Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 220/
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 932/M/11.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța, în vederea deliberării,a amânat pronunțarea pentru data de 4 martie 2008.
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 932/2007 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul domiciliat în, șoseaua de nr.25 în contradictoriu cu pârâta - SRL cu sediul în B,-.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 220 lei reprezentând drepturile salariale aferente lunii martie 2006.
A obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea a 46 de zile de concediu medical, în perioada 16 martie-31 aprilie 2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte în funcția conducător auto, pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.11.2006, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar (fila 15 ).
Potrivit aceluiași act salariul de bază cuvenit reclamantului pentru munca prestată este în cuantum de 370 lei.
Potrivit art.40 alin 2 lit.c din Codul Muncii angajatorului îi revine obligația de acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă.
Potrivit art.154 alin 2 din Codul Muncii pentru munca prestată salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Conform art.163 alin 1 Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În speță, statul de plată depus de pârâtă la dosar - fila 23 nu poartă semnătura reclamantului iar pârâta nu a depus alte documente justificative de natură a demonstra efectuarea plății salariului. Conform acestui înscris reclamantul este îndreptățit la suma de 220 lei, pentru activitatea prestată în folosul societății în luna martie 2007.
Întrucât nu s-a făcut dovada plății salariului pe perioada 1.03.2007- 15.03.2007, sarcina probei revenind angajatorului, potrivit dispozițiilor art.287 Codul Muncii, instanța va admite acest petit și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 220 lei.
Apărarea pârâtei referitoare la existența unei culpe a reclamantului care nu s-a prezentat la sediul societății să-și primească drepturile cuvenite nu poate fi reținută neavând nici un suport probator. Nici în cursul procesului pârâta nu a avut disponibilitatea necesară stingerii litigiului pe cale amiabilă, instanța de judecată acordând termen în acest sens,însă fără nici un rezultat.
Referitor la plata concediului medical aferente perioadei 16 martie -31 aprilie 2007 instanța reține următoarele:
Potrivit certificatelor de concediu medical seria - nr. - din 23 martie 2007, seria - nr.-din 27 martie 2007 și seria - nr. - din 23 aprilie 2007, reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 16 martie-31 aprilie 2007, fiindu-i suspendat de drept contractul individual de muncă în acest interval, potrivit art.50 alin.1 lit.b din Codul Muncii.
Potrivit art.1 din OUG 158/2006, persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate,denumite asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu".
Art.12 din același act normativ precizează că, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;. din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu ziua următoare celor suportate de angajator și până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului."
Calculul și plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se face pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată. Plata acestora se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asigurații angajați cu contract individual de muncă.
În speța dedusă judecății reclamantul a făcut dovada cu certificate medicale a incapacității temporare de muncă pe perioada 16 martie-31 aprilie 2007, fiind îndreptățit la plata indemnizației corespunzătoare.
Pârâta se apără invocând faptul că reclamantul a depus la sediul societății numai 2 certificate de concediu medical, respectiv certificatele seria - nr.- și Seria - nr.-.Certificatul seria - nr. - nu poartă viza plătitorului, fiind depus direct la CAS.
Instanța apreciază că, în condițiile legii amintite, doar angajatorul este cel care efectuează plata acestei indemnizații, că indemnizația respectivă se suportă de fondul special de asigurări de sănătate, astfel încât depunerea acestui înscris direct la CAS nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a plăti acest concediu.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - SRL, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță în mod eronat a reținut starea de fapt, și nu a avut în vedere faptul că reclamantul a fost convocat în scris la sediul societății pentru lămurirea situației sale, și a refuzat această invitație în mod nejustificat.
Se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs faptul că angajatorul are obligația de a depune lunar la CAS declarații privind obligațiile ce le revin precum și dovada plății contribuțiilor, iar angajatul trebuie să depună certificatul medical plătitorului până cel mai târziu la data de 5 ale lunii următoare celei pentru care se face plata, lucru care s-a realizat cu o întârziere de peste o lună. Termenul despre care s-a făcut vorbire este unul de decădere, imperativ și are în vedere depunerea actelor fiscale la DGFP.
În continuarea motivelor de recurs, se arată că angajatorul a fost de bună credință, sens în care și-a manifestat disponibilitatea pentru soluționarea amiabilă a acestei divergențelor apărute, însă reclamantul a manifestat dezinteres și rea credință, refuzând orice comunicare cu recurenta.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a aflat în incapacitate de muncă, o perioadă mai lungă de timp, iar unitatea angajatoare a refuzat plata ultimului concediu medical, motivat de faptul că nu a fost înștiințată în termenul legal. În criticile de recurs se arată că termenul prevăzut de disp. Ordinului 233/14.03.2003, stabilesc cu caracter imperativ, obligativitatea angajatului de a anunța situația de incapacitate de muncă în care se află. Textul nu prevede însă și sancțiunea neplății indemnizației de concediu medical, astfel că refuzul angajatorului de a nu plăti concediul medical este abuzivă, și arbitrară. Pentru aceste considerente instanța urmează să respingă această critică.
În ceea ce privește faptul că reclamantul a fost invitat de mai multe ori la sediul unității pentru a rezolva în mod amiabil neînțelegerile intervenite, acest aspect nu poate influența soluția pronunțată, și în nici un caz nu poate conduce la ideea pierderii dreptului reclamantului la plata indemnizației de incapacitate de muncă.
Așadar prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând în mod corect starea de fapt, și făcând o aplicare judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
Pentru toate aceste considerente instanța urmează să respingă recursul declarat în cauză și să mențină sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 932/11.10.2007 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 04 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 13.03.2008
Dact AG 19.03.2008/ 2 ex
Jud fond M. /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
