Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2167/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2167/R/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 957 din 09.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimatul pârât SC SRL CÂMPIA, având ca obiect litigiu de muncă- drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentului avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 și pe cale de consecință admiterea în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată, și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în conformitate cu prevederile art.269 alin. 1.proc.civ.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL Câmpia-, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5786 lei reprezentând drepturi salariale începând cu data de 01.05.2008, a sumei de 2000 euro cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, începând cu data de 01.07.2008, s-a aflat in incapacitate temporară de muncă și că pârâta nu i-a acordat indemnizația care i se cuvenea.
Prin sentința civilă nr. 957 din 09.04.2009, Tribunalul Cluja admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 5786 lei, reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei lucrate începând cu data de 01.05.2008.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 2000 Euro.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din statele de plată existente la dosar rezultă că reclamantul beneficiază de suma de 5786 lei, reprezentând drepturi salariale începând cu luna mai a anului 2008, state de plată care nu sunt semnate de către acesta.
Potrivit prevederilor art. 163 al. 1 din Legea nr. 53/2003, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Nefiind semnate aceste state de plată și nefăcându-se dovada plății salariului, cererea reclamantului privind acordarea drepturilor salariale va fi admisă, în sensul că pârâta va fi obligată să plătească acestuia suma de 5786 lei reprezentând drepturi salariale restante începând cu data de 01.05.2008.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, prima instanță a reținut că aceasta este nedovedită.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul -, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Deși prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând drepturi salariale neachitate, cu dobânda legală aferentă, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului privind dobânda.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, având în vedere faptul că, în temeiul disp.art.269 din Codul muncii, angajatorul, datorită executării culpabile și defectuoase a obligațiilor din contractul individual de muncă, trebuia obligat și la repararea suferințelor psihice și morale cauzate pin aceste fapte.
Se arată că în cauză a fost dovedit raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, întrucât, prin neachitarea indemnizației pe perioada incapacității
temporare de muncă, recurentul a suferit atât un prejudiciu material, cât și unul moral, reclamantul fiind în imposibilitate de a suporta costurile repetatelor intervenții chirurgicale și tratamentelor medicale costisitoare.
Recurentul mai invocă faptul că din acest motiv a fost nevoit să împrumute diferite sume de bani de la diverse cunoștințe, fapt ce a cauzat un prejudiciu personalității sale, constând în lezarea demnității și onoarei.
În recurs s-a depus la dosar un înscris nou, respectiv adresa nr.27353/2009 a Casei de Asigurări de Sănătate a Județului
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat de reclamantul -, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele motive:
Deși, prin acțiunea formulată, reclamantul-recurent a solicitat și obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești datorate de către angajator pentru perioada în care acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, în mod greșit prima instanță nu a obligat societatea și la plata acestor dobânzi.
Astfel, potrivit disp.art.36 alin.1 din nr.OUG158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de ordonanță se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ de plată.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că plata indemnizațiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă.
Cu certificatele medicale depuse la filele nr.6-15 și 32-35 dosar de fond, recurentul, salariat al societății intimate, a dovedit că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 01.07.2008-31.12.2008, iar angajatorul, astfel cum rezultă și din adresa nr. 37562/2008 a C, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.36 alin.3 din nr.OUG158/2005.
Prin neplata lunară a indemnizației de incapacitate temporară de muncă ce i se cuvenea, recurentul-reclamant a suferit un prejudiciu, pentru a cărui reparație integrală era necesar ca prima instanță să oblige angajatorul și la plata dobânzilor legale aferente drepturilor bănești datorate.
Se mai reține că dispozițiile art.38 alin.2 din nr.OUG158/2005, potrivit cărora sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de către aceștia pe luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din fondul național unic de asigurări de sănătate, din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, nu pot constitui pentru intimată o justificare pentru neplata în termen legal a indemnizațiilor cuvenite recurentului, textul stipulând în mod expres că angajatorul va proceda în acest mod doar la recuperarea sumelor reprezentând "indemnizații plătite".
În ceea ce privește însă motivul de recurs privind greșita soluționare cererii de obligare a intimatei la plata daunelor morale, se reține că în mod corect prima instanță a respins acest capăt de cerere, întrucât reclamantul a susținut, însă, cu probele administrate în cauză, nu a dovedit că ar fi suferit și un prejudiciu nepatrimonial prin faptele angajatorului, nefiind astfel întrunite în cauză condițiile cerute de disp.art.269 din Codul muncii, pentru antrenarea răspunderii intimatei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, se va admite în parte recursul declarat de -, se va modifică în parte sentința pronunțată de prima instanță, în sensul că obligării pârâtei CÂMPIA- să plătească reclamantului și dobânzi legale, începând cu 18.11.2008, aferente sumei de 3.259 lei, pentru care intimatul a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată și de la data scadenței, pentru diferența până la suma de 5.786 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de - împotriva sentinței civile nr. 957 din 09.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta CÂMPIA-, să plătească reclamantului și dobânzi legale începând cu 18.11.2008 aferente sumei de 3.259 lei și de la data scadenței pentru diferența până la suma de 5.786 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
- - - - - - MĂNĂSTIREAN
GREFIER
-
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 13.11.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
