salarizarea intimatei și prin urmare nefiind vorba de raporturi de muncă directe între părți, nu trebuia respinsă excepția lipsei calității procesual pasive acestei recurente.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs, acțiunea reclamanților este nefondată, invocându-se succesiunea actelor normative în materie, iar în ceea ce privește acordarea sumelor de bani, reactualizate cu rata inflației, nici acest capăt de cerere nu putea fi admis, decât din momentul cererii de chemare în judecată.
Recursul Ministerului justiției, critică sentința de fond pentru modul eronat în care a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 2003-2005, întrucât reclamanții și intervenienții și-au modificat temeiul de drept, solicitând despăgubiri raportat la alte sentințe depuse la dosar. Se mai arată că indiferent de modul de calificare al răspunderii angajatorului, răspundere patrimonială delictuală, sau contractuală, există autoritate de lucru judecat datorită unicității faptei ilicite și a prejudiciului.
Sentința mai este criticată pentru modul de soluționare al fondului cauzei, și pentru faptul că nu s-a avut în vedere suspendarea legală a plății primelor de vacanță.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile nu sunt întemeiate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV, se poate observa că deși a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, recurentul nu a depus nici o diligență în a menționa persoanele pentru care se invocă această excepție, sentințele invocate și perioadele pentru care s-au pronunțat aceste sentințe. Prin urmare, instanța urmează să respingă această excepție, neavând elementele necesare, unei analize pertinente. Tot Tribunalul, în calitate de angajator, ar fi trebuit să depună date certe cu privire la reclamanții care nu au avut calitate de personal auxiliar, și perioadele exacte în care au avut raporturi de muncă cu aceștia, instanța de recurs neavând posibilitatea verificării acestor aspecte.
Legiuitorul a înțeles de altfel că trebuie să asigure plata primelor de vacanță, sens în care a emis Ordonanța de Urgență nr. 146/2007. Prin legea bugetară pe anul 2007 nu au mai fost reluate dispozițiile privind suspendarea plății primelor de vacanță, motiv pentru care data de 1.01.2007, coincide cu data nașterii dreptului material la acțiune.
Referitor la criticile care vizează excepția autorității de lucru judecat, atât în recursul Tribunalului cât și al Ministerului Justiției, față de decizia pronunțată de ÎCCJ, îndeosebi după pronunțarea încheierii de îndreptare a erorii materiale a deciziei XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu mai poate fi vorba despre același temei juridic.. Prin urmare în cauză nu mai pot fi incidente dispozițiile art. 329 al 3 din astfel că pentru motivele mai sus menționate, acțiunea reclamanților este întemeiată.
Drepturile reclamantei sunt cu atât mai mult întemeiate cu cât legea bugetului de stat pentru anul 2007 nu a mai prevăzut măsura suspendării plății primelor de vacanță. Prin legea bugetară pe anul 2007 nu au mai fost reluate dispozițiile privind suspendarea plății primelor de vacanță, motiv pentru care data de 1.01.2007, coincide cu data nașterii dreptului material la acțiune. Prin urmare nici această critică nu poate fi primită și în consecință va fi respinsă.
Întrucât dreptul acestei categorii de personal, la prime de vacanță nu a fost abrogat printr-o prevedere legală expresă, nu se poate înlătura existența lui, anterioară și pentru că nu mai există nici o cauză de suspendare legală, în mod corect prima instanță, a admis acțiunea promovată de reclamanți.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticile formulate de acesta cu privire la lipsa calității procesual pasive a acestei părți, urmează să fie respinse. Din conținutul dispozitivului rezultă că această parte a fost obligată să pună la dispoziție sumele de bani solicitate, astfel că nu este necesară existența unor raporturi juridice directe de muncă, între părți.
Legat de plata sumelor reactualizate, trebuie menționat că această reactualizare ține de executarea integrală a obligației, întrucât sumele de bani în discuție au înregistrat o scădere valorică prin efectul inflației, lucru care nu poate fi suportat de creditor. Prin urmare instanța de fond în mod corect a dispus plata sumelor de bani cu aplicarea coeficientului de inflație.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 1451/2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 6.03.2008
Dact AG 17.03.08/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
